La Stana Dracului din Defileul Lăpușului
Ruta 48 din 7 octombrie 2014 cu D. Pascu, M. Gheție & eu
Prognoză meteo cu cer acoperit, nicio amenințare cu precipitații, temperaturi maxime 15-16 grade C. Plecăm spre Tg. Lăpuș abia pe la ora 11 (sunt 15 grade C în Baia Mare). Dincolo de Dealul Pietriș atmosfera e destul de tern-cenușiu-pâcloasă și totuși ne putem delecta admirând pastelurile toamnei în Cufoaia, Borcut, spre Șatra Pintii. Continuăm spre Răzoare – Vălenii Lăpușului – Ponorâta (regatul rromilor și-ndeosebi al numeroșilor lor copii, frumușei dar neîngrijiți, jucându-se prin fața caselor, unii trăgând caii de hățuri pe lângă asfalt). Oprim abia în Dealul Hotarului pentru circulara panoramare peste valea Jugastrului către Preluca Nouă, Aspra, Dâmbul Pițigăii, Dealul Paltinu, Preluca Veche, o bucățică din Groape, Șatra Pintii, vârfurile Minghet – Hudin – Țibleș, aproape, peste înguste tarlale cu sperietori de ciori pitorești și huciul policrom, spre Peteritea și zvelta-i bisercă de lemn apoi către Culmea Vimei, Vima Mică. Nu ne mai oprim până deasupra Sălniței, la răstignire și indicatorul rutier apoi în fâneața din dreapta în care colegii mei adună vreo 25-30 delicioase Macrolepiota sp. – ciuperci piciorul căprioarei sau pălăria șarpelui. Nu lipsesc nici ciupercile de bălegar – Agaricus campestris. Coborâm în Sălnița de Sus. Prin colțul din stânga-sus al acesteia debutează drumul pietruit ce duce pe sub Dealul Capul Podului în Dumbrăvicioara, zona NV a Sălniței de Jos, trecând pe la Izvorul Lupului. Noi urmărim descendent drumul, pe lângă capelă și salba heleșteelor, spre Sălnița de Jos dar la crucea de piatră din bifurcația spre pod – Dealul Corbului suim la stânga, spre biserică, mai avansăm pe ulița îngustă câteva sute de metri după care parchez într-o curte, chiar sub spectaculoasa șură invadată de vița de vie hibridă de roșcă și nova.
Ne luăm rucsacii și continuăm pe uliță spre gospodăria lui Crinu (care în 2011 ne-a sfătuit cum să ajungem pe la Casa Butășenii La Mese și apoi până pe malul râului Lăpuș). Ajungem la ora 13 însă el e plecat de dimineața cu treburi în Dealul Corbului iar soția sa nu prea știe toponimiile & locurile. Ne indică totuși Poiana Mesteacănului pe flancul SE al Dumbrăvicioarei și Poiana Lupului după care ne spune că după ce o să ajungem la banca de la Casa Butășenii s-o luăm la dreapta pentru a ajunge la Stana Dracului (incorect, pe acolo ajungeam din nou pe Custura Mesei).
La ora 13,50 ajungem în poienița Casa Butășenii și decidem să continuăm în sus și spre stânga, cu linia electrică pe stâlpi de lemn acompaniind drumul de car, uneori depărtându-se puțin prin pădurea de foioase din stânga. Prunii-s aurii, mestecenii încă verzi, un cer- Quercus ceri -roșu portocaliu, gorunii verzi tonic, fagii galben-aurii. Mai apoi, pe liziera invadată de mesteceni tineri, porumbari, muri, ferigi uscate și ruginii după primele brume, se ivește un falnic arbore portocaliu-sângeriu impresionant-scoruș sălbatic- Sorbus torminalis cu fructe mici, piriforme. Urmează o poiană după care drumul coboară în șaua largă ce precede gospodăria lui Cristea de la Pădure. Suim spre șura, spalierul cu viță de vie, stupii și casa mare a acestuia. Astfel, în sfârșit, am norocul de-al întâlni și vedea în carne și oase pe badea Grigore -77 de ani- de care auzisem cu ani în urmă de la Marin din Deal (Costea Marin din Dealul Corbului) cu ocazia excursiilor făcute acolo la Ghețar, La Colac, cascada La Vâltori de pe valea Porcului, La Șură, Cetatea din Dealul Corbului – Staulul de Piatră, valea Stânjerilor, valea Rea, Sorin din Deal, Peștera Bursucilor din Dealul lui Dănilă… Apare și lelea Mărie, soția lui Badea Grigore. Sunt fericiți să dea ochii cu turiști băimăreni iar noi profităm din plinde rara ocazie pentru a ne informa asupra toponimiilor și a traseului de urmat spre Stana Dracului. Spre bucuria noastră Cristea de la Pădure decide să ne însoțească până acolo. E subțirel, uscat, ridat, trudit și cu șalele chinuite de lombosciatica ce-l ține aplecat într-o parte dar mintea-i merge brici și, fiind născut-crescut-trăit o viață-ntreagă în aceste locuri, ne oferă o mulțime de pertinente și deosebit de interesante informații. E bucuros să constate că la rându-ne cunoaștem bine Defileul Lăpușului iar dialogul se-ncheagă firesc și nespus de agreabil. Fără de el nu am fi aflat că Dealul Blaghii (Dumbrăvicioara pe hartă) și Dumbrăveaua Blaghii vin de la numele proprietarului de odinioară-un bogat avocat băimărean, apoi nu am fi știut că înșeuata Poiană a lui Nicolici precede de la S spre N platoul de deasupra Stanei Dracului și că cealaltă mare poiană de la SE se numește Poiana lui Pricop. Badea Grigore și lelea Mărie Cristea locuiesc cu familia fiului lor și țin vaci, oi, porci, păsări de curte, au tractor, utilaje agricole diverse, cultivă porumb și cartofi și își coc pâinea tradițional, cumpărându-și (rar) din Sălnița de Jos doar zahăr, ulei și sare printr-un fel de barter cu fructe.
La ora 14,30 ajungem pe Stana Dracului și în scurtul popas îi ofer lui badea Grigore curmale iar D. Pascu stafide. Le ia circumspect, necunoscându-le, uitându-se la noi pentru a vedea în ce fel le folosim. Îl îmbiu cu cafea dar consideră că e un moft, ca fumatul și mă refuză decent, zâmbindu-ne înțelept. Deși locuind izolat badea Grigore nu e defel rupt de cotidian, ascultând frcvent radioul și mai puțin urmărind programul TVR1 (atâta cât îl lasă noianul de treburi gospodărești de zi cu zi). Ni se plânge de marile stricăciuni și pagube produse de turmele de mistreți. Pe aici viezurii nu prea le-au dat de furcă. Cerbi și ciute-s puține, în schimb sunt căprioare. Nu a mai vzăut de mult iepuri sălbatici. Cică puștile de vânătoare au fost ridicate de la sălnițeni de către autorități. Ne impresionează prin modestia, sinceritatea, bonomia și temperata-i jovialitate iar la întoarcere și la despărțirea din Poiana lui Pricop, el luând-o-n dreapta spre casă, noi coborând spre Casa Butășenii și-apoi la Crinu, ne îmbie fără urmă de diplomatică ipocrizie să-l vizităm și altădată, ori de câte ori vom dori.
Ne îmbarcăm pe la ora 17 întorcându-ne prin Sălnița de Sus și apoi prin Vima Mică spre Tg. Lăpuș – Baia Mare.
Frumusețea după-amiezei însorite și calde, norii călătorind în nesfârșit alungite și bucălate armade eterice, panoramele spre Dealul Corbului, Piatra Ciutei, Custura Cetățelei, Piatra Cerbului, Culmea Vimei, o mare cireadă de vaci păscând pe terasele dintre Vima Mică și Peteritea, apoi o turmă de mioare dintre Văleni și Răzoare, la final magia crepusculului în zona Cărbunari – Dumbrăvița – Groși ne fac să ne mai oprim uneori pentru a completa bogata captură foto iar pe la ora 18,30 ajungem la casele noastre fericiți că am mai deslușit, în premieră pentru noi, tainele unui alt colț de rai lăpușean.
