Pe Valea Cosăului, în Călinești
Traseul din 23 august 2015 cu Anca, Radu T. & eu
Obiectiv: Valea Cosăului în vreme de câșlegi (perioadă înafara postului în care se pot organiza nunți dar și Jocul satului); satul maramureșean Călinești – atestat documentar din anul 1381; arhitectura rurală tradițională; obiceiuri, datini; instalațiile de apă de pe Valea Cosăului (vâltori, mori, batoza lui Lorinț din Sârbi, purtată de apă), heleștee și horincii
Localizare: Maramureș, Maramureșul voievodal (sau istoric, adică de dincolo de Munții Gutâi)
Itinerar: Baia Mare-Baia Sprie-Cavnic –Budești-Sârbi-Călinești- circa 62 km pe DJ 184 *** Drum în curs de reabilitare, zone semaforizate, de circulație pe un singur fir (DN 18 prin Pasul Gutâi închis în perioada 20 08-20 09 2015 pentru reabilitare)
Marcaj turistic: -
Tip traseu: auto-turistic, etnofolcloric-cultural
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer, estival
Lungime și durată: minim 4-5 ore, incluzând deplasarea din/în Baia Mare; o zi dacă se vizitează Mănăstirea Roșia și bisericile de lemn, monumente istorice, de pe Valea Cosăului
Diferență de nivel: -
Recomandări: hărțile eco-turistice Valea Cosăului din localitățile aferente acesteia
De vizitat în Budești Mănăstirea Roșia, biserica de lemn – monument istoric-inclusă UNESCO – Sfântul Nicoară, din Josani, biserica de lemn, monument istoric, Sfântul Nicolae din Susani; meșterii cojocari, clopari, drănițari din Budești și Sârbi, bisericile de lemn, monumente istorice, din Sârbi Josani și Susani, biserica nouă, ortodoxă, de lemn, din Călinești; bisericile de lemn, monumente istorice cu hramul Nașterea Fecioarei Maria din Călinești Susani-1730 și cea din Călinești Căieni – 1630; se mai pot vizita bisericile de lemn, monumente istorice, din Cornești și Ferești; recomandabilă Stațiunea balneară de interes local, cu ștrand și lacuri saline – Ocna Șugatag; tot acolo se află Rezervația dendrologică Pădurea Crăiască
Avertismente: -
Căi de acces: prin Baia Sprie-Fisculaș-Cavnic-Budești dar și dinspre Sighetu Marmației, prin Ocna Șugatag sau în amontele Văii Cosăului; prin Pasul Gutâi-Desești-Hoteni-Ocna Șugatag atunci când DN 18 nu este închis
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare-Cavnic-Budești-Călinești; mountainbike; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni agro-turistice de pe Valea Cosăului și din Ocna Șugatag, Breb
De multă vreme voiam să ajungem în Călinești, musai în vreme de câșlegi, pentru a lua parte la Jocul satului organizat duminica în ograda câte unui prosper gospodar. De această dată Jocul satului urma să aibă loc în gospodăria lui Victoru Știrbuțului din Călinești, de pe malul geografic stâng a Cosăului, apropiată de splendida gospodărie (ingenios și scrupulos restaurată) specifică nemeșilor maramureșeni medievali – Casa Iurca de Călinești.
Plecăm la ora 11,40 din Baia Mare spre Cavnic, uitând de restricțiile rutiere impuse de semaforizarea șantierelor în lucru, în consecință ajungem la locul jocului abia la ora 13,15 după ce localnicii ne spun ca din centrul satului s-o luăm spre Văleni apoi, înainte de pod, să cotim dreapta pe drumul pietruit, Victoru Știrbuțului avându-și gospodăria aproape. Nu ne-a fost greu să găsim locația însă acolo nu era nimeni (jocul fusese amânat pentru seara aceleiași zile dar… de unde să ghicești asta?). Din fericire, chiar și pentru un bun cunoscător al meleagurilor maramureșene, Valea Cosăului, Călineștiul, Maramureșul istoric în general, pot oferi mereu nebănuite oferte agreabile și surprize, îndiferent de anotimp. De la o localnică abia întoarsă de la biserică am aflat că în apropiere de biserica de lemn din Căieni va avea loc o nuntă dar… abia pe la ora 16 se vor aduna muzicanții, pe la ora 17 vor apărea nuntașii călare pe cai înstruțați iar ceremonia propriu-zisă va debuta doar după ora 19.
După ce admiram albia secătuita a Cosăului, punțile acrobatic aruncate de pe un mal pe altul, impresionanta Casă Iurca de Călinești, o grandioasă bijuterie de lemn, începem să căutăm casele, porțile monumentale de lemn și gospodăriile tradiționale, descoperind din fericire nu puține. Cei cât de cât avizați pot face subtile comparații între porțile și vranițele de dinainte de 1965-1970, mai modeste, cu simbolistică ancestrală, și cele de după aceea, de obicei mult mai masive, robuste, bogat ornamentate, ostentative, nelipsind basoreliefurile cu diferite versificații, motivele decorative zoomorfe sau antropomorfe, pe lângă tradiționalele spice de grâu, ghirlande de viță de vie, funia împletită, soarele…
Pe poarta nouă a bisericii de lemn, monument istoric din Căieni, tocmai ieșea o pereche de miri precedată de fotograful și cameramanul chemați să le nemurească evenimentul. Poarta casei unde avea să aibă loc nunta fusese tradițional decorată cu ghirlande verzi, flori și panglici multicolore iar în curte începe agitația rudelor apropiate. Peste câteva ore doar ar fi fost imposibil să treci pe această îngustă uliță din pricina nuntașilor.
O luăm înapoi, prospectând curioși ulițe necunoscute nouă, descoperind alte gospodării maramureșene de lemn, tradiționale, emanând acea căldură și impresie de basm specifică dar și unele noi, cu câte ceva măcar păstrat și transpus ingenios din arhitectura tradițională. Nu puteam să nu remarcăm numeroasele flori din fața gardurilor, din grădinițe sau din mai noile balcoane și mansarde de lemn. Uneori pe uliță apăreau tinere frumoase, aproximativ tradițional gătite, pregătite pentru a lua parte la nuntă. Imediat după intersecția la dreapta spre Ocna Șugatag, pe stânga șoselei atrage atenția o nouă biserică ortodoxă de lemn. De fapt e vorba de reconstrucția uneia neinspirat concepute și ridicate după anul 1990, dizarmonică, disproporționată și de-a dreptul stridentă prin imperfecțiunile ei în comparație cu orice altă biserică de lemn – monument istoric-din Maramureș, fie ea oricât de mică și modestă. O parte din acoperiș și o turlă zac în curtea bisericii, aproape de casa parohială apropiată, de asemenea construită din lemn, cu aspect de conac boieresc. Noua biserică impresionează realmente prin proporționalitate, armonie, frumusețe dar și grație, aducând într-un fel (stilistic) ecumenicelor edificii de după anul 2000 ridicate la Mănăstirea Bârsana și Mănăstirea Săpânța Peri. În consecință nu e defel de mirare că deși nouă, nu-i lipsesc vizitatorii din țară dar îndeosebi cei de peste hotare. Edificiul bisericesc este aproape finalizat și va constitui un reprezentativ obiectiv, alături de bisericile monumente istorice din Călinești Susani și cea din Călinești Căieni, pentru turiști. Nu departe de aici, continuând spre Sârbi, adică în amontele Văii Cosăului, pe stânga DJ 184, atrage atenția un frumos heleșteu privat cu un mic parc spre șosea și cu un șir de arini spre est, acolo unde curge Cosăul. Lângă heleșteu funcționează o tradițională horincie (vizitabilă cu acordul proprietarului) și o vâltoare. Deplasarea prin Sârbi către Budești oferă autoturistului un frumos și variat peisaj deluros invadat de clăile de fân, o gospodărie veche achiziționată de către un străin îndrăgostit de Maramureș, meticulos, profesionist și în spirit autentic-tradițional restaurată. Duminica după-amiaza, pe la porțile caselor, așezate pe bănci de lemn, stau la taifas țărănci vârstnice, adesea frumos îmbrăcate în straie specifice, bucuroase să le pozeze trecătorilor. Ieșind, în urcuș susținut, din Budești către sud, panoramele largi oferă vederii zonele piemontane NV ale Munților Lăpușului, Corha, Gruiu Lupului, Chicera, vârful Pietrei, Sermetieșul, Scărișoara, Văratecul, Neteda iar diametral opus, spre SV-V, Gutâiul și Măgura Budeștiului. Din rațiuni de marketing mioritico-european de secol XXI, stânele de oi și capre au fost amplasate în ultimii ani în vecinătatea șoselei, nu puțini autoturiști oprindu-se să-și cumpere caș, urdă ori brânză proaspătă. Alții picnicăresc la marginea drumului sau/și culeg ba afine, ba mai târziu, prin sfârșit de august, delicioase merișoare (coacăze sau cloacăze le spun localnicii).
Tot mai lungile porțiuni de șosea (DJ 184) recent lărgită și asfaltată le dau îndreptățite speranțe autoturiștilor avizi de Maramureș în general și de Maramureșul voievodal în special.
Prin Cavnic, apoi prin Șurdești, Șișești și Baia Sprie apar ostentativ-grandomanele alaiuri automobilistice ale nuntașilor, limuzinele lungi și negre. SUV-urile care mai de care, chiar și un decapotabil Porsche, toate decorate cu funde, panglici, buchete de flori artificiale, baloane multicolore și păpuși, simbol al bunăstării și prosperității agonisite după deosebit de trudnici ani petrecuți prin străinătate, departe de casă, copii și cei dragi. Vorba ceea fală mare, traistă goală! Dar ce importanță are, doar o dată-n viață se-nsoară omu! Sau nu?
