Parcul Natural Munții Maramureșului (Poienile de Sub Munte): Coșnea – Stânișoara – vârful Mihailec – Vârtopu Mare – Luhei

Traseu: Poienile de Sub Munte - Coșnea – Smereka – Culmea Mihailec – Lacul Vinderel – Vârtopu Mare – Luhei

Obiectiv: Parcul Natural Munții Maramureșului în zona Coșnea – Smereka – Culmea Mihailec – Lacul Vinderel – Vârtopu Mare – Luhei

Localizare: Maramureș, Parcul Natural Munții Maramureșului, Poienile de Sub Munte

Itinerar: Baia Mare – Ruscova – Poienile de Sub Munte – Coșnea – 135 km

Marcaj turistic: parțial bandă roșie (până pe vârful Mihailec)

Tip traseu: circuit alpin

Grad dificultate: dificil, diferență de altitudine și lungime mare traseu

Echipament necesar: adecvat anotimpului

Lungime și durata: 25 km, 10 ore

Diferență de nivel: 1650 m

Recomandari: harta Parcul Natural Munții Maramureșului, consultarea prognozei meteo

Avertismente: zone pastorale, atenție la câinii din preajma turmelor; zonă cu urși și vipere melanice și comune

Căi de acces: din zona Luhei-Coșnea, pe la gura văii Paulic

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Poienile de Sub Munte; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, pensiuni

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Poienile de Sub Munte până în Luhei – Cabana Coşnea. Traseul debutează pe malul stâng al râului Ruscova, în faţa bisericuţei ucrainiene din Luhei, confecţionată din lemn în locul celei căzută pradă unui incendiu după 1995, la confluenţa cu valea Paulic (amenajată cu ruperi de pantă împotriva torentelor şi viiturilor).

Pornim pe drumul de ţară, de pe valea Paulic (malul geografic stâng), către Smereka. Admirăm în urmă râul Ruscova dincolo de confluenţa văilor Rica şi Socolău, creştetul culmii Plişca, Pietrei Socolăului, Stânişoara şi-n continuare Culmea Mihailec.

O vreme uliţa devine afund şleau abrupt în formă de V, consecutiv tractării buştenilor cu calul şi spălării violentelor torente. Urmărim marcajul turistic bandă roşie în timp ce de-o parte şi alta a şleaului apar șoprurile (fânarele) închise, gospodăriile din lemn cu dependinţele de-asemeni din lemn. Ne deplasăm pe la SV de Piatra Socolăului, acoperită pe acest versant abrupt cu codru de foioase (fag, paltin, carpen).

După un ceas de la plecare, lăsăm înşirate în dreapta trei izvoare ca nişte uriaşe blide, mai apoi două ciurgauă cu valauă cioplite-n trunchiuri de fag ieşim din Smereka, la lizieră. De-acum încolo suim 30 de minute prin făget, o tăiem peste două pârâiaşe înainte de-a da în prima poiană rectangulară în care suie prima oară, primăvara, turmele de oi, acum pustie. De aici, privind în sus şi la stânga, avem o altă perspectivă spre stâncăriile Stânişoarei.

Ajungem repede la a doua poiană, cu colibă şi staul pentru oi. Cotim uşor la stânga prin cea de-a treia poiană. De aici, privind spre SE, vedem Piatra Socolăului cu pitoreştile ţancuri calcaroase apoi Culmea şi vârfurile Pecealu – Grohot – Bucovinca şi Pietrosul Maramureşului (sau vârful Bardău – 1850 m), în continuare, spre stânga, poienile alpine de pe frontiera cu Ucraina, de la Lutoasa spre Ludescu şi Budescu iar pe o culme înşeuată mai apropiată (situată între valea Rica şi valea Socolău) poienile de la Plişca la Boucu, Răchita până sus pe Copilaşu.

După 2 ore ajungem în golul alpin, sub Stânişoara, la fosta văcărişte cu sălaşe pentru animale şi colibe pentru păstori confecţionate din lobe ca să reziste vremilor şi urşilor, acum multe aflate în ruină şi abandonate. De aci coboară la văcăriştea Pauzen, aflată pe valea Socolău (mal drept), poteci pastorale tradiţionale. Continuăm urcuşul prin pajişte având ca reper stâncăriile Stânişoarei cu molizi piperniciţi, răvăşiţi de furtuni iar după trei ore de la debut poposim puţin la izvorul cu ciurgău şi valău de sub vârful Stânişoara.

După ciurgău ne deplasăm prin stânga Stânişoarei, deşi se poate aborda şi prin dreapta ei pentru a accede pe Culmea Mihailec. Departe spre S, aparent la un lat de palmă de văcăriştea Rugaşu, strălucesc în soare şarpantele din tablă galvanizată a două căsoaie la care o să ajungem dupa-amiaza, înainte de-a coborî către bisericuţa ucraineană din Luhei pentru a încheia circuitul turistic.

După 4 ore de la plecare atingeam Culmea Mihailec iar panorama se lărgește de la Copilaşu spre Ludescu – Budescu – Bârsănescu – Stogu apoi, pe măsură ce suim către NV, în dreapta apar impresionantele zănoage cu locaţii ale tradiţionalelor stâne – Groapa Lupilor, Groapa lui Bologa şi-n cele din urmă, la poalele stâncoase nordice abrupte ale vârfului Mihailec şi sub buza suspendată a pitorescului lac Vinderel, Groapa Julii.

Un lac triunghiular se ivește departe, jos, la dreapta, în Groapa Lupilor. Apare şi uriaşa piramidă a vârfului Farcău, decanul de impozanţă şi măreţie al Munților Maramureşului (1956 m altitudine) iar la stânga lui şi-n plan mai îndepărtat Muntele Pop Ivan (1937 m) cu căldări nordice (ucrainiene) şi Muntele lui Şerban. Se văd de-acum şi înaltele piscuri ale Transcarpatiei Ucrainiene – vârfurile Hoverla, Pietros, Pop Ivan de Cernahora, în timp ce spre interior apare Ţibleşul, apoi Pietrosul Rodnei şi, de departe cel mai impresionant, vârful Puzdre.

După 5 ore și 30 de minute de la debut şi un suiş susţinut atingem vârful Mihailec (1918 m). Remarcăm câteva vechi amenajări genistice (care apar şi pe Culmea Rugaşu și oglinda lacului Vinderel, Farcăul, văluritele sale terase cu impresionante ravene şi torente, Pop Ivan, Muntele lui Şerban, calcaroasa Pietriceaua (1555 m), tăurile nivale de la dreapta Culmii Rugaşu. Coborâm la SV pe un picior înierbat al vârfului Mihailec pentru a descinde în vasta şi neregulata căldare glaciară etajată Groapa a Vârtopului Mare.

O luăm metodic din tău în tău, pe lângă impresionante grohote şi zone umede. Un tău este mai mare şi mai frumos decât altul – în funcție de zăpezile iernilor și precipitațiile verilor pot fi văzute aici vreo 7-8 tăuri. Doar de pe Culmea Rugaşu, privindu-le-n plonjeu, pot fi inventariate riguros, în plus, în dreapta acestei culmi spre Vinderel şi vârful Pietriceaua, mai pot fi admirate 3-4 tăuri, din care unul aproape pătrat şi în oglinda cărora adesea poţi surprinde în sezonul de pășunat siluetele boilor adăpându-se. La un moment dat, jos şi la stânga, se ivește fortul scund al străvechii stâne de vite al Groapei.

După 7 ore și 30 de minute de la plecare, înainte de-a ne lua rămas bun de la ultimele tăuri (din care două gemene, unul triunghiular şi altul aproape circular dar cu ape maronii), facem popasul de prânz apoi ieșim din Vârtopu Mare suim spre poteca tradiţională, pe curbă de nivel care acompaniază de la NE spre SV, pe versantul estic, Culmea Rugaşu spre tradiţionala stână de oi Runea, traversăm vreo două obârşii de pâraie abundente, acestea afluind în pârâul Izvorul Rău. Deşi facilă, deplasarea e lungă.

Coborâm înspre văcăriştea Rugaşu. Văcăriştea de la Laba (nu Leba cum e menţionat pe unele hărţi), aflată aproape de Runea dar ceva mai spre S-SV, e-n curs de sucombare. Coborând spre văcăriştea Rugaşu admirăm ingeniozitatea civilizaţiei pastorale străvechi – un jgheab cioplit în trunchi de molid receptează apa unui izvor, transferând-o după vreo 6-8 m într-un vechi şi îngust canal care pe urmă transportă apa mai bine de vreo 3-400 m până la văcăriştea Rugaşu (de departe mult mai mare decât tradiţionalele văcărişti 1 şi 2 de sub Pietriceaua).

Un drum pastoral, azi de TAF, acompaniază spre E-SE capătul Culmii Rugaşu. Văcăriştea Rugaşu e şi ea muribundă, bătătura invadată de ştevii, doar covoraşele portocalii de ranunculacee scunde împrospătează, cât de cât, ceea ce cândva fusese aici plin de viaţă şi activităţi pastorale.

De aici panoramăm spre Culmea Mihailec şi Culmea Rugaşu până la Runea. Drumul de TAF trece printr-un codru de foioase şi molid exploatat forestier iar prin breşele din stânga apar vederi spre Culmea Mihailec, Stânişoara şi apoi spre dosul Pietrei Socolăului. Ajungem la o înşeuare, în dreapta se deschide o descendentă poiană aurită vara de flori de arnică (Arnica montana), nu lipsesc nici florile de Nu-mă-uita, garofiţele turceşti. În fânaţa ce coboară spre Pentaia şi-apoi în comuna Repedea, remarcăm fânare şi căsoaie de vărat tradiţionale.

Ajungem la drumul auto-forestier ce suie din Repedea pe valea Pentaia, trece aici culmea orientându-se spre NV, spre pârâul Izvorul Rău şi obârşia văii Paulic – Vârtopu Mic, de unde continuă cu drumuri sinuoase şi abrupte de TAF. O tăiem la E peste drum şi imediat după aceea printr-o fânaţă cu două căsoaie, o luăm la stânga culmii până în vârful pe jumătate împădurit şi cu cele două căsoaie de lemn acoperite cu şarpantă din tablă galvanizată, reper identificat încă pe când suiam Stânişoara, mai apoi de pe Culmea şi vârful Mihailec dar şi de pe poteca pe care am străbătut de la NE spre SE Culmea Rugaşu.

Traversăm o vastă fânaţă înaltă din nordul capătului Culmii Rugaşu, cu pădurea preponderent de foioase exploatată. Traversăm niște limbi de huci de alun cu ferigi apoi coborâm printr-un deset post exploatare, trecem printr-o zonă cu făget matur, apoi apar împrejmuiri pentru vite şi o gospodărie muntenească la dreapta culmii. Trebuie să ne situăm mereu la stânga culmii pentru a accede în partea finală a văii Paulic şi-n Luhei, la biserica ucraineană.

Trecem printr-o poieniţă, apoi ajungem într-un drum de TAF, la final, pe o potecă, traversăm un tunel vegetal înainte de-a ajunge la primele livezi cu gospodării cu acareturi și holde de cartofi, mai apoi la un mare afiniş. De aici, în circa 30 de minute, după 10 ore de la debutul turei şi aproximativ 25 km parcurşi, cu o diferenţă de nivel de vreo 1650 m, ne încheiem circuitul, răcorindu-ne în undele văii Paulic.

Alte trasee si atractii turistice:

Parcul Natural Munţii Maramureşului: Pe vârful Zâmbroslava Mică și vârful Zâmbroslava Mare Parcul Natural Munţii Maramureşului: Din Repedea în Poiana Narciselor și pe vârful Tomnatec Parcul Natural Munții Maramureșului: Baia Borșa – Gura Băii – Lucăciasa – Valea Vaserului Munții Maramureșului: Din Crasna via Paltinu pe Muntele lui Șerban și Pop Ivan