Tânjaua de pe Mara din Hoteni
Obiectiv traseu turistic: Tânjaua de pe Mara din Hoteni, Valea Marei, zona Mara-Desești-Hărnicești-Hoteni, tăurile și tinovul Hoteni
Traseu: Hoteni - tăurile și tinovul Hoteni - Tânjaua de pe Mara – valea Dărasca
Obiectiv: Valea Marei, zona Mara – Desești – Hărnicești – Hoteni, Tânjaua de pe Mara, tăurile și tinovul Hoteni
Localizare: Maramureș, Valea Marei – Hoteni
Itinerar: Baia Mare – Pasul Gutâi – Desești – Hoteni – circa 55 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție turistică și etnofolclorică
Grad dificultate: lejer
Echipament necesar: adecvat anotimpului, unul lejer
Lungime și durată: Tăurile și Tinovul Hoteni se vizitează în 2-3 ore, ritualul Tânjelei de pe Mara, cu pregătirea alaiului la casa gospodarului din Hoteni și plecarea spre valea Dărasca, se întinde pe durata de circa 4-5 ore
Diferență de nivel: 100 m la Tăurile și Tinovul Hoteni
Recomandări: harta turistică Mara-Cosău 2013 (foarte lapidară) și harta zona turistică Budești-Desești-Ocna Șugatag – din seria Gutinul turistic 2005
Avertismente: zona tăurilor Hoteni, habitat de vipere și activități pastorale – atenție la câinii ciobănești
Căi de acces: prin Cavnic-Budești sau prin Pasul Gutâi-Desești-Hărnicești
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Sighetu Marmației; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni agroturistice
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare pe DN 18 via Pasul Gutâi spre Deseşti-Hărniceşti-Hoteni. În Deseşti admirăm pensiunile agroturistice, două dintre ele cu heleștee pentru păstrăvi, porțile, gardurile, troițele și gospodăriile tradiționale apoi mai nou construita biserică de lemn, şuri, grajduri din bârne de lemn şi şarpante tradiţionale din draniţă. Deviem din Hărnicești la dreapta, traversăm râul Mara și suim spre Hoteni, admirând perspectiva spre Creasta Cocoşului-vârful Gutâi care se amplifică treptat și în timp ce se deschide şi una diametral opusă, spre stâncos-împăduritul arc vulcanic al Culmii Pietrei.
Intrăm în Hoteni iar în dreapta ne atrage atenţia o pensiune agroturistică în stil tradițional, cu porţile monumentale cioplite-n stejari masivi și construită în spiritul arhitecturii locale de către cântareţul Ioan Pop zis Popicu, iniţiatorul obiceiului Horea din Şopru care are loc în duminicile din luna august, în satele Breb, Hoteni şi Sat Şugatag. Frumuseţea acestui sat se regăsește în nesfârşitele livezi clasice de pomi fructiferi cu fâneţe naturale printre care, în ultimele decenii, au apărut şi livezi semi-intensive de meri şi peri.
Până la începerea procesiunii ritualice Tânjaua de pe Mara vizităm biserica de lemn, monument istoric la care se slujeşte succesiv pentru enoriaşii cultului greco-catolic şi apoi pentru cei ortodocşi. În țintirimul bisericii pot fi văzute cruci monumentale de lemn aducând unor veritabile troiţe. Biserica având hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril a fost înălţată în anul 1657 în localitatea Slatina din Ucraina (de pe malul drept al Tisei) si adusă aici în anul 1788. În interior atrage privirile altarul bogat ornamentat cu icoanele şi frescele incadrate de şterguri tradiţional ţesute-n gospodăriile din Hoteni şi brodate în alb pe alb sau cu motive florale.
Continuând pe drumul duce spre satul învecinat Breb și ajungem la o răspântie cu indicator turistic. Abandonăm drumul care o ia spre Breb și continuăm la stânga, pe un drum îngust, lutos şi-n pantă uşoară, spre flancul stâng al văii Dărasca şi Ocna Şugatag. Privind în urmă se conturează din ce în ce mai frumos panorama spre Hărniceşti, Deseşti şi Culmea Pietrei. Drumul trece printre livezi cu fâneţe şi, după doar câteva minute, ieșim în capătul N-NE al Tăurilor Hoteni – arie naturală protejată cu suprafaţa totală de 15 ha. Tăurile de la Hoteni sunt formate prin alunecare de teren, declarate arie naturală protejată de interes local care cuprinde două lacuri formate prin alunecare şi tinovul plutitor.
Parcurgem poteca de pe malul de E al tăului și descoperim la poalele tufelor de alun exmplare de dalac (Paris quadrifolia) îmbobocite, iubitoare de soluri podzolice acide, ieşim la un panou informativ din tablă ruginită după care, o luăm la stânga 50-75 m, vizităm tinovul propriu-zis, cu un strat gros de muşchi de turbă (Sphagnum), colonii de Roua cerului (Drosera rotundifolia) planta insectivoră, mărgele rubinii de răchiţele dar și câte o broască roşie de pădure (Rana temporaria).
Ne întoarcem la gospodăriile din Hoteni fascinaţi de cântul cucului, pupăzei, piţigoilor dar şi trilurile grangurului auriu (Oriolus sp.). Dăm de ulița care spre stânga duce în circa 1 km în Breb iar la dreapta, în vreo 300 m, la biserica din Hoteni. O luăm spre biserică și putem vedea până acolo gospodăriile tradiţionale din lemn, un hambar frumos împletit din nuiele de alun şi localnicii îmbrăcaţi de sărbătoare, îndreptându-se spre casa celui care a scos primul plugul primăvara în țarină, la arat – eroul tânjelei de pe Mara. Porţile înstruţate cu tineri mesteceni şi multicolore panglici de hârtie trădează locul unde se vor aduna curând o bună parte dintre săteni dar și numeroși turiști români și de peste hotare. Un mic taraf compus dintr-un ceteraş, un zongoraş şi un dobaş constituie sufletul sărbătorii, fiind indescriptibilă muzica tradiţional maramureşeană foarte ritmată, de un contagios optimism şi voie bună. Totul e-n armonie cu minunatele costume populare ale coconilor şi cocoanelor, începând de pe la 2-3 anişori, la adolescenţi, tineri, gospodari în plină putere dar și destui vârstnici. Feciorii poartă straie albe ţesute din in şi cânepă cusute-n casă, frumos brodate, cu pieptare de piele migălos brodate cu piele şi lână dar și cu atârnânzi ciucuri de lână, îndeosebi roşii. Nu lipsesc clopurile mici, moroşeneşti, cu mărgelate panglici atârnânde. O notă distinctă au frumoasele costume populare ale fecioarelor aducând unor zâne din poveste.
Tânjaua de pe Mara reprezintă un obicei folcloric practicat în Maramureș doar la Hoteni, Hărniceşti şi Sat Sugatag. Primele ediţii aveau loc la 23 aprilie, în ziua de Sângeorz, atunci 12-16 feciori, îmbrăcaţi în haine de sărbatoare, pregăteau un jug de boi, înstruţat cu crengi verzi de mesetacăn, flori, clopotei şi panglici, care era dus la cel sărbatorit, cel mai harnic sătean, care a iesit primul la arat. De aici cortegiul se îndrepta spre ţarina primului gospodar, sărbătoritul fiind aşezat pe tileguţa plugului şi tras de tineri la jugul împodobit. Locul din ţarină era ocolit de trei ori, apoi alaiul se îndreapta spre valea Dărasca unde harnicul ţăran era îmbăiat, ori doar spălat, de cel mai bătrân om din sat.
Ritualul păgân, cu origini precreştine romane, este unul de fertilitate şi prosperitate, menit să genereze un an bogat în recolte. După terminarea ritualului alaiul se îndrepta spre casa sărbătoritului unde erau pregătite toate cele necesare unui ospăt pe cinste.
Obiceiul mai este cunoscut şi în zona Lapusului, pe Fisculaș (Udătoriul de la Şurdeşti), la Mocod-Năsăud şi în Ţara Oltului.
Tânjaua este parctic jugul cu oiştea plugului la care se înhamă atelajele trase de boi scoase la arat. În mod tradiţional, la acest eveniment, se leagă unele după altele 12 tânjele înstruţate cu mesteceni tineri în care flutură panglici multicolore şi de care atârnă clopoţei zglobii, fiecare fiind purtată ridicată de puternicele braţe a câte doi vlăjgani, în urma lor, pe tileguţa plugului acoperită cu țoluri frumos brodate, pe care stă sărbătoritul. Înşiruirea acestui alai compus din 12 juguri cu oişti şi 24 de tineri bărbaţi are ceva deosebit de spectaculos, alaiul fiind coordonat de un fel de vătaf care-i ameninţă cu biciul pe năbădăioşii feciori dispuşi la diferite giumbuşlucuri.
Înainte de pornirea alaiului sărbătoritul îi învită în casă pe toţi componenţii dar şi pe cei mai de seamă oaspeţi, omenindu-i cu plăcinte cu brânză, pancove pudrate cu zahăr, slănină afumată, ceapă, pită de casă, caş şi urdă proaspete, închinând câte un pahar de horincă, urându-şi sănătate lor şi familiilor precum şi un an agricol bogat în roade.
Tinerele fete, gata de măritiş, frumos îmbrăcate (aproximativ) tradiţional, atrag cu acest prilej atenţia feciorilor din alai care le invită la danţ. Ospitalitatea, omenia, buna dispoziţie, bucuria, sunt la ele acasă iar micile incidente care fac ca alaiul abia pornit spre valea Dărasca să se oprească, constituie, alături de extraordinara muzică moroşenească, sarea şi piperul sărbătorii.
