Din Vâlcele Firiza, în Poiana Cocoșului
Traseul 12 din 27 februarie 2014 cu D. Pascu, M & A Kelemen, Brena & eu
Prietenii noștri în ale drumețiilor și florilor, A & M Kelemen, ne propun un nou traseu în Poiana Cocoșului la lușcuțe și la ghiocei, în poalele SE-S ale vârfului Ostra. Ne întâlnim la ora 9 dimineața și plecăm spre Ferneziu-Firiza. Ceață, temperatură -2 C. Prognoza anunțase 12 C peste zi și soare.
Ajungem în Lunci Ferneziu și le propun colegilor o scurtă deviere (marcaj turistic triunghi roșu, spre Fântâna Stanii) la dreapta, peste valea Firiza, la barajul și micul lac artificial Berdu. Ceața se retrage treptat spre vârful Hija. Scurtă vreme traversăm rampa de afluire-sortare-debitare a buștenilor de pe malul stâng al văii Firiza apoi abadonăm drumul ce suie pe valea Șlipului, urmărind în urcuș susținut, scurt, un șleau de car din stânga. Rămân de-o parte și de alta locuri forestiere de popas. Între fagii uriași apar rari molizi și pini silvatici colosali. Ieșim din nou la drumul forestier după care continuăm pe vechiul tehnologic, al hidroconstructorilor, tăind valea Berdu zăgăzuită între maluri de beton acaparate de mușchi. Brândușele sunt glazurate de brumă dar soarele e din ce în ce mai prezent.
Admirăm Lacul Berdu și Barajul Firiza apoi ne întoarcem la mașină continuând pe șosea, pe malul drept al Lacului Firiza, până la Cabana Silvică Vâlcele, de aici luând-o la stânga pe un drum îngust, parcăm sub o vilă impozantă cu doi minunați prepelicari de Weimar șoricii-catifelați. Ne luăm rucsacii ușori, bețele de trekking și pornim la deal pe drumul de car/TAF ce duce în 2-3 km la poienile de la SE-E-NE de vârful Ostra. Trecem pe lângă gospodăria lui tanti Florica Rodica, o veche cunoștință de-a colegilor noștri care-și cumpără urdă și caș proaspăt de la ea. Pajiștile scund-verzi au fost nocturn argintate de groasa brumă. Traversăm locuri cu poienițe știute de câțiva ani drept extraordinare locații pentru orhidee și, îndeosebi, cu gladiole sălbatice. Prietena noastră Codruța, un metis ciobănesc carpatin ce fusese odinioară atacată de un mistreț chiar în prezența noastră, a murit lăsându-l drept circumspect urmaș pe Codruț, zvelt-armonios și negru bălțat cu alb. Acesta ne va acompania în întreaga tură ținându-se însă la o respectabilă distanță. În dreapta (N-NV) peste poiana largă și firul unui pârâu flancat de insule mari de plopi albi și mesteceni fotogenici, apar rare vile și izolate gospodării iar sus, în ditai codrul de foioase, o solitară casă cu acces probabil din Firiza, pe valea Vălinelor.
Înainte de prima culme și Bs III/107, pe versant, la stânga potecii, apare un prim pâlc de lușcuțe înflorite și mai multe îmbobocite doar. În față tronează vârful Ostra și lângă potecă, prima poiană de la E de acesta, cu o recent construită căsuță de vărat din lemn. Poiana a fost recent iertuită (defrișată la ras), lemnele, unele din fagi și stejari uriași, fiind cărate pentru foc iar rămurișul pus în șire și incendiat, totul în cadrul unui proiect UE-APIA și cu o recompensă de 200 euro/ha. Pentru noi e un grav afront adus naturii și în primul rând habitatului și așa agresat prin păstorit-cosit-jaful florilor gladiolelor sălbatice în final de iunie, debut de iulie. La poalele și pe versanții E ai Ostrei duduie un TAF și mugesc sinistru drujbele.Tocmai se exploatează fagii maturi, stejarii, gorunii, paltinii, aceștia fiind tractați ca atare peste lăstărișul rămas și arborii tineri, neinteresanți economic, rupți, vătămați… Aici pățesc ceva de tot râsu-plânsul! Neatent, tastez pe Nikon-ul D5100 DELETE și… întrebat de soft dacă chiar vreau să rad imaginile de dimineață dau un profund și hotărât-bărbătesc OK. Imediat mă trezesc din transă venindu-mi să urlu și să-mi dau pumni în cap, constatând că astfel s-au dus brândușele cu cristale de brumă, Lacul Berdu, o gospodărie tradițională din Lunci-Ferneziu, peisajele cu versanții mângâiați de lumina ca de candelă a soarelui…
Continuăm spre a doua poiană, mai mare, cea cu fânar și mult mai multe gladiole sălbatice vara, plus întinse insule de sânziene aurii. Mărul sălbăticit, plopii tineri și huciul de aici au fost rase la rând cu drujba în virtutea aceluiași proiect european-APIA de degajare a pajiștilor naturale, insolația estivală intensă și consecutiva diminuare a umidității solului urmând să ducă la dispariția gladiolelor sălbatice și a superbelor orhidee în câțiva ani.
Mai sus, în făgetul exemplar deși parțial rărit, în dreapta, e valea accidentată cu cascada voal neștiută de D. Pascu și mine, semnalată de A & M Kelemen care ciupercăresc frecvent vara și toamna pe aici. Nu o ratez, deși asta presupune realizarea unei bucle ample la dreapta, peste niște obârșii de vâlcele seci. Nu e exclus ca frumoasa cădere de apă să se afle pe cursul superior al văii Vălinelor (care are spre final Cascada Vâltori) sau una paralelă cu aceasta dar aflată puțin mai spre SE. De acum încolo peisajul e contradictoriu. Făgeturi exemplare în zona V-NV-N, o uriașă defrișare la E-SE-S spre vârful Ostra, totul fiind frământat, hărtănit și astfel devastat de rețeaua amplă a drumurilor forestiere și de TAF.
Urme de cervide, mult mai multe cele de mistreți, scurmături impresionante, ca după bombardament. Insule cu plantații de molid, uneori și pin roșu, atacate de larvele Ipidaelor, igienizate cică prin tăierea-extragerea exemplarelor bolnave și decojirea cioatelor, de fapt 45-50% din arbori și ramuriș e lăsat risipit haotic la sol, sălbăticiunile neavând cea mai firavă șansă de evadare în cazul ambuscadelor răpitorilor. Uli țipând din înalturi, chemând la rut și perpetuarea speciei. Puține lușcuțe înflorite, multe îmbobocite, mii abia răsărite… printre resturile de arbori drujbăliți eco-silvic și nelipsitele gunoaie ale muncitorilor forestieri, de la PET-uri de bere ori apă la cele pentru benzină și uleiul drujbelor, anvelope de autocamion și TAF azvârlite în albia pâraielor…
În urmă cu vreo 8 ani traversasem vârful Ostra de la SE la NV și continuasem pe la Poiana Cocoșului spre vârful Ulmoasa – Poiana Șeituri – Poiana Urzicii – Bagnău, coborând cu Jancsi Moldovan pe valea Seicina în Firiza. Pe atunci exploatarea silvică în zonă fusese abia la început. Mai înainte de asta, cu vreun an, parcursesem invers culmea lungă-spectaculoasă, dinspre Păstrăvăria Pistruia Blidari – via vârful Frăsineasa-Bagnău-Ulmoasa-Ostra-Valea Romană, cu un grup de la Speo Montana Baia Mare-atunci jaful silvic nici măcar nu era imaginabil.
După un lungit deliberat popas în plin soare, la cea mai întinsă Poiana Cocoșului, printre miile de marghile (mușuroaie) drapate acum cu graminee uscate, între ele abia ivindu-se săbiuțele miilor și miilor de lușcuțe, unele înflorinde alături de brândușe, ne întoarcem pe unde suisem, din zona cascadei-voal varientând la dreapta prin alte mocirle forestiere, admirând flori portocalii de podbal, un prim fluture galben valsând fascinant, o amorțită de frigul după-amiezei șopârlă de pădure-Lacerta vivipara, ieșind în poiana de la SE de Ostra, cea cu mormântul trăsniților, troița comemorativă cu icoană și mărul sălbăticit, în plin muget de drujbe, TAF și zgomotoasele prăbușiri cu gemete ale arborilor seculari retezați metodic. Am mai făcut un scurt popas în locul în care aniversaserăm cei 88 de ani împliniți de Papa în 24 iunie 2010 – de Sânziene, printre numeroasele gladiole sălbatice, și fiindcă se făcuse ora 15, soarele fiind gata să dispară dincolo de Ostra, am renunțat la vizitarea locației ghioceilor. Asta ar fi presupus un plus de vreo 1 oră și 30 de minute – 2 ore înainte de returul la Vâlcele Firiza.
Din poiana SE a Ostrei am coborât direct pe la tanti Florica Rodica, cumpărând un delicios caș și, în lătrăturile celor vreo 3 câini ciobănesco-maidanezi ai acesteia, am luat-o spre mașină, în final către Ferneziu-Baia Mare, încheind astfel etapa turistică finală a Făurarului 2014 – fără nea, incredibil de călduros.
