În fânețele cu gladiole sălbatice de sub vârful Ostra
Traseul din 14 iunie 2015 cu I. Pop-Topo, M. Gheție, Pongo la 6,5 luni, în prima sa drumeție și eu
Obiectiv: poienile cu fânețe naturale și gladiole sălbatice de la E de vârful Ostra, cascadele de pe cursul superior al văii Vâlcele; poienile cu fânețe naturale din flancul stâng al văii Vâlcele, Lacul Firiza.
Localizare: Maramureș, Munții Igniș, zona Lacului Firiza
Itinerar: Baia Mare-Ferneziu-Cabana Silvică Vâlcele-Firiza – 23-24 km aproximativ
Marcaj turistic: nu există; reper util borna silvică UP III/107 de pe culmea care separă bazinul hidrografic al văii Moldoveanului (SV) de cel al văii Vâlcele (E-NE)
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat bocanci aderenți; utile bețele de trekking pentru coborârea în albia accidentată a văii Vâlcele la cascade
Lungime și durată: 3 ore și 30 de minute – 4 ore (inclusiv deplasarea din/ în Baia Mare; circuitul propriu-zis necesită vreo 2-2 ore și 30 de minute în care se parcurg 8-9 km)
Diferență de nivel: circa 250-300 m
Recomandări: harta zona turistică Baia Mare-Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul turistic 2005
Avertismente: atenție la coborârea pe malurile abrupte la cascade și la deplasarea prin albia bolovănoasă, cu ramuri, trunchiuri, aluviuni
Căi de acces: din Baia Mare prin Ferneziu până în dreptul Cabanei Silvice Vâlcele (în aval de Pensiunea Căprioara de la coada Lacului Firiza) – de acolo la stânga-V-NV
Mijloace de locomoție: autobuze locale Baia Mare-Firiza; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni din Firiza sau Baia Mare
Plecăm din Baia Mare la ora 7 dimineața. Sunt 20 grade C , cer însorit. Vor fi 27 grade C la finalul traseului – pe la ora 11 și 30 grade C la ora 16 în Baia Mare și o secetă foarte lungă. Șoseaua e desfundată în zona Ferneziu-Firiza (s-a introdus recent rețeaua de canalizare a apelor menajere). Lacul Firiza se zărește în dreapta șoselei, printre arbori. Opresc și parchez la stânga Cabanei Silvice Vâlcele, aproape de o vilă păzită de un brac german sârmos. De aici, cu rucsaci ușori și bețe de trekking, strunindu-l din scurt pe năzdrăvanul Pongo – un Beagle tricolor de doar 6 luni și jumătate aflat la prima sa drumeție o luăm spre V-NV pe un drum de car/TAF. Trecem pe lângă case rare apoi lăsând în stânga o căprărie (de unde se poate cumpăra vara caș proaspăt și urdă). Drumul flancat de carpenii retezați ai unui fost gard viu suie lejer apoi la stânga apare o poieniță alungită umbrită de arini în care tocmai înfloresc gladiolele sălbatice-Gladiolus imbricatus alături de cimbrișor, margarete, clopoței, barba caprei. Aceste flori rare preferă zonele umede și însorite dar parțial umbrite de tinerii arini negri. În dreapta drumului, mai jos, curge valea Vâlcele-modestă, cu debit drastic redus în timpul verii secetoase. Dincolo de ea, spre NE, se văd vreo trei case muntenești și numeroase sperietori pentru mistreți, din saci de plastic și PET-uri atârnate de ramuri. Deasupra lor codrul de fag e bordat cu mesteceni.
Ieșim pe o culme-la Bs III. 107- marcată pe un fag și pe un bolovan. În dreapta e o poiană alungită aproximativ N-S, cu căsoaie de stână apărută în 2013-2014, la V de ea curge valea Moldoveanului și se înalță vârful Ostra-825 m altitudine, cu versantul E exploatat forestier la ras, în urmă rămânând șiruri paralele de martoane *(grămezi alungite de ramuri). Sub martoane, la poalele E-SE ale Ostrei, e o poiană mare cu colibă pastorală, un măr sălbăticit și o cruce de lemn în amintirea unor firizeni loviți de trăznet (și aici înfloresc acum gladiolele sălbatice). Continuăm la dreapta, spre N, urmărind șleaul de car/TAF, depășind un huci cu plopi tremurători și carpeni tineri, ieșind în cea de-a doua poiană din flancul stâng al văii Moldoveanului, cu un șopru, care de lemn pentru fân, doi meri sălbăticiți (locație de gladiole sălbatice-afectată în anii în care fâneața e cosită sau păscută de turma de capre, acum teribil scurmată și devastată de mistreți, cu un unic exemplar de gladiolă pe malul văii – aici, în urmă cu câțiva ani, am admirat zeci de gladiole sălbatice). Remarcăm că sânzienele sunt abia îmbobocite, înflorirea maximă trebuind să fie în jurul datei de 24 iunie – la Sânziene.
Drumul suie de aici costiș și în dreapta, intră în făget, fiind pe o bună bucată blocat de ramurile fagilor doborâți, trunchiurile fiind duse la vale, restul abandonat mârlănește, de-a valma. Îl urmăm iar în dreapta se aude curgând valea Vâlcele-foarte modestă în această perioadă de arșiță și secetă prelungită. Suim pe drum până într-o zonă de platou din care, privind în dreapta, vedem un vâlcel sec și dincolo de el, spre NE, valea Vâlcele cu două cascade. Cea superioară, mai mică ce acum de-abia are o peliculă de apă cristalină, e la doar câțiva metri SE de drumul forestier ce suie din valea Romană pentru a ocoli pe la E poalele vârfului Ostra. A doua, înaltă de 10-12 m, acum cu ape împuținate are aspect de văl diafan de mireasă, e mai înspre aval cu circa 50-60 m. Aici, în făget dar mai ales în albia accidentată, în afara bolovanilor andezitici, sur-negricioși, apar alții roșii cărămizii, ocru-portocalii, ocru pal sau gălbui, de jasp (aceste roci silicioase pot fi admirate și pe cursul superior/incipient al văii Vâlcele, până sub vârful Tocastru – zona E precum și pe pâraiele născute din fosta Poiană a Cocoșului).
După ce admirăm valea Vâlcele și cascadele sale continuăm în amonte, traversăm podul și cotim la dreapta, coborând o vreme pe drumul auto-forestier larg care duce în valea Vălinelor-Firiza. Admirăm, mai dificil din pricina reliefului accidentat, malul stâng al cascadei mari apoi Pongo se zburlește și mârâie agresiv-a simțit un mistreț dormitând în lăstărișul din preajma drumului. Acolo unde drumul o cotește spre NE coborând spre valea Vălinelor, se desprinde un drum de car spre dreapta – SE. Îl urmăm. Coborâm o vreme pe o culme la stânga căreia se deschide o poiană rectangulară largă, cu fâneață spontană bogată și priveliște spre codrii minunați de la NV-N de vârful Igniș, spre vârful Bulzului. Lizierele sunt decorate de frumoase campanule mari, albastre cerneală, dar și de mai rare exemplare bicolore de sor cu frate. Ionică găsise chiar în startul drumeției un exemplar mic/tânăr de hrib-Boletus edulis -apoi mai dăm peste câteva exemplare de Amanita pantherina și un exemplar de Amanita rubescens-cuc, comestibil pentru foarte abilii cunoscători. Arșița și seceta nu sunt pe placul ciupercilor!
Ieșim spre SE, deasupra unei prime poieni cu perspectivă spre versanții V-NV ai Ignișului, vârful Ostra fiind mereu în dreapta noastră. La stânga se conturează cursul superior al văii Vălinelor în timp ce valea Vâlcele o ia aici mult în dreapta. Între pârâiaș și valea Vâlcele e o altă poiană orientată aproximativ NV-SE, cu pruni, clăi de fân, sute de sperietori pentru mistreți. Trei case muntenești apar aici iar mai apoi, pe măsură ce coborâm spre coada Lacului Firiza, casele de vacanță, vilele și o cabană din bârne de molid lăcuite. Coborâm vreo 300 m după care descindem în șoseaua Firiza-Ferneziu, cotim dreapta și după alți vreo 200 m ne încheiem circuitul la mașină.
Numeroși turiști și autoturiști ajung în zona malului vestic al Lacului Firiza, majoritatea pentru plajă, baie și picnic. Pe alții o să-i vedem coborând din autobuzul local ce leagă Baia Mare de cartierul Lunci, Ferneziu, sub barajul mic-Berdu. Finalul traseului nostru e în dreapta capătului văii Vâlcele – aproape de vărsarea în Lacul Firiza, și dincolo de Pensiunea Căprioara din debutul Firizei, văii Vălinilor. Plecăm spre Baia Mare admirând feeria acvatică de smarald a Lacului Firiza și bucuroși de cele văzute, scăpăm astfel de căldura toridă sosim în Baia Mare după ceasurile amiezii.
