Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Publicat de la Aug 11, 2014 în Drumetii, Trasee turistice | 0 comentarii

Trasee turistice Baia Mare: Din Valea Borcutului, pe la minele Antonca si Sofia, la Cetatea lui Liszbon Gelert

Trasee turistice Baia Mare: Din Valea Borcutului, pe la minele Antonca si Sofia, la Cetatea lui Liszbon Gelert

Traseu: Castelul lui Alexiu Pocol – pârâul Antonca - Dealul Cetății  - Cetatea lui Liszbon Gelert

Obiectiv: fostele exploatări miniere multiseculare și din sec. XIX-XX din zona E a Dealului Poprad și cea de V-NV a Dealului Cetății, adică de pe flancurile pârâului Antonca și Cetatea lui Liszbon Gelert cu vestigiile medievale

Localizare: Maramureș – Baia Mare – cartier Valea Borcutului – pârârul Antonca – Dealul Poprad E și Dealul Cetății

Itinerar: Baia Mare – cartierul Valea Borcutului – Castelul lui Alexiu Pocol – fostul depozit de explozibili minieri de lângă Mina Antonca – 8 km

Marcaj turistic: traseu nemarcat

Tip traseu: excursie speo-minieră și istorică

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului, deosebit de recomandabile bețele de trekking, versanți abrupți, grohotos-accidentați

Lungime și durată: circuit de circa 2.5 – 3 km, 3 ore

Diferență de nivel: 250 -300 m

Recomandări: traseu agreabil în orice anotimp; harta zona turistică Baia Mare – Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul turistic

Avertismente: pericol de surpare și accidentare în zona abatajelor, puțurilor și galeriilor de pe flancurile pârâului Antonca și la abatajul Mina Piticilor

Căi de acces: Baia Mare – Valea Borcutului – Castelul lui Pocol – fosta Colonie Minieră și pe la halda Minei Antonca – pârâul Antonca – Dealul Cetății

Mijloace de locomoție: autobuz urban nr. 5, autoturism personal, bicicletă

Sugestii de cazare: nu este cazul

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Valea Borcutului și trecem pe sub fosta biserică greco-catolică construită de Alexiu Pocol de Lozna Mare, apoi pe lângă Casa Martin și Castelul lui Pocol *(stație terminus autobuz urban nr. 5). De la Castelul lui Pocol se poate continua (pe strada asfaltată) încă aproximativ 1,5-2 km cu autoturismul/ bicicleta până în fața fostului depozit de explozibili din perimetrul fostei Mina Antonca. De aici începe circuitul turistic propriu-zis.

Abandonăm strada asfaltată și suim la stânga acompaniind înspre amonte modestul și accidentat – pârâu Antonca orientat, de la obârșie către vărsarea în malul geografic drept al văii Berăriei, pe direcția N-S. Privind către S-SE zărim vârful Iricău – versantul N împădurit al acestuia, iar la stânga acestuia, parțial, Culmea Elena defrişată spre Şaua Trei Stejari şi vârful Ferigii. Pe versantul N al Iricăului și spre flancul geografic stâng al văii Berăriei au existat odinioară două mine de aur și argint numite Elena Veta – cea superioară și Adam Veta – situată pe un aliniament inferior și chiar pe malul văii, un izvor cu ciurgău extrem de apreciat odinioară de către locuitorii Coloniei Miniere situată vizavi, pe malul drept al văii.

Mergem de la Castelul lui Pocol pe strada asfaltată spre fosta Colonie Minieră, valea Berăriei e în dreapta jos în timp ce la stânga, împădurit preponderent cu goruni, e Dealul Poprad, cu o zonă grohotos-aridă și rarişte de pini şi molizi spre SE, loc numit de borcuteni Terebeşca sau Vincze Oldal (adică versantul lui Vincze – conform Goja A.).

De pe culmea Popradului se pot vedea valea Toncii (Neamțului, după așa numitul Castelul Neamțului, de fapt o cabană dispărută după 1960, Poiana Neamţului, vârful Ferigii, vârful Pleştioare şi Tocastru. O scurtă şa face legătura (de la V către E) dintre Dealul Poprad și zona NV a Dealului Cetății. Din această șa, spre SE, debutează pârâul Antonca, în cea mai mare parte a anului sec sau cu un abia perceptibil fir de apă.

Suim pe pârâul Antonca și la stânga apare halda prăbușitei galerii a vechii Mine Antonca apoi, pe aceeași parte, orientată adică spre Dealul Poprad, Mina Sofia, mai apoi trei vechi abataje de suprafață continuând pe direcția S-SV-V cu galerii surpate, practicate în andezite dure, azi parțial alterate exogen și consecutiv infiltrării apelor din precipitațiim mai apoi, în același flanc geografic drept al pârâului Antonca, apare o gură de aeraj armată cu bolțari de beton. Din aceasta ies vara la suprafață curenți umezi și foarte răcoroși, cu iz inconfundabil de subteran.

În flancul geografic stâng al pârâului Antonca, adică vizavi de lucrările miniere anterior descrise, respectiv în baza versantului V-NV al Dealului Cetății, suind pe pârâu și-n dreapta apare o galerie, apoi un puț scurt, surpat. Urmează o zonă deosebit de spectaculoasă, mai întâi cu un drum tehnologic amplasat ingenios pe curbă de nivel, orientat NV-SE și parțial decupat în stânci andezitice puternic tectonizate, apoi o zonă teribil de frământată, cu un abataj filonian de suprafață larg de 3-4 m, pe alocuri afundându-se subteran prin galerii orientate E, NE și N. Aici, din loc în loc, adică în zona fostei Galeria 22, pot fi văzute surpări cu aspect de puțuri ori doline/pâlnii punctând versantul extrem de abrupt, împădurit cu carpen și fag.

Urcând pe pârâul Antonca trecem pe lângă o captare de apă potabilă apoi, mai sus, depășim două zone de confluențe ale acestuia cu niște pâraie modeste scurse de pe versanții abrupți, E-NE, ai Dealului Poprad. Nu continuăm prin talvegul bolovănos andezitic al pârâului Antonca până în șaua-obârșie ci la un moment dat, la ivirea unei poteci ce suie alert la dreapta (spre NE) abandonăm pârâul și ținem cărarea.

La apropierea de culmea N-S poteca se bifurcă. De aici urmărim varianta din dreapta care curând devine umedă și noroioasă datorită unui izvor-scăldătoare de mistreți. Ieșim în culmea pe care încep să apară resturi din stâlpii de lemn și izolatorii de ceramică și sticlă ai fostei linii electrice care a deservit Mina Săsar apoi, suind peste vârfil Iricău, alimentase Stația de Compresoare din Valea Borcutului și minele Antonca, și Sofia, continuând peste Dealul Cetății trecând pe lângă Mina Piticilor spre situl arheologic al Cetății lui Liszbon Gelert iar de acolo, peste Trapacel, descinzând în final la Mina Wilhelm.

Urmărim culmea cu potecă pe direcția S-SE și ajungem repede la primul șanț/val circular de apărare. Acesta e larg de 3-4 m și până la următorul nu sunt de parcurs decât câțiva zeci de metri. Al treilea, cel mai de sus șanț/val de apărare, e-n vecinătatea extrem de puțin rămaselor în zona N-NE fragmente de zid de piatră fixat cu mortar de var.

În rest, în vârful Dealului Cetății, au mai rămas doar afundele doline consecutive prospecțiunilor arheologice. Unele dintre acestea, destul de empirice, efectuate prin 1960-1963 de către cadrele didactice și elevii gimnaziști ai Școlii Elementare I-VII -nr. 7, Valea Borcutului, s-au soldat cu descoperirea unor opaițe, caiele, potcoave, unelte medievale, ceramică, cu acea ocazie degajându-se parțial fundații și fragmente de ziduri de piatră.

Puțin înainte de 1989, un grup de istorici-arheologi băimăreni îndrumați de către Georgeta Iuga, folosind pentru săpături militari în termen, au descoperit ceramică din Neolitic (Epoca Bronzului), arme, monede, unele de fier. Se consideră că Cetatea lui Liszbon Gelert a fost ridicată în secolele XI-XII pe locul unei neolitice așezări, aceasta având la un moment dat un turn central și alte patru laterale precum și trei șanțuri/ valuri concentrice de apărare, numele Liszbon Gelert fiind cel al guvernatorului de pe la 1600.

O bornă topo metalică indică vârful Dealul Cetății. Spre V atrage privirea abruptul a ceea ce a mai rămas din halda ocru-bej, imensă, a celebrei mine Sofia din versantul geografic drept al pârâului Antonca.

După prospectarea meticuloasă a valurilor/șanțurilor de apărare și a sitului cetății propriu-zise (despre care legenda spune că ar fi avut un tunel subteran de evacuare spre E în caz de asediu, ieșind în malul drept al văii Berăriei în dreptul unui și azi existent pod de beton) și un scurt popas, coborâm spre fostul depozit de explozibili de la gura pârâului Antonca urmărind culmea stâncos-custuroasă în treimea sa finală, trecem prin faţa unui străvechi abataj de suprafaţă în care ciocanul şi ţâncuşul minierului au exploatat riguros doar filonul cuarţos-aurifer, nu mai lat de 70-80 cm, două mici infundibule şi o arcadă friabilă de piatră trădând căutările minereului aurifer în așa numita Mina Piticilor.

De-aici încolo coborârea devine foarte dificilă din pricina versantului abrupt și accidentat, ba grohotos, ba cu andezite ca niște cuirase alunecoase îndeosebi după ploi/ îngheț. Ținând riguros acest picior pe direcția SV în final se iese în șosea în preajma fostei colonii miniere de pe la 1920. Depășind Mina Piticilor și halda de steril a acesteia se poate coborî eventual/ opțional la stânga pe versant, pe direcția fostului turn de răcire a apei Stației de Compresoare, ieșind la o potecă și la drumul asfaltat.

Versantul acesta-SE-S-e însă a fel de abrupt dar ceva mai puțin stâncos și fiind acaparat de codrul tânăr (dominat de carpeni) acesta poate oferi eficient numeroase prize. Indiferent de soluția aleasă pentru coborârea din situl Cetății lui Liszbon Gelert la drum, bețele de trekking sunt extrem de utile, altfel derapările și căderile pe versanți pot fi iminente și cu nedorite urmări.

Castelul lui Alexiu Pocol (1871-1935- ingenios învăţător-căutător de aur originar din Lozna, jud. Sălaj, mai apoi proprietar de mine şi primar al Băii Mari) a ajuns azi aproape o regretabilă ruină pe care o placă de pe frontispiciu informează asupra ctitorului și scurta șederea aici în 1905 a lui Nicolae Iorga.

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Pin It on Pinterest

Share This