Din Baia Sprie, pe valea Limpedea, la Cabana Virgină și Ereșu Mare
Traseul din 25 aprilie 2015 cu M & A Kelemen, I. Pop-Topo, N & N Fănățan & eu
Obiectiv: valea Limpedea și creasta principală a Gutâiului-zona Scutu Mare (1141 m) – Ereșu Mare; Cabana Virgină; Drumul lui Maurer (pasionat vânător, fost premier în Epoca de Aur), Picioru Lung
Localizare: Maramureș, Munții Gutâi-la V-NV de Pasul Gutâi, Baia Sprie
Itinerar: Baia Mare-Baia Sprie-Pensiunea Limpedea – aproximativ 19 km
Marcaj turistic: doar discontinuu, pe creasta principală, bandă roșie veche de peste 4 decenii; în zona Cabanei Virgine marcaj turistic bandă roșie aleatoriu, non standard; săgeți roșii pe Drumul lui Maurer *(care leagă Cabana Virgină de DN 18 – foarte puțin mai jos de Pasul Gutâi, către Baia Sprie)
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat bocanci aderenți; foarte utile bețele de trekking îndeosebi la coborârea pe porțiunile abrupte și accidentate ale Piciorului Lung, spre flancul stâng al văii Limpedea
Lungime și durată: 8-9 ore, circa 16-18 km
Diferență de nivel: aproximativ 600 m
Recomandări: harta turistică Baia Sprie-Șișești din seria Gutinul turistic 2005; preferabilă harta turistică Baia Mare-Baia Sprie-zona Apșa (Ucraina)
Avertismente: habitat de urși, mistreți, cervide și vipere
Căi de acces: din Baia Sprie, zona E, vizavi de Ciontolan, pe drumul auto-forestier ce suie în amontele văii Limpedea până într-o șa de la NV de Scutu Mare, în continuare pe culmea principală, aproximativ pe direcția E-SE iar de pe Ereșu Mare la S-SV
Mijloace de locomoție: autobuzul urban nr. 8 – Baia Mare-fosta Flotație Baia Sprie; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni turistice din Baia Mare sau din Baia Sprie; Cabana Mogoșa; Stațiunea Turistică Șuior
6 grade C dimineata la 8 în Baia Mare apoi, datorită soarelui strălucitor, 13 grade C în Baia Sprie (vor fi 26 grade C după-amiaza la ora 16,30 în Baia Mare, la încheierea turei).
Din rațiuni de incapacitate autoturism N & N Fănățan se deplasează cu autobuzul nr. 8 și ne așteaptă la Pensiunea Limpedea din Baia Sprie. Pornim împreună din parcarea pensiunii, în amontele văii Limpedea, pe la 8,30, traversăm valea prin vadul bolovănos îngust, apoi continuăm circa 11 km pe drumul auto-forestier pietruit, cu două zone noroioase spre final. Trecem succesiv peste 5 poduri de beton și vizăm șaua culmii Gutâiului de la NV de Scutu Mare. Valea Limpedea își merită numele, având apele cristaline, repezi, o mare diferență de nivel, praguri, bulboane fierbânde (nu e de mirare că Pensiunea Limpedea, aflată la N de Ciontolan și aproape de DN 18, și-a amenajat pe cursul său inferior câteva bazine pentru păstrăvi). Curând apar grămezile mari de trunchiuri de foioase și molid alături de stivele de meteri destinați ca lemn de foc. Drumul șerpuiește spre N-NE apoi o ia la NV acompaniază spre obârșii afluenții văii Limpedea. Două căprioare o tulesc în codrul tânăr, chiar în prima parte a traseului, ulterior nu mai vedem sălbăticiuni ci doar urme de căprioare, ciute și una de lup. Pe firul văii înfloresc calcea calului, captalani, viorele, podbali, parazitarul cucuruz sau muma pădurii, apoi mai sus, lușcuțele, călugării ciclamen, colțișorii, brebeneii. Făgetul abia a înverzit până la altitudinea de 750-800 m.
După vreo 8-9 km ajungem într-o zonă de parchet forestier cu rampă de afluire-debitare-încărcare în autocamioanele speciale a materialului lemnos (molizi cu trunchiuri groase de peste 1 m și lungi de peste 30 m, fagi seculari…). De aici mai ținem vreo 2 km drumul, spre SV ni se deschid succesive perspective spre Mons Medius (fosta carieră terasată de exploatare a neferoasele de către Exploatării Miniere Baia Sprie), orașul Baia Sprie, vârful Igniș, vârful Frăsineasa – Bagneu – Ulmoasa – Tocastru – Pleștioare, mai apoi spre Mogoșa-cu pârtiile de schi.
După 1 oră și 15 minute de la debut, în dreapta sus se văd pentru prima oară stâncăriile impresionante ale Ereșului Mare – abruptul S-SV. Mons Medius apare, împreună cu zona E-SE a orașului Baia Sprie, la 1 oră și 30 de minute de la debutul traseului. La ora 11,15 (după 2 ore și 45 de minute de la start) abandonăm drumul forestier cu foarte puțin timp înainte de-a ajunge în șa, din dreptul unui fag cu rădăcini fotogenice, suim pe un drum de TAF spre dreapta, ajungem la H-ul silvic roșu, pe culmea principală, având la NV cursul superior al văii Chiuzbaia în zona schitului și dincolo de ea, versanții S-SE ai Ignișului, vârfului Igniș cu relee de comunicații și puține depozite mici de nea. Până aici bornele silvice au lipsit cu desăvârșire. Aici apare însă Bs I/185 și pe urmă Bs I/160, Bs I/184. De aici continuăm pe poteca/drumul de TAF de culme principală. Zărim cu greu pe fagii bătrâni vechiul marcaj turistic bandă roșie. Tot de pe-aici (aproximativ 950-1000 m altitudine) apar brândușele, călugării iar lușcuțele acoperă versanții sub forma unor întinse limbi verzi strălucitoare. Vedem în dreapta culmii și o dublă scăldătoare de mistreți. Scurt timp poteca largă urmărește ascendent versantul SV apoi trece pe versantul NE unde apare neaua nu mai groasă de un lat de palmă, grea și umedă. La NE, aproape, se văd stâncăriile Pietrei Rea și mult mai departe, albiți de nea, Munții Rodnei (zona vârfului Bătrâna-Pietrosu Rodnei).
Poteca podită cu nea ocolește prin N-NE Scutu Mare, traversând pe curbă de nivel un făget rar, apoi zone cu lăstăriș de fag și insule de molizi plantați în urmă cu peste trei-patru decenii. Spre E, prin pădure, apare Creasta Cocoșului, mai apoi, în dreapta ei, Secătura Gutâiului. Ajungem într-o șa largă aflată între Scutu Mare și Ereșu Mare, o potecă vânătorească se desprinde la dreapta (SV). Cabana Virgină e la nicio sută de metri sub culme, lângă un izvor-fântâniță ingenios protejată cu lobe de fag. Sub trainicul adăpost cinegetic construit din bârne, dotat cu un godin, două priciuri suprapuse și saltele groase/elastice-puse pe cant în conservare, ușa deschisă fiind dublată de un grilaj solid din fier beton, se mai văd un valău și o fostă hrănitoare pentru hoiturile destinate ademenirii urșilor. Se spune că acest refugiu cinegetic ar fi fost amenajat pentru Ion Gheorghe Maurer – fostul premier al Marelui Cârmaci Nicolae Ceaușescu, iubitul nostru conducător. O potecă fusese pe-atunci ingenios trasată dinspre DN 18 –botezată Drumul lui Maurer – ajungând la Cabana Virgină după traversarea costiș-ascendentă a minunatului făget.
E ora 12 – adică s-au scurs 3 ore și 30 de minute de la plecarea de la Pensiunea Limpedea. E soare dar adie o briză rece. Facem un scurt popas după care dăm de dubiosul marcaj turistic non standard-bandă roșie, în timp ce suim spre SE pe Ereșu Mare, deasupra platoșelor de lave andezitice și a coloanelor sur-argintii. Nu mai vedem marcajul de-aici încolo. Pe Ereșu Mare mai facem un scurt popas în care panoramăm spre Scutu Mare, vârful Igniș, Mons Medius, Baia Sprie, spectaculosul bazinet hidrografic (vast) al văii Limpedea și apoi spre Baia Mare – iazurile de decantare a sterilului de la flotațiile neferoaselor. Drumul lui Maurer – plantat și treptat acaparat de huci, se mai conturează spre SE. Două culmi se desprind dincolo de Ereșu Mare din cea principală. Una apropiată, scurtă, SV-V și o alta lungă-Picioru Lung -S-SV, pe care vom coborî spre flancul stâng inferior al văii Limpedea. Mai întâi din culme o luăm pe un drum abrupt-grohotos ce ne scoate într-o șa din care, privind înapoi (N-NE) admirăm stâncăriile Ereșului Mare iar la V-NV turnurile andezitice ale Scutului Mare. Efectuăm un traverseu spre stânga – E-SE – peste un torent grohotos, urmărind Drumul lui Maurer până pe Picioru Lung. Din acest moment ținem riguros-descendet Picioru Lung, pe alocuri marcat de bolovani andezitici, ulterior de aglomerate vulcanice de tip brecii. Treptat, la stânga culmii, se conturează un povârniș abrupt și terase situate la 30-50-80 m mai jos, aferente flancului geografic drept al văii Frăsinet. Imediat după coborârea de pe Ereșu Mare apare Bs I/195 apoi, pe Picioru Lung, Bs II/16, II/11 iar în zona unei vaste exploatații silvice, situate una lângă alta, Bs II/7 și Bs I/199 bis, mai jos Bs I/199.
Intrăm într-o zonă abruptă, bolovănoasă, cu numeroase doborâturi de vânt, în care deplasarea e dificilă, continuăm orientându-ne treptat către dreapta, apropiindu-ne astfel de versantul geografic stâng, foarte abrupt, al văii Limpedea pe care, prudenți, folosim la maxim bețele de trekking și coborâm la drumul forestier pe care am urcat dimineața. Mai aveam de mers circa 1,5 km pentru a ne încheia circuitul la Pensiunea Limpedea. Pe parcurs admirăm spectacolul apelor însorite ale văii Limpedea de soarele generos al după-amiezii. Personal am parcurs în două rânduri culmea principală dintre Pasul Gutâi-Șaua Iezuri-Igniș Est, finalizând prin Groapele Chiuzbăi – Cariera Tău Roșu la Rezervația Limpedea din Ferneziu (cu Papa, Jancsi M, Emil M. și fiicele sale) apoi iarna, pe o nea groasă și cu crustă periculoasă de gheață, porțiunea de creastă dintre Pasul Gutâi și impresionantul Turn Ars (cu Mitică I. și Ionică P.-Topo) dar niciodată nu am realizat circuitul de azi. Exceptându-l pe Ionică P. Topo, acest circuit spectaculos a constituit o frumoasă premieră pentru noi toți ceilalți iar ziua fusese una ideală, însorită apoi cu cerul treptat invadat de colosali cumulo-nimbuși fotogenici spre Maramureșu Istoric.
