Din Groape pe Dâmbul Groapelor La Piatră și-apoi la Ochiul Gropiței

Ruta 56 din 22 noiembrie 2014 cu D. Pascu, M. Gheție și eu

La 11 noimbrie 2014, parcurgând cu D. Pascu, M. Gheție, M & A Kelemen circuitul din flancul stâng al Defileului Lăpușului pe valea Hija la Strâmtori, vizavi de Bisericuță și-n aval de insulă, ajungând la belvederea stâncoasă de deasupra Ochiului Gropiței și privind spre N aveam sub noi luciul verde smarald al apei, imediat după aceea piramidă dolomitică a Dâmbului Pulii-341 m, bucla înierbată a fostei albii milenare a râului, apoi culoarul rectiliniu al văii Braniștea Mică afundat în făget iar la dreapta-deasupra acestuia o stâncărie ocru-bej de pe Dâmbul Groapelor pe care nu o ramarcasem în niciuna din numeroasele excursii realizate în această zonă, în varii anotimpuri, de-a lungul a trei decenii. Instantaneu mi-a încolțit în minte dorința de-a o vizita cât mai curând și, poate, de-a admira plonjant de la poalele sale Ochiul Gropiței.

Vineri 21 noiembrie lansez trupei noastre invitația. Decizia e luată abia sâmbătă dimineața după ora 8. Plecăm (cu M. Gheție și D. Pascu) la ora 10 din Baia Mare. Meteoblue prognozase pentru Preluca Veche – Peteritea cer variabil, mai mult însorit, lipsă de precipitații, temperaturi reduse dar pozitive, fără rafale de vânt. Îmbarc colegii și plecăm… încurcați nițel de restricțiile rutiere impuse de poliție în zona Facultății de Litere (concurs automobilistic). Noros, 1-2 grade C, cenușiu-tern. În consecință niciun motiv de-a ne opri, ca de alte ori, pe traseu pentru scurte ședințe foto. O facem abia dincolo de Răzoare (temperatura 5 grade C – cer la fel de leșinat/ pleoștit dar cu o geană luminoasă pe deasupra vârfului Hijii). Deasupra Podului Luncii admirăm marea flexare N a Lăpușului cu ape de smarald ante insulă, Strâmtori, gura văii Hija și Bisericuța. Mai oprim o dată după câteva sute de metri apoi continuăm până la marea curbă dreapta a drumului îngust-asfaltat deoarece vrem să admirâm din nou Lăpușul de pe dolomitele abrupte, cu brâne, ale Bisericuței (adică perspectiva diametral opus celei din 11 noiembrie 2014).

Opresc pe refugiul pietruit largm ne luăm bețele de trekking și o luăm la stânga pe promontoriul înșeuat, cu făget despuiat, fruzele depuse-n strat gros foșnind și răspândind un inconfundabil iz. Remarcăm bureți bej-suri, rude probabil de-ale vinețicilor comestibile dar și alarmant de multe gunoaie menajere aduse cu mașinile și lepădate în codru, treptat mânate de ploi spre râu. Păcat! (așa ceva, spre surprinderea noastră, vom mai vedea în pădure, pe lângă drum până în Groape și chiar la S de La Piatră – pe flancul stâng superior al văii Branișea Mică – inclusiv dormeze, canapele, oale emailate etc.).

Suim nițel apoi coborâm prudenți pe versantul accidentat-abrupt aflat la vreo 80-100 m deasupra Strâmtorilor, panoramând plonjant spre râu, insulă, lunca verde a gurii văii Hija, insula cu sălcii, Podurile Luncii și mai departe spre vârful Stârcilor, Târgu Lăpuș. Negurile sure ascund Hudinul și Țibleșul. Ne întoarcem pe promontoriu, coborâm și mai pudenți pe fața stâncoasă a Bisericuței. Fiind primul alertez involuntar un stârc ce se ridică în zbor deasupra Strâmtorilor și-apoi dispare către vârful Hijii fără a fi reușit să-l nemuresc fotografic. Spectaculoase sunt rarele și fragil-delicatele floricele portocalii, alb-stelare, liliachii ce par a sfida iminenta iarnă dar și cochiliile sidefii de melci, trunchiurile găunoase ale gorunilor prăvăliți de furtuni de decenii. Chiar dacă ziua e deplin ternă, tristă, cenușiu-bacoviană, perspectivele de la Bisericuță spre Lăpuș sunt încântătoare. Ne întoarcem la mașină, ne îmbarcăm și plecăm mai departe spre Groape, cu Pădurea Dumbrava în dreapta răsfățându-ne cu siluetele miilor de mesteceni tineri izbucnind din brun-ruginiul făgetului tânăr.

Parchez lângă școală, în fața casei unei localnice din Groape (după ce-i cer în prealabil acordul, evitând astfel să mă trezesc cu anvelope tăiate mioritic… cu brișca ). Ne luăm rucsacii și bețele de trekking (colegii și mănușile subțiri de lână – sunt doar 2 grade C și adie o briză cu iz de iarnă), trecem pe lângă biserică (ca de fiecare dată revoltați de tembela restaurare cu calcio vecchio tras peste pereții de odinioară la care s-a adăugat clopotnița nouă din grinzi de beton… antitanc). Vedem apoi crucea de piatră patinată de vremi, o gospodărie trainică dar parcă pustie și ieșim la Drumul Mașchii ce suie Dâmbul Groapelor și Fața Groapelor ieșind pe la Vidra în Preluca Veche – aproape de biserica ortodoxă din zona E a Paltinului. După șaua cu răstignire urmăm ascendet drumul, nu poteca directă din dreapta, doarece vrem să avem mereu în stânga și-napoi perspectiva frumoasă a Groapelor, cu gospodăriile izolate din livezi, pe alocuri grupate și turla argintie a bisericii strălucind ca un far. Drumul pietruit, îngust, a fost recent reparat, ogașele torentelor fiind binișor astupate și nivelate. Rambleul dolomitic din dreapta lasă vederii locurile de excavare-prelevare a rocii necesare întreținerii carosabilului abrupt. Mai apoi pe versantul E-SE al Dâmbului Groapelor apar vâlcele seci cu săritori dolomitice (și probabil torențiale deversări la topirea zăpezii și după averse strașnice). Ienuperi și pini silvatici spontani înviorează pajiștea aridă și săracă invadată de măcieși, porumbari, păducei și mai rar arbuști cu stacojii coaie ale popii .

Din marea curbă spre Fața Groapelor-Preluca Veche o luăm pe picior la stânga. Rafalele reci se intensifică și… gata, s-a dus și geana de lumină. Floricele scunde portocalii alături accidental înflorite acum lumânărici înviorează coasta dolomitică invadată de mușchi și licheni, uneori de alb-bej smocuri înalte de graminee înspicate. Ajung deasupra stâncăriei La Piatră (conform unui localnic din Groape ce-și descărca, alturi de cei ai casei, remorca cu fân, depozitându-l în șură și grajd; acesta ne spune că la V de aceasta curge pârăul cu lut alb sau părăul cu nisip alb, vreun afluent stânga al văii Braniștea Mică cu depuneri dolomitice fine sau bentonită aluvionară). Tatonez spre stânga în jos apoi la dreapta – văzând stâncile brun-cenușii datorită oxidării și licenilor în zona E-S. Colegii au rămas în urmă, mă strigă și-i aud deasupra mea și-a huciului apoi le sugerez varianta de coborâre fără riscuri. Fagi tineri blochează parțial spre S vederea peretelui conglomerat gresos-grosier, bej-ocru-ruginiu în partea centrală, cea mai înaltă. Câteva stive de lemne pentru foc sunt rezemate ca niște igluuri lângă poteca de La Piatră. Belvederea spre Dâmbul Pulii și Ochiul Gropiței, apoi spre belvederea stâncoasă de pe malul stâng al Lăpușului e faină dar… obstrucționată binișor de coroanele arborilor.
Urmărim poteca la stânga-n jos apoi o ținem pe piciorul custuros de pe care, abia spre final, scăpăm de coroanele fagilor tineri putând admira splendidele oglindiri de smarald și cleștar ale Lăpușului la Ochiul Gropiței și-n aval de aceasta. E tot mai rece și cu tot traseul ușor am transpirat iar rafalele iernatice… Coborâm la poteca pescărească și apoi în dosul Dâmbului Pulii dar decidem să nu mai mergem de această dată la cascada finișului văii Braniștea Mică. Suim cu Mișu G. direct pe Dâmbu Pulii în timp ce Dinu P. optează pentru ocolirea acestuia prin culoarul-fosta albie din stânga, la final suim la belvedere pe culoarul vestic și lunca Braniștei Mici.

E impresionat Ochiul Gropiței deși panoramarea sa nu constituie pentru noi o premieră. Nici despuierea făgetului, mistuirea autumnalelor pasteluri ori ziua cenușie a finalului de noiembrie nu-i pot diminua pitorescul. Coborâm prin ferigile înalte de circa 1 m, dense, ruginii-mate, arse de brume apoi o ținem alert spre Fântâna Ursului. De acolo ne aflăm aproape de gospodăriile tradiționale trainice, din lobe de stejar măiestru îmbinate apoi trecem printre ele luând aminte la numeroasele ochiuri sur-negricioase ale fânețelor din livezi rezultate după greblarea și arderea frunzelor uscate de către țărani. Aceștia au început deja sa-și scoată bălegarul de grajd pe holdele înguste abia recoltate de porumb și cartofi sau pe fânețele din livezi. Arar mai poți vedea câte un măr clasic lăbărțat, despuiat de frunze dar cu merele galbene sau roșietice părând globuri dintr-un bizar pom de Crăciun. Gardurile electrice numeroase, între care pasc vite din rase metisate, ne obligă la mici ocoliri înainte de-a traversa prima vâlcea seacă și-a sui la micul cimitir. Ele-s și mai numeroase în vatra propriu-zisă densă a Groapelor, de la V de biserică și școala gimnazială. Pe aici se diversifică și amplifică oferta lăpușeană tradițională a gospodăriilor pitorești, din nefericire unele fiind pustii de câțiva ani.

După circa 3 ore de la debutul drumeției ajungem la mașină, admirăm într-un grajd (aburind cald miresme iuți, inconfundabile) o iapă tânără isabell (cu coama și coada blond-mătăsoase, în rest roba de roib) și, aliniate pe iesle, pestrițe găini și-un cocoș. Îi mulțumesc gazdei pentru îngăduirea parcării fără nedorite incidente, ne îmbarcăm și plecăm spre casă, oprindu-ne puțin doar la zidul stâncos de la ieșirea din Groape spre Răzoare. Ninge în țară iar în Vrancea a avut loc cel mai puternic cutremur din 2014 -5,7 grade pe scara Richter – la 30 km adâncime, în zona Vrancea, burnițează în Baia Mare și sunt 5 grade C. La ora 16 ajungem acasă după ce am reușit să mai bifăm un obiectiv turistic – La Piatră – în premieră pentru noi.

Alte trasee si atractii turistice:

Defileul Lăpușului (Buteasa Pod): La Cetatea Chioarului pe la gura văii Grajdului În Defileul Lăpușului, La Cântătoare Prin Defileul Lăpușului și Țara Chioarului, la Balta Dosului și pe Dâmbu Izvorului Defileul Lăpușului (Buteasa): De la Casa Zmăului, pe Valea lui Uris, la peștera Curtea Capitanului