În Hoteni, la Tânjaua de pe Mara 2015
Traseu turistic din 10 mai 2015 cu D. Pascu și eu
Obiectiv: Valea Marei, sărbătorirea celui mai harnic gospodar din Hoteni -Tânjaua de pe Mara: datini, obiceiuri și tradiții laice ancestrale în Mara
Localizare: Maramureșu Istoric, Valea Marei, Hoteni (comuna Ocna Șugatag)
Itinerar: Baia Mare-Pasul Gutâi-Desești-Hărnicești-Hoteni-Breb-Budești-Pasul Neteda-Cavnic-Baia Sprie-Baia Mare-114 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: eveniment etnofolcloric tradițional
Grad dificultate: -
Echipament necesar: -
Lungime și durată: -
Diferență de nivel: -
Recomandări: -
Avertismente: -
Căi de acces: în Hoteni prin Pasul Gutâi, Pasul Neteda sau dinspre Sighetu Marmației
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare-Sighetu Marmației; autoturism personal, mountainbike
Sugestii de cazare: Pensiunea Maramureș din Hoteni, pensiuni de pe Valea Marei și Valea Cosăului
ANM anunță sâmbătă, prin mass media, o avertizare meteo pentru duminică, 10 mai, vreme instabilă cu averse, descărcări electrice și rafale de vânt după ora 15, iar asta ne anulează tentativa realizării unui traseu din Groape, via valea Jidovoaia-Biserica lui Spiridon spre Pietriceaua și Igniș Est.
Duminică dimineața răcoare, soare, cer superb – 12 grade C. Imediat după ora 7 le transmit prin email ortacilor o invitație alternativă, etno-folcloric-turistică, la Tânjaua de pe Mara. O fac în două cazuri și telefonic dar se arată interesat doar Dinu P. (cu care nu mai fusesem în ture de la cea de pe valea Custurii-Buteasa Râu-Codru Butesei). Plecăm la ora 8,30 cu gândul ca în Hoteni să surprindem afluirea localnicilor în straie tradiționale și a turiștilor străini spre gospodăria lui Hotea Vasile, poreclit Marin din Deal, din Hoteni nr. 87 și a soției sale, Anuța.
Prima oprire o facem imediat după traversarea podului peste râul Mara, între Hărnicești și Hoteni. Admirăm cursul văii cu albia accidentată și apele verzi smarald, cu creste cristalin-șampanizate, întrebându-ne ce va urma după realizarea MHC-urilor pe cursul superior al acesteia (retorica, similară, întrebare ne-o punem și după prânz, trecând din Hoteni în Breb și îndreptându-ne în amontele modestelor văi a Caselor și valea Breboaia pe care urmează să se amplaseze-demențial/iresponsabil-alte MHC-uri).
Ne șochează pe malul drept al Marei o troiță cu un Iisus neo-ortodox, lasciv, contorsionat într-o senzuală mișcare de lambada, capetele crucii purtate-n spate părând niște diabolice coarne, în ansamblu o imagine stupidă care a invadat întreg Maramureșul după 1990, înlocuind vechile reprezentări tradiționale răstignirii, specifice locului.
O frumoasă perspectivă se deschide de lângă râu spre platoul vulcanic Gutâi, versanții săi N-E, de la Creasta Cocoșului spre vârful Gutâi, Gutâiu Mic (Trei Apostoli) dar și către satele Hărnicești și Desești dominate de Culmea Pietrei. Oprim apoi la o gospodărie modestă, tradițională dar cu un iz de poveste a locului. Continuăm spre centrul satului Hoteni (situat de fapt între Valea Marei și Valea Cosăului) întrebând localnicii aflați în drum spre biserica de lemn, monument istoric cu hramul Sfinții Arhangheli, unde locuiește gospodarul harnic care a ieșit primul cu plugul în țarină în această primăvară. Suntem îndrumați pe a doua stradă la dreapta, cea care suie către biserică după care continuă spre Breb din zona SE a Hoteniului, lăsând aproape (în stânga) rezervația naturală Tăurile Hoteni și un tinov.
Fericitul sărbătorit din acest an, Hotea Vasile, zis Marin din Deal, locuiește la a doua casă dincolo de biserică, în dreapta asfaltului îngust. Abia a trecut de ora 9,30 și înafara gazdei, tradițional îmbrăcată în cioareci de postav, cu cămeșă albă, din pânză de in și cânepă țesută-n casă apoi migălos brodată, pieptar negru, clop și încălțat cu opinci de gumă trase peste albele obiele de lână, la o masă în curte stau primii sosiți, oficialități locale și câțiva prieteni. Mai numeroși sunt deocamdată foto-video reporterii. Aflăm că sărbătoarea va începe abia pe la ora 10-10,30. Profităm de ocazie pentru a admira în apropiere câteva case tradiționale, șuri, grajduri, războaie de țesut adăpostite pe prispele cu ingenioase și artistice îmbinări de lemn, grupuri de femei frumos îmbrăcate, socializând tradițional. Curând, dintr-un jipan baban, coboară ceterașul, zongorașul și dobașul-sufletul petrecerii. Gazda îi întâmpină cu un păhărel de horincă și pancove rumene. Încep să sosească numeroșii turiști străini (de regulă vârstnici dar cu o bucurie sinceră și nestavilită revărsată pe chipuri) și mai puțini români. Sosesc și câteva tinere, frumoase, cochete, dar costumele lor au foarte puțin din specificul inconfundabil al locurilor și mult mai pregnant din moroșenescul kitchos-neo oșenesc, lucru mai greu sesizabil de către necunoscător, iar în picioare pantofi, saboți ori sandale cu tocuri înalte). O inconfundabilă pată de culoare tradițională aduc trei copii (coconi) frumușei-care se vor integra flăcăilor purtători ai tânjelelor-niște juguri înstruțate cu tineri mesteceni verzi și multicolore panglici de hârtie. Pe vremuri, atunci când Tânjaua de pe Mara se serba chiar pe râul Mara, în vadul dintre Giulești-Mănăstirea, erau înșiruite două duzini de tânjele după care era trasă tileguța pe care ședea gospodarul sărbătorit, apoi numărul lor s-a redus treptat la 12 iar azi am numărat 4-5 tânjele vioi înstruțate, un aprig vătaf dotat cu un bici încercând, cu greu, să-i strunească pe frumoșii flăcăi, focoși ca niște bidivii, purtând pe umeri jugurile. Inedită a fost și apariția micuței Alexandra, cocoana cu straie tradiționale și opincuțe de piele. Și ce știință a statului în poză, ca de veritabilă divă, mai avea la doar cei 5-6 anișori ai săi!
Curtea sărbătoritului se umple treptat iar lelea Anuța alerga din bucătărie în curte și casa mare, ajutată fiind de două femei, să îmbie invitații cu sărmăluțe cu pită albă coaptă acasă, pe vatră, pancove dolofane, plăcinte cu brânză și prăjituri iar badea Vasile le toarnă horincă în pahare purtătorilor tânjelei, dar nu numai. La un moment dat curtea gospodarului nu mai poate să-i încapă pe toți oaspeții și o parte dintre aceștia așteaptă în stradă plecarea alaiului vesel, prin fața bisericii, spre valea Dărasca unde urmează spălarea obrajilor sărbătoritului în undele reci, un ritual purificator precreștin moștenit de pe vremea romanilor.
Decidem să ne întoarcem în Baia Mare prin Breb, cu siguranță unul din cele mai frumoase sate ale României, admirând panoramele spre Gutâi și piemonturile NV-N ale Munților Lăpușului, holdele înguste, fânețele terasate invadate de floriile portocalii de păpădii, arinișurile cu sălașe de vărat dintre Breb și Budești. Norii albi-bucălați sunt treptat înlocuiți de cei masivi, plumburii, prevestitori de ploaie. Asta nu ne împiedică însă să admirăm în continuare câteva case, șuri, grajduri, tufe de liliac, sângerii tufe de gutui japonez, clasici meri în floare, aducând unor frivole rochițe roz de balerine…
