Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Publicat de la Sep 30, 2014 în Drumetii, Trasee turistice | 0 comentarii

Țara Chioarului (Berchezoia):  La Biserica Vacilor, Zugău și Împreunarea Râurilor

Țara Chioarului (Berchezoia): La Biserica Vacilor, Zugău și Împreunarea Râurilor

Obiectiv traseu turistic: Țara Chioarului, zona malului stâng al râului Lăpuș aval de Cetatea Chioarului, la Biserica Vacilor, Zugău și Împreunarea Râurilor

Traseu: Berchezoaia - Ceret – valea Tăului – Biserica Vacilor – Zugău – Împreunătura Râurilor – Roșia – Remecioara

Obiectiv: Țara Chioarului, zona malului stâng al râului Lăpuș aval de Cetatea Chioarului, la Biserica Vacilor, Zugău și Împreunarea Râurilor

Localizare: Maramureș, flanc stâng Defileu Lăpuș, Berchezoaia – Roșia – Remecioara

Itinerar: Baia Mare – Berchezoaia, locația Ceret – circa 20 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: circuit turistic

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: adecvat anotimpului; obligatoriu bocanci, foarte utile bețele de trekking – pante mari, zone accidentate

Lungime și durată: 5 ore și 30 de minute – 6 ore, 8-9 km

Diferență de nivel: 250-300 m

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului

Avertismente: zonă cu vipere și activități pastorale

Căi de acces: din Berchezoaia, Ceret sau în sens invers, din Remecioara – Roșia

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Berchezoaia; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, localnici, pensiuni din Remecioara

Plecăm din Baia Mare spre Remetea ChioaruluiBerchezoaia, în continuare o luăm pe la pădurea de pini spre capătul SV al satului, lăsăm în dreapta vârful Colnicului (461 m altitudine, împădurit cu foioase şi tăiat pe abruptul sudic calcaros de un drum de TAF), coborâm pe la Fântâna la Teglă (unde se spune că se prelucraseră şi arseseră cărămizile necesare construirii Cetăţii medievale a Chioarului aflată la vreo 3,5 km spre SE), trecem printre ultimele gospodării, oprim la o bifurcaţie (spre înainte -SE- drumul de căruţă, foarte greu accesibil auto, duce spre Cetatea Chioarului iar varianta din stânga -NE- coboară prin dreapta văii Tăului spre râul Lăpuș).

Coborând spre râul Lăpuș, pe baza hărţii topo 1:25.000, identificăm în teren reperele necesare de orientare, de la locul de stație numit Ceret (posibil de la cer, o varietate de stejar - Quercus cerri), de la SE spre NV culmea înaltă marcată de vârful Colnice (Colnicului pe hartă), vârful Ţărnii cu Brazi (cu plantaţie de molid), vârful Piroşdanului (arid, rotunjit, nud), vârful Piătranului (pe hartă vârful Pietranu – 421 m altitudine), culmea continuând spre NE-E cu Pădurea Mesig (cu gorunet pe versantul SE și făget pe cel NV) pe ne vom întoarce. Foarte aproape (circa 200 m) la SE de vârful Piroşdanului este un tău, din păcate plin de deşeurile menajere şi gunoaiele sătenilor din jur (există puţine gospodării dispersate, cu două variante de acces pe drumuri pietruite, foste de căruţă), de la el coboară spre râul, modestă ca debit, dar frumoasă ca traseu, valea Tăului acompaniată prin dreapta de un drum de căruţă.

Privind din livada din dreapta spre E-SE, putem vedea Dealul Cetăţii şi la NV acestuia drumul tangent-înierbat ce conduce la Cetatea Chioarului iar la stânga lui şi peste culoarul Lăpuşului, Pădurea Hija, vârful Măgura şi gospodării rare ţinând de Întrerâuri.

Drumul de căruţă are două variante, una directă spre râul Lăpuș, o alta deviind uşor la stânga, trece printre două gospodării izolate (cea din dreapta e a Iulicăi Mărinca, cea din stânga aparține unor octogenari). Imediat intrăm în făgetul matur, pe flancurile drumului frunzos-argilos înflorind primăvara devreme numeroase ciuboţica cucului (Primula veris). Ieșim într-o mică poieniţă de unde spre dreapta vedem o gospodărie izolată tradiţională de Chioar, cu şarpante şindriluite, iar spre stânga şi în jos, printr-o breşă a huciului de foioase şi coroanele unor meri uriaşi sălbăticiţi, lunca din gura văii Tăului şi o zonă a râului Lăpuș cu malul stâng stâncos. Pajiştea debordează aici primăvara de flori verzi-gălbui de lapte câinesc (Euphorbia sp.), părăluţe (Bellis perenis) alb-roz dar şi numeroase orhidee vişinii, punctate cu violaceu, numite poroinic (Dactylorhiza maculata).

La stânga sus, sub vârful Pietranului, remarcăm o gospodărie solitară, casa având şarpanta din azbociment ondulat. Prin apropierea ei o să ne întoarcem peste vreo 4-5 ore înainte de-a o coti spre V-NV și coborî în Roşia-Remecioara. De aici se aude bolboroseala râului Lăpuș ce ne va însoți o bună bucată din traseu. Drumul, acompaniat după o vreme şi-n dreapta de o văiugă afundă dar aproape seacă, face două bucle scurte înainte de-a descinde-n lunca umedă a văii Tăului cu o solitară gospodărie (a Iulicăi), casa având o şarpantă aparent nouă, roşie, prispa pe stâlpi de stejari acaparată de ghirlandele viţei de vie.

În dreapta curge râul Lăpuș larg – ne aflăm la circa 1-1,5 km aval de Cetatea Chioarului. Ne vom continua deplasarea pe malul stâng al râului Lăpuș, în primul rând traversând gura văii Tăului. La stânga versantul devinei brusc arid-stâncos, aproape vertical, punctat de siluete rare de arbori. O potecă pescărească acompaniază râul Lăpuș spre NE, o variantă a acesteia cocoţându-se până la 3-4 m deasupra nivelului apei, ea fiind practicată în perioadele de debit maxim ale Lăpuşului. În rest putem să ne deplasăm pe lângă malul apei, peste bolovanii şistos cristalini (micaşisturi cu străluciri argintii) intens foliaţi, ca un aluat de foietaj frământat. Pe stânga rămâne un foarte abrupt-stâncos curs de pârâiaş, urmează un cot al râului Lăpuș şi-n albie se ivesc uriaşe blocuri stâncoase, mai apoi acestea devin prezente pe ambele maluri.

Ne aflăm foarte aproape de Biserica Vacilor, stâncăria cu aspect de perete, brun-ruginie şi cu o mică grotă (refugiu pastoral) în bază, precedată, post viitură, de o imensă grămadă de deşeuri de lemn (ramuri, trunchiuri) amestecate cu deşeuri menajere aruncate de râul Lăpuș şi eşuate printre stâncării. Pajiştea luncii debordează primăvara de floricele de tot felul, locurile tradiţionale de camping-picnic pescăresc sunt curate iar vetrele de foc aranjate şi cu lemne de foc grijuliu pregătite. Pe aici, însă pe malul opus al Lăpuşului, e gura văii Măgurei care-şi are parcursul prin zona NE a Pădurii Hija şi obârşia la SE de vârful Măgura (524 m, aferent cătunului Întrerâuri). O vreme de-acum încolo deplasarea pare o încântătoare plimbare prin lunca lungă şi înverzită, lungă de circa 1,5 km, cu o lăţime variind de la 3-4 până la vreo 35-45 m, cu codrul de carpen şi fag la stânga, pe alocuri cu bolovani şi stâncării, decorat de uriaşii peri ori merii sălbatici, în dreapta, printre arinii ca nişte sobre santinele, putem admira jocuri de umbre, lumini şi reflexe acvatice ale Lăpuşului.

Treptat râul Lăpuș se va aduna între malurile stâncoase, maxima sa îngustare producându-se în zona numită Zugău (derivat din zugo, limba maghiară, semnificând vuitor, zugas – vuiet). Atenție, aproape mai există și un alt Zugău, la circa 150 m amonte de Împreunarea Râurilor, dar pe râul Cavnic, către puntea suspendată pe cabluri ce leagă Coaș – Întrerâiuri. Acesta însă e Zugăul Lăpuşului aflat în aval de Biserica Vacilor. Bolovanii şi stâncăriile malului stâng coborând ori prăvălindu-se-n albia Lăpuşului se înmulţesc treptat, deplasarea căpătând un aspect din ce în ce mai acrobatic, uneori chiar pe mal şi peste ochiurile clipocinde, alteori obligaţi fiind de relief să recurgem la suişuri în coastă, deplasarea pe vremelnice potecuţe de sălbăticiuni, înguste de-un lat de palmă şi cocoţate la 25-45 m deasupra oglinzii apei, revenind la mal şi continuând pe el, resuind în stânga pentru a putea surmonta locurile altfel impracticabile.

Defileul Lăpuşului seamănă izbitor cu acela al Cheilor Nerei – de la debit la aspectul văii, cu diferenţa că aici şisturile cristaline alternează cu gnaisele, calcarele eocene şi dolomitele în timp ce în Cheile Nerei calcarele constituie roca de bază, apoi Lăpuşul nu are practic zone de chei, spre deosebire de Cheile Nerei marcate adesea de îngustări flancate de impresionaţi pereţi înalţi de până la câteva sute de metri, dar asta nu ştirbeşte cu nimic pitorescul particular al Defileului Lăpuşului (42 km de la Răzoare la Remecioara).

Remarcăm aici prezența exemplarelor deosebite de rodul pământului (Arum maculatum, rude ale calelor cultivate în sere, iubitoare de locuri stâncoase şi însorite). Pe parcursul excursiei există tentaţia de-a scăpa de calvarul călăritului bolovanilor, lespezilor şi a stâncăriilor malului stâng, să suim direct în culme dar astfel se ratează spectacolul văii, clipocirile, bolboroseala, irizaţiile luminilor şi umbrelor şi tocmai cea mai spectaculoasă zonă, aceea a confluării Lăpuşului (ce vine dinspre SV spre NE) cu râul Cavnic (venind de la E spre V) după unirea lor cursul crescut mult ca debit orientându-se spre NV iar după Balta Neagră, în scurt timp, evadând din defileu la Roşia – Remecioara. De remarcat frecventa apariţie, pe ambele maluri ale râului Lăpuș, a căşiţelor de meteri (mici stive de lemne pentru foc, crăpate, lungi de 1 m, pregătite pentru lansarea pe apă în vederea transportului lor până la Remecioara, asta fiindcă accidentarea reliefului nu permite accesul cu căruţa sau alte mijloace, practică tipică şi cursului sălbatic al văii Cavnicului).

După 2 ceasuri de la debut, admirăm cazanele mici ale Zugăului, imediat după ele Lăpuşul lărgindu-se din nou, malurile rămânând însă bolovănoase. După 3 ore de la plecare scăpăm de zona accidentată și poposim pe plaja largă nisipos-pietroasă a Împreunării Râurilor, în cotul de vreo 60 de grade al Lăpuşului flexat spre NV admirând un ţanc stâncos înalt de câţiva metri şi suind în nebănuite trepte (drapate cu muşchi) la stânga pentru a ajunge-n final pe culmea Pădurii Mesig. Vizavi de ţanc dar în dreapta, un uriaş bloc stâncos separă râul Lăpuşul de râul Cavnic. Împreunarea Râurilor reprezintă un foarte agreat loc de către pescarii amatori de clean, scobar şi mreană dar şi unul numai bun de scăldat, vara.

După un scurt popas-plajă avem de surmontat susţinutul urcuş, de câteva sute de metri, pe pintenul stâncos vestic al Împreunării Râurilor pentru a poposi (după vreun ceas) pe creştetul Pădurii Mesig parcurs de un larg drum de TAF şi cu o discontinuă plantaţie înaltă de molid. Până acolo însă efortul e pe deplin răsplătit privind spre N, pe măsură ce urcăm tot mai mult pe culme, apar gospodăriile răzleţe aferente Dealului Copalnic. Versantul SE al Pădurii Mesig e acoperit de un gorunet rar. Pe culme apar arbuşti de păducei (Crataegus monogama). O vreme pare că ne plimbăm pe o alee de parc dendrologic, auzind clinchetul și dangătul talăngilor vacilor, viţelelor şi junincilor bălţate scoase la păscut de către locuitorii din Berchez de la poalele Dealului Pietranului şi Piroşdanului.

Până aici ne trebuie 4 ceasuri şi consultând harta estimăm că mai avem de parcurs vreo 3-4 km, adică încă un ceas şi jumătate, pentru a descinde-n Roşia, trecând în direcţia SV pe lângă bornele silvice VI /306 şi VI/307, schimbând apoi direcţia spre V-NV. Aici, privind peste Defileul Lăpuşului spre E, remarcăm o pitorească gospodărie răzleţită-ntr-o poiană înconjurată de huci şi codru, aferentă Întrerâuri. Mai apoi dăm de o zonă denudată, cu o mare tufă circulară de ienupăr şi vedere spre extremitatea SV a localității Bechezoaia. La dreapta, versantul foarte accidentat, stâncos, cu vâlcele seci şi săritori de 30-60 m, coboară spre râul Lăpuş.

Drumul de căruţă/TAF de pe culmea Pădurii Mesig se orientează spre SV, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de râuș Lăpuş, scoţându-ne, după o încântătoare plimbare, în zona SE a vârfului Pietranului, la o gospodărie solitară flancată de meri şi peri uriași. O variantă a drumului coboară înainte de vârful Pietranului spre N, printr-o pădure dominată de carpen. Noi suim la NV de vârful Pietranului şi la stânga apare un restrâns pâlc de molidiş, în dreapta, printre tinerii mesteceni, un colţ de fostă livadă de meri clasici. O potecă coboară de aici, prin pădure, spre N, la stânga sa conturându-se o văiugă accidentată, aproape seacă. Urmărim poteca descendentă, dăm la un moment dat de un foarte abrupt jgheab lutos-pietros prin care se corhănesc spre râul Lăpuș lemnele de foc tăiate şi despicate-n meteri. Ne deplasăm la stânga acestuia pe o culme nordică cu vagă potecă, ajungem la o stâncărie pe care o ocolim prin dreapta iar după 5 ore și 30 de minute de la debut şi un parcurs de aproximativ 8-9 km descindem în lunca îngustă, cu pajişte, acompaniată de un drumeag de căruţă pe la lizieră, în stânga, în timp ce în dreapta e râul Lăpuș. În curând dăm de o mică holdă iar la capătul său NV , de o cochetă amenajare turistică (2008-2009) cu câteva cabane, terasă, dotări pentru picnic, debarcader, magazii, cuşti pentru câini… totul înconjurat de un gard inscripţionat Proprietate privată, accesul interzis. La circa 150 m mai spre NV apare bariera metalică închisă, cu aceleaşi interdicţii de acces iar la stânga ei o cruce andezitic-neagră de hotar cu numele ctitorului. În dreapta, renovată şi practicabilă în deplină siguranţă, apare vechea punte suspendată pe cabluri ce leagă Roşia de Remecioara – un indicator precizează şi aici Proprietate privată. Pensiunea Balta Neagră e în Remecioara, sus pe malul geografic drept al Lăpuşului. În dreptul punţii, pe malul stâng, e o altă cabană/ vila turistică iar pe deal o veche casă chioreană cu şarpanta de azbociment. Zona-ntreagă e cotată ca fiind ideală pentru weekend și vacanţă. De aici coborâm spre balta AJVPS Maramureş şi cele private, atractive pentru amatorii de pescuit şi picnic, unele în curs de amenajare, spre Remetea Chioarului.

In curs de actualizare

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Pin It on Pinterest

Share This