În Țara Chioarului, iarna, prin Hovrila-Posta-Săpâia
Traseul din 10 februarie 2015 cu D. Pascu, M. Gheție & eu
Obiectiv: Țara Chioarului, satele Hovrila (comuna Valea Chioarului), Posta și Săpâia (comuna Remetea Chioarului); vatra satelor, bisericile de lemn, monumente istorice din Posta și Săpâia
Localizare: Maramureș, Țara Chioarului, Hovrila, respectiv Posta și Săpâia
Itinerar: Baia Mare – Remetea Chioarului – Șomcuta Mare – Hovrila – Remetea Chioarului – Posta – Săpâia – Remetea Chioarului – Cătălina – Baia Mare – 96 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție hibernală rustică
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: total, incluzând deplasarea din/ în Baia Mare, circa 4-5 ore
Diferență de nivel: circa 150-200 m din Hovrila pe Dealul Dumbrava
Recomandări: de suit pe Dealul Hovrilei și Dealul Toporu (dintre Buteasa la N, Prislop la S, Hovrila la NV)
Avertismente: -
Căi de acces: Hovrila din Valea Chioarului, 2 km la stânga din șoseaua europeană Baia Mare – Dej – Cluj Napoca; Posta 6 km V-NV din Remetea Chioarului; Săpâia – 8 km NV din Remetea Chioarului sau 2 din Posta
Mijloace de locomoție: autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni din Țara Chioarului
Marți, 10 februarie, -7 grade C dimineața (5 grade la ora 15). Obligații gospodărești ce nu suferă amânare mă fac să amân plecarea până la ora 11,30 iar ghidușiile dorso-cervicale, să propun amânarea turei la Piatra Corbului (Munții Igniș), sugerând pentru azi Țara Chioarului. Inspirată idee !
Îmbarc ortacii după care o luăm spre Săcălășeni – Remetea Chioaruluiu. E soare, aproape desăvârșit senin dar pâclă la orizont. Oprim pentru un cadru cu silueta armonioasă a bisericii de lemn, monument istoric categoria A, din Remetea Chioarului și minaretele stridente & copleșitoare, agresive (sitului istoric) ale bisericii ortodoxe cu turnuri și turnulețe argintii. Continuăm spre Berchez-Șomcuta Mare-Valea Chioarului. Din Valea Chioarului virez ascendent spre stânga și după 2 km intrăm în Hovrila. Oprim cu privirile atrase de superbele dantelării în lemn ale porților șurilor chiorene apoi de un prim fătat miel țurcan oacheș, ba sugând, ba gudurându-se drăgăstos pe lângă grijulia-i mamă sub invidioasele priviri ale celorlalte oi, nefătate deocamdată.
Parchez la biserica ortodoxă zidită în 1911, cu o fântână a satului în partea E. Mai târziu, în zona NE a Hovrilei, la o răspântie de ulițe, descoperim o fântână similară, în plus un valău de cauciuc pentru adăparea vitelor și oilor (Țara Chioarului, în general, are un substrat arid, calcaros, apa potabilă constituind o reală, eternă, problemă). Dealul din stânga (N) e despuiat de nea, cu versantul S însorit, invadat de o pajiște abruptă, sărăcăcioasă, intercalată cu numeroși arbuști printre care pasc o căprioară și un căprior. De la ele nu-s 100 m până la cea mai apropiată gospodărie în care latră bezmetic o potaie. O luăm pe strada asfaltată în sus apoi, după ce aflăm de la niște curioși localnici (care cred că suntem topografi, căutăm și măsurăm ceva…) că dealul în cauză, pe care un tricolor rupt de vânturi flutură-n vârful unui par de lemn, se numește Dumbrava, abandonăm asfaltul ce mai suie circa 1,5 km spre SE, spre gospodăriile mărginașele din Hovrila, continuând pe ulițele cu aspect de înguste șleauri imaculate de neaua de ieri seara, admirând în continuare gospodării chiorene relativ noi, ordonate, aparent destul de prospere, porți de șuri, livezi, înguste holde și ogoare cu puțină nea, răzleți pini silvatici spontani și ienuperi.
Suim pe Dealul Dumbrava pe o potecă pastorală estică. În dreapta e o gospodărie solitară, la E de ea un deal mamelonat cu câteva paralele brâie calcaro-geezoase sure, mai departe platoul V al Dealului Toporu traversat de magistrala electrică Tihău-Surduc-Dealul Mesteacăn-Boiu Mare-Buteasa… Un drum costiș de car trece coama dealului spre N, ducând în Ciolt.
La dreapta Dealul Toporu e Dealul Hovrilei. Parcurgem de la E spre V Dealul Dumbrava, pe liziera S invadată de huci, măceși, porumbari, deranjând involuntar o altă căprioară. Platou de Podiș Someșan acoperit de două degete de nea, pe alocuri pășune, alteori teren ogorât din toamnă dar și un drum de car suind din Hovrila către N, în serpentine (pe el vom coborî la mașina lăsată lângă biserică) spre Ciolt, o vreme acompaniat pe o parte de un șir impresionat de pruni maturi. Scăldată în soare, dar și pâcloasă, apare Șomcuta Mare și mai departe, doar mijit, Satulung. Coborâm în sat, în zonele cu aflorimente calcaroase uitându-ne după fosile de scoici, melci marini, stele și arici de mare, fără succes, și după îmbarcare o luăm spre Remetea Chioarului. Înainte de centru un idicator rutier arată la stânga, 6 km, Posta – Biserica Sfântul Ilie, monument istoric. În viața mea nu fusesem în Posta. Și nici în Săpâia (aflate între Remetera Chioarului-Șomcuta Mare-Finteușu Mare și Finteușu Mic). Umblasem însă frecvent prin jur.
Asfalt, îngust dar excelent. Pantă măricică la început și un strat discontinuu de nea apoi o întinsă zonă silvatică-platou cu gorunet relativ tânăr (pădure care cuprinsese prin secolul XIX, și anterior, zona întinsă cuprinsă de la Someș – Strâmtorile Țicăului – Mireșu Mare-Fersig – Pădurea Stejaru – Pădurea Berchez – Lăpușel – Șesu Băii – Ocoliș – Groși – Șișești – Berința – Cărpiniș, până spre Valea Cavnicului în zona Lăschia-Vad). În pădure carosabil nins, cu zăpadă afânată de trei degete. Pe urmă, acolo unde se deschide imensa pășune, asfalt curat. De departe, spre NV, atrage atenția noua biserică din Săpâia și la stânga ei, discretă, biserica de lemn. Acolo ajungem mai târziu, după ce ajunși la indicatorul rutier Săpâia cotim stânga, coborând într-o afundă șa din care ne avântăm susținut spre buricul Postei. Biserica nouă, zidită, e-n dreapta asfaltului, vizavi, biserica de lemn, monument istoric de categoria A, cu hramul Sfântul Ilie, ridicată în 1675, cu pictura interioară atribuită zugravului Ștefan din Șișești (1781). O poartă de lemn cu sculpturi în basorelief și o răstignire de prin 1978 se află la intrare. Nu putem admira sacrul lăcaș decât din exterior, remarcând acoperișul drănițat (restaurat) cu o singură poală iar în vârful turlei, înălțată deasupra pronaosului, o cruce aparte, cu semilună. Impresionată dulgheria măiastră realizată în lemn masiv de stejar și armonia de ansamblu. Mai aparte par a fi crucile de pe capătul estic al naosului. În apropiere, o casă chioreană tradițională, frumoasă, arătoasă până în urmă cu vreo 3-4 decenii, o trădează decorațiunile ferestrelor, ușii, stâlpii de stejar ai prispei (va fi demolată la primăvară, ne spune proprietarul de la care mai aflăm că putem ieși din Posta spre Finteușu Mare ori prin Săpâia în Finteușu Mic-Satulung, dar acel drum e bolovănos). O luăm înapoi pe asfalt, intrând în Săpâia. Un localnic ne spune că pentru a ajunge la biserica veche de lemn trebuie să o luăm, înaintea bisericii noi, la stânga pe o uliță pietruită, circa 200 m. Mergem pe jos, remarcând micimea și răzlețirea Săpâiei, admirând o turmă de mioare țurcane dar și o destul de nouă, făloasă, poartă monumentală de lemn, chioreană. O mai modestă dar frumoasă poartă de lemn cu basoreliefuri biblice e-n partea E a bisericii de lemn – monument istoric de categoria B- cu hramul Sfinții Arhangheli ridicată la 1670 la circa 20 m de fundația unei foste biserici (conform unei informații scrise în limba română și limba engleză de la intrarea în lăcaș). Și aici pictura interioară a fost realizată de către același zugrav, Ștefan din Șișești. Nu o putem vizita la interior. Remarcăm la acest lăcaș peretele S și N, fiecare construit din doar câte patru lobe late și groase de stejar patinat de veacuri. Acoperișul drănițit e de asemenea cu o singură poală iar turla, mai scundă și mai puțin suplă decât cea a bisericii din Posta, are-n vârf o cruce de fier specifică bisericilor greco-catolice maramureșene de secol XVII, alte două cruci, mai mici, fiind amplasate deasupra naosului și altarului.
Jenant! Dacă dimineața m-ar fi întrebat cineva unde-i Săpâia m-aș fi uitat la el candid-bovin, lovit de perplexitate, iar după doar câteva, faste, ceasuri aveam să admir alături de colegi două bijuterii bisericești de lemn, monumente istorice, în Posta și Săpâia.
Soarele înviora la primele ceasuri ale după-amiezei totul iar cele 5 grade C păreau a prevesti o iminentă zi caldă de primăvară dar prognoza meteo spunea altceva, urmau câteva nopți geroase apoi încălzire și ploi consistente dar vorba aia, om trăi și o vidie cu voia bunului Dumniezo și a Maicii Preciste !
