Din Dealul Pițigăi prin Săhelbe, pe Custura, la Balta Dosului și pe Dâmbu Izvorului
Traseu turistic 43 din 12 septembrie 2014 cu D. Pascu & eu
Lună plină în descreștere, temperatura 19-20 grade C. Mă întâlnesc cu D. Pascu, unicul interesat și disponibil pentru această premieră turistică pentru noi, vineri dimineata, la ora 6,30, după ce admirăm mijirea zorilor pe sub defunctul pasaj al fostului funicular ce a cărat decenii la rând minereul de neferoase de la Exploatarea Minieră Săsar la Uzina de Preparare Săsar.
Plecăm spre Buteasa Râu, adică în avalul văii Cărbunăriști spre La Ziduri, cu opriri pentru a nemuri zorile și răsăritul soarelui înainte și după Săcălășeni apoi înainte de traversarea podului peste Lăpuș în Buteasa Râu unde negurile se învăluiau cu fumurile și razele soarelui. De fraier, nu alimentez Fiatul și suind spre Codru Butesei acul indica teribila însetare a rezervorului și riscul de-a face autostopul sau cerși, de la cine oare?, 3-4 l de benzină. Emoțiile mi se curmară abia după-amiază, în Copalnic, când ajung fără probleme la pompa de benzină CO 95… puturoasă și dubioasă.
Oprim la intrarea în Codru Butesei și admirăm baloții uriași de fân, Mestecănișul și Buteasa baleiată-n soarele dimineții apoi la case, șuri, grajduri tradiționale, școala umbrită de solitarul pin roșu, vechea casă de peste drum, cu spalier de viță de vie ulterior la Biserica veche Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril cretin, recent, trasă-n calcio vecchio (precum cea din Groape) și acoperită cu tablă galvanizată, admirăm troița excepțională iar mai sus un uriaș castan, la stânga lui prunii peneghei rupți de rod bogat și un grajd din lobe de stejar, neomițând porțile mari, minunat, bogat, ornamentate ale șurilor chiorene – adevărate bijuterii dantelate în lemn.
Ajungem pe o culme unde un drum secundar – pe care ne vom întoarce în final suind de la râul Lăpuș pe la Dâmbu Izvorului se racordează celui principal – aici cerem relații de la o localnică automobilistă. Urmează oprirea pe următorul dâmb, cu casă din chirpici în dreapta, invadată de viță de vie, în stânga locuind vara Măriuca de la Mestecăniș (Florian). O întrebăm pe aceasta, apoi pe alte două localnice ieșite la cules prune, despre localizarea și accesul la Pietrele Șoimului și Bolovanu Pintii și aflăm că am depășit cu destul de mult zona de accesare a acestora… așadar altădată.
Oprim pentru o panoramă spre Igniș – Hija – Strâmba, o șură cu goz și mai ales perspectiva spre tot mai apropiata biserică din Dealul Pițigăi. După Tiemetieu Rușilor cotim dreapta spre Dealul Pițigăi și parcăm în țintirim, lângă troița cu loc de odihnă pentru enoriași și trecători. Cu harta-n mână mai solicităm relații de la un localnic-automobilist din Aspra după care, cu rucsaci ușori și bețele de trekking începem coborârea spre Săhelbe descoperind panorame vaste spre Defileul Lăpușului – Buteasa, Prislop, Dealul Plopiș, valea Băița, valea Mestecenilor, trecând peste grajduri – șuri chiorene din lobe de stejar, în ruină, spalieri de viță de vie, pruni, mestecănișuri tinere, stive de meteri de mesteacăn pentru foc.
Suntem ajunși din urmă de un tractor cu remorcă. Localnicii amabili ne invită în remorcă. Ne deplasăm baban-utostopistic vreun km zdravăn zdruncinați dar bucurați de ineditul situației, până la drumul ce coboară-n stânga spre Casa Elvețianului. De acolo ținem culmea, din capătul drumului pietruit, lăsăm în dreapta o gospodărie mare, continuăm pe cel lutos-argilos și cu afunde ogașe paralele spălate torențial și arse de soare. Ajungem la cea mai joasă – SV – gospodărie cu tiemetieu familial după care trecem prin mestecăniș-plopiș culegând plopșori și oițe. Ieșim în prima poiantă cu fâneață abruptă spre malul stâng al văii Băița, otăvită, de un extrem de optimist verde tonic. Spinarea se îngustează treptat, apare Defileul Lăpușului și o mică parte din bucla-n U a sa la capătul Custurii, vizavi de Dealul Plopiș, gura pârâului Dosului și Dealul Stinghii iar în fâneața sălbăticit-necosită dăm peste hribi, rar delicioși, frecvent bătrâni, flasci, mucegăiți.
Curând începe conturarea Custurii care pare a da-n unghi de 60 grade în valea Băița apoi se curbează spre S, continuând paralel cu aceasta, valea Mestecenilor aflându-se mai spre E-SE și în stânga dar mai departe. Zona câștigă dintr-o dată în sălbăticie/ accidentare și neprevăzut dar obligă la multă atenție pentru deplsarea printre/ peste blocurile șistos cristaline decorate cu mușci, circulare-ca niște bliduțe, colonii de licheni, mai rar cu clopoței mari, uneori ciupercărind oițe, plopșori și hribi. După ivirea Custurii fracturată longitudinal și alunecării sp re SV-V cu formarea terasei cu aspect de drum, mult mai jos-dreapta putându-se maidegrabă intui valea Băița întunecoasă și neprietenos-sălbatică, apărură și blocările stâncoase masive ale acesteia, făcându-ne să credem că nu vom putea ajunge la Balta Dosului, la râu.
Descoperim mai întâi pasajul pe curbă de nivel – brână prin dreapta apoi pe cel mai solicitant-acrobatic prin stânga după care am auzit curgerea năvalnică a râului Lăpuș peste care se suprapuse troznetul împușcăturii vreunui braconier. Coborârea la Balta Dosului este relativ ușoară, în slalomări printre bolovani, lespezi și goruni.
Am plecat din Dealul Pițigăi la 9,30 și la 11,30, după 2 ceasuri, atingem obiectivul. Facem un scurt popas, imortalizăm bureți coral laba ursului și creasta cocoșului, curgerea ori acalmia apelor Lăpușului pe care s-au ivit pistruii aurii și bruni-ruginii ale frunzelor toamnei desprinse de tot mai violentele rafale calde de vânt.
Pornim în avalul Lăpușului pe la 12, spre gura văii Băița, dăm peste părul vreunei ciute ori căprioare răpusă de boală, jivină sau braconier. Lipsesc coarnele, ongloanele, oasele scheletului, asta întărindu-ne impresia că sărmana sălbăticiune fusese killerită, jupuită și cărată pe șest acasă. Ne impresionează dar și sperie nițel șisturile cristaline ca un parapet înalt din albia râului spre versantul abrupt, făcând inabordabilă albia, obligând la passingul solicitant pe deasupra, prin pădure, mai apoi acel impresionant turn stâncos cu vizuină-grotă-n bază, ce pare a ne obliga la cățărarea prin dreapta înainte de coborârea în gura văii Băița dar nu, îl depășim prudent prin stânga, ajungând la o altă largă zonă de acalmie pitorească a Lăpușului. Personal am mai umblat pe aici anterior, de vreo două ori, prima dată parcurgând din amonte-n aval mal drept Defileul Lăpușului începând din Răzoare spre Remecioara apoi recent, cu M. Gheție dar pe malul opus, din Buteasa pe Dealul Stinghii și peste sălbaticul pârâul Dosului – Dealul Plopiș la peștera Curtea Căpitanului, nu făcusem însă niciodată acest inedit-spectaculos-motivant și foarte incitant circuit.
Urmează urcușul alert spre stâncăria din Dâmbu Izvorului, retropanoramarea spre culmea și Custura pe care anterior am coborât din Săhelbe, rehidratarea și fortificare cu prune bistrițene, grase și penegheie, struguri de roșcă și castane, traversarea a două gospodării cu localnici extrem de amabili, deschiși, comunicativi, nelipsita (dar refuzata de noi) îmbiere cu un păhăraș de horincă prelucană și-n final nespus de lunga deplasare-n soare *(28 grade C) cu binecuvântate rafale brutale de vânt răcoritoare spre Dealul Pițigăi iar de-acolo ne întoarcem spre casă prin pitorescul Copalnic Deal unde, înghițită de pruni, dăm cu privire peste o tradițională casă de basm mnierie (albastră) ce ne aminti de foarte apropiata fostă bijuterie chioreană tradițională ce aparținuse familiei Bărbos, demolată în primăvara 2014. Surpriza deosebită a constituit-o asfaltul îngust dar execelent acompaniind descendent pitoreasca vale Domoșa către Copalnic.
O certă surpriză și mare bucurie a reprezentat această tură pentru noi, cei care forfecaserăm adesea, metodic, Defileul Lăpușului de-a lungul a peste 25 de ani și nu am crezut că am mai avea șansa să dăm peste surprize similare și minunății.