Țara Lăpușului: Din Boiereni pe vârful Aluniș și la Mănăstirea Rohiița
Traseu: Boiereni – Mănăstirea Rohia – Culmea Breze - vârful Aluniș - Mănăstirea Rohiița
Obiectiv: Țara Lăpușului în zona Rohia, Boiereni, vârful Aluniș din Culmea Breze aflată pe frontiera județelor Maramureș, Cluj, Bistrița Năsăud
Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului, Boiereni – Rohița
Itinerar: Baia Mare – Târgu Lăpuş – Rohia – Boiereni – 65 km aproximativ
Marcaj turistic: -
Tip traseu: circuit turistic – etno-cultural
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului, neapărat bocanci aderenți, utile bețele de trekking
Lungime și durata: 7-8 ore, circa 15 km
Diferența de nivel: circa 550-600 m
Recomandări: de realizat circuitul cu un cunoscător al zonei
Avertismente: zone pastorale, atenție la câinii stânelor
Căi de acces: din Târgu Lăpuș – Rohia – Boiereni
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Târgu Lăpuș, în continuare locale spre Rohia – Boiereni sau autoturism personal
Sugestii de cazare: harta turistică Defileul Lăpușului, an 2012
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Tg. Lăpuş – Rohia – Boiereni. Traversăm dealul Pietriş, admirând în dreapta Cufoaia, la stânga Borcut și Țibleșul. După traversarea râului Lăpuș în Tg. Lăpuș se cotește la dreapta spre Rohia (8 km). Apar în dreapta gresiile cu trovanţi din vârful pantei și case de vacanţă pe văiuga din stânga. Nu peste mult, în dreapta, apare Rohia, cu două biserici. Pe stânga drumului, înaintea unei ample volte, o primă gospodărie tradiţională şi o casă veche tipică spoită-n ultramarin, pustie, la lizieră o căsoaie pastorală. Poarta monumentală a intrării spre Mănăstirea Rohia rămâne în stânga.
Continuăm spre Boiereni, oprind înainte de podul din faţa bisericii noi, pe malul drept al văii Boiereniului, la confluenţa cu valea Tâlharului. Localitatea Boiereni pare a face încă parte din arhaica lume a secolelor XVIII-XIX, oferind vederii gospodării mici, cu case, şuri, grajduri construite din bârne de lemn, lipite sau tencuite uneori, prispe înguste susţinute de stâlpi sumar ornamentaţi, faţade spoite-n ultramarin, alteori în verde pitoresc, cu șarpante din draniţă, alteori azbociment sau carton asfaltat.
Turla bisericii străvechi, din lemn, apare sus, în versantul geografic stâng al văii Boiereniului. O alta şi mai veche e mai sus pe valea Boiereniului (la circa 1 km), pe drumul care duce la Mănăstirea Rohiiţa. De aici debutează traseul turistic propriu-zis. Se trece peste podul prin faţa noii biserici cu turnuri şi turnuleţe argintii. Apare o primă răstignire în faţa ei, cu Iisus pictat tradiţionalist.
Mergem pe un drum forestier ce acompaniază-nspre amonte valea Tâlharului pe malul său geografic stâng. În dreapta drumului se văd grajduri şi şuri trainic zidite din gresii cioplite cu interesante guri de ventilaţie ce ies prin timpanele de lemn ornamental traforate şi patinate de vremi. Versanţii se îndepărtează treptat, lăsând vederii secularele terasări. Grajdul fostei ferme zootehnice a defunctului CAP Boiereni e-n ruină pe valea Boiereniului.
Nu peste multă vreme remarcăm versanţii ocupaţi odinioară de făgeturi, exploatați forestier intens după 1990, acaparate de lăstăriş. O reţea de drumuri de TAF taie coastele denudate. Spre sud, după circa 1-1,5 km, munceii sunt plantaţi cu brad şi molid, Culmea Breze, spre care suim, e deocamdată în ultimul plan. În taluzul din stânga drumului apar betoane, de fapt conglomerate miocene intens rulate (conuri aluvionare – conform geologilor D. Iștvan și A. Ștefănoiu).
Ajungem la o răstignire amplasată la confluenţa văii Tâlharului, ce vine din stânga, cu o alta ce vine dinspre sud şi la bifurcaţia drumului forestier. Continuăm spre stânga (est-sud-est) ținând drumul ce suie lejer ajungând la o altă confluenţă, aici făcând o mare voltă stânga.
Drumul urcă-ntr-o primă culme, iniţial orientat NV apoi E-SE. După 1 oră și 25 de minute de la debut apare o primă imagine îndepărtată a vârfului Aluniş (993 m altitudine, al doilea după vârful Breze din Culmea Breze) şi înlănţuitelor sale poieni expuse NV-N. E precedat de un vârf fără nume (altitudine 779 m) de asemeni cu poieni pe versanţii NV. O plantaţie bătrână de molid cu brad e în dreapta și intercalată cu fag şi mai rar paltin, plop, carpen.
Drumul forestier se curmă, continuând cu două variante de TAF, una suie susţinut în versantul din dreapta, pe direcţia S, cealaltă o ia pe curbă de nivel spre S şi apoi SV-E, pe la obârşia unei văiugi. Drumul pe care ne deplasăm pare a coborî iar noi trebuie să ajungem în Culmea Breze.
Ajungem la o nouă bifurcaţie de drumuri de TAF, primul angajat descendent spre E, celălalt suind de-a coasta spre SE şi apoi, în curând, spre SV. Suntem în plantaţia de brad şi molid numită Fiscoş (toponimia ar proveni de la nişte păduri sechestrate odinioară de către fisc de la proprietarii datornici). Drumul de TAF coteşte brusc dreapta, orientându-se spre V.
Abordăm direct un versant abrupt şi după circa 60-75 m ajungem în culmea principală marcată silvic cu H roşu şi parcursă de la E la V de o potecă largă. Din culme putem panorama spre versanţii sudici ţinând de județul Cluj, înţesaţi de înlănţuite salbe de poieni cu mărimi variabile. La stânga potecii remarcăm apare un hrănitor pentru cervide iar pe un fag apare înscris 13 cu galben, pe altul, cu albastru, NR30S.
Versantul nordic e acaparat de foioase intercalate spre poale cu conifere în timp ce cel sudic e ocupat de făget. De acum încolo întâlnim mestecănişuri iar în dreapta potecii poieniţe. Jos, spre meleagurile dejene, păşuni, fânaţe şi o stână de iernat oile. Ajungem la o bifurcaţie de culmi, principala continuând spre E-NE, secundara tăind o poiană, orientându-se spre SE.
Urmăm culmea principală suind spre vârful fără nume (înalt de 779 m), de aici auzindu-se clopotele la Mănăstirea Rohiiţa. Culmea principală se orientează puţin spre SE, trecând printr-o poieniţă cu mesteceni apoi un picior abrupt coboară spre o înşeuare afundă. La stânga (N) se conturează obârşia seacă a unei largi văi, spre S poienile meleagurilor dejene. De pe aici, departe spre SE, se văd Măgura şi Cetatea Ciceului. Continuăm pe picior spre SE şi apoi prin poieni în sus (E) spre vârful Aluniş cu versanţii NV acaparați de o poiană larg înşeuată, terasată odinioară.
Mergem costiș spre E-NE, prin mestecăniş apoi prin făget. Urmează suișul unui versant abrupt după care ajungem pe culmea cu potecă şi deschidere E-SE – spre poieni descendente. Înainte şi la stânga departe apare creştetul cu poieni al vârfului Hudin (exploatat forestier la ras după 2000). Minghetul se ivește la stânga Hudinului, Hudieşul e cel ras, la dreapta apoi Ţibleşul cu trei vârfuri. Mai la dreapta lui culmile Munților Rodnei. În flancul drept al văii apare o căsoiaie de vărat.
Ajungem în poienile N-NV ale Alunişului de unde se văd ca-n palmă golurile alpine înlănţuite ale culmii principale a Munţilor Lăpuşului, de la vârful Secu la Văratec apoi Prislop, Neteda, spre nord Şatra lui Pintea, la stânga ei Ignişul iar în dreapta Gutâiul. Vedem şi lentilă elipsoidală a vârfului Pietroasa şi, în alt plan spre V-NV, Culmea Preluca cu poienile şi păşunile din zona vârfului Florii. Abia acum, departe sub noi (NV) apare biserica aparținând de Mănăstirea Rohiiţa cu acareturile expansioniste.
Au trecut 4 ore și 15 minute de la debut și coborâm spre mănăstire prin poienile punctate de tufe de alun şi loză. Versant abrupt, înierbat, mai la vale mestecăniş continuând cu o lizieră de plopi albi apoi făget şi huci.
Coborâm cu precauţie spre NV, ajungând la o căsoaie de stână, imediat sub aceasta (N) remarcând captarea apei potabile pentru mănăstire. Un vâlcel sec e la stânga. Coborâm spre drumul ce suie pe valea Rohiţa la Mănăstirea Rohiița. Un fel de Via Dolorosa, amenajată în arc de cerc şi-n trepte, acoperită cu draniţă, suie dincolo de biserica de lemn armonioasă, frumoasă, în stil maramureşan, spre culmea nord-vestică marcată de o lizieră de molizi meniţi s-o ocrotească de vijelii şi furtuni. La capătul de sus al Viei Dolorosa e clopotniţa mănăstirii, cu două clopote turnate-n bronz, inscripţionate artistic.
După ce vizităm Mănăstirea Rohiița mergem pe drumul mănăstiresc ce suie spre N lasând, la stânga sus, culmea cu ogor şi coliba unei stâne. Ajungem deasupra la Mănăstirea Rohiița de unde putem admira spre S vârful Aluniş şi la stânga lui, spre SE, vârful Breze, cu releu de comunicații, în continuare panorama de la E spre N-NV cu poieni terasate, mestecănişur, făgeturi decimate.
În dreapta, pe sub Mănăstirea Rohiița, e parcursul văii Rohiţa, în faţă (spre NV) o culme exploatată forestier, un drumeag tăind-o spre V-SV, pe lângă un mestecăniş cu răstignire la poale. Drumul coboară la obârşia văii Vinderel (care se uneşte cu valea Rohiţa pentru a forma valea Mare, aceasta, la intrarea în sat, numindu-se valea Boiereniului).
Ținem culmea din dreapta și dăm de un şleau abrupt de căruţe, apoi de un drum de culme de TAF, coborând spre o înşeuare nordică de unde o luăm la stânga ajungând în drumul auto-forestier care acompaniază-n aval mal drept valea Vinderel. Nu peste mult dăm în valea Mare, la drumul ce leagă Mănăstirea Rohiiţa de Boiereni (7 km), de aici mărșăluit până la maşină circa 3-4 km. Vale modestă, în dreapta versanţi povârniţi şi cu păşuni aride, mai sus mestecănişuri şi făgeturi exploatate forestier. Din stânga, dinspre îndepărtata Culme Breze, afluiesc două modeste văi. Undeva la stânga sus, se ivește biserica veche de lemn, mai apoi, lângă uliţa desfundată şi un mic cimitir, cea şi mai veche, tot din lemn.
După 7 ore și 30 de minute de la plecare (din care în marș efectiv 6) parcurgând aproximativ 15 km, încheiem circuitul în faţa bisericii ortodoxe noi, plecând spre Baia Mare. La ieşirea din Boiereni lăsăm spre stânga drumul național care, în 25 km, face legătura cu orașul Dej via Măgoaja.
