Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Publicat de la Apr 10, 2014 în Drumetii, Trasee turistice | 1 comentariu

Munţii Lăpuşului: Poiana Botizii – valea Poienii – şaua Dealului – vârful Secu

Munţii Lăpuşului: Poiana Botizii – valea Poienii – şaua Dealului – vârful Secu

Traseu: Poiana Botizii – valea Poienii – șaua Dealului – vârful Secu

Obiectiv: vârful Secu (1311 m altitudine) din Munţii Lăpuşului

Localizare: Maramureş, Poiana Botizei, Munţii Lăpuşului

Itinerar: Baia Mare – Poiana Botizei (acces scurt, închis iarna, prin Cavnic – Pasul Rotunda sau lung prin Târgu Lăpuş – Lăpuş)

Marcaj turistic: -

Tip traseu: excursie în circuit

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: adecvat anotimpului, obligatoriu bocanci, recomandabile beţele de trekking; zone cu pantă accentuată şi versanţi accidentati

Lungime şi durată: 16-18 km, 7 ore şi jumătate – 8 ore

Diferenţa de nivel: circa 1000 m

Recomandări: harta Zona turistică Cavnic – Băiuţ din seria Gutinul turistic, an 2005

Avertismente: zonă cu urşi, vipere, pastorală vara, atenţie la câinii ciobăneşti

Căi de acces: prin Poiana Botizii din Baia Mare via Cavnic sau prin Tg. Lăpuş

Mijloace de locomoţie: autobuz sau microbuz Baia Mare – Băiuţ sau autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, gospodării rurale

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Cavnic și în continuare prin Pasul Rotunda (1080 m) către Strâmbu Băiuţ. Trecem pe lângă Piatra de Fier cu frumoasa cabana silvica în dreapta (prin faţa căreia trece spre N drumul auto forestier ce se apropie de Tăul Negru). Se conturează departe vârfurile Hudin si Tibleș, în timp ce la dreapta se vede măgura Zdârcei Mari.

Din Strâmbu Băiuţ mergem la dreapta, pe direcția Lăpuş şi în avalul râului Lăpus. Deviem la stânga 4 km, pe malul râului Lăpuș, și continuăm pe un drum cu macadam. În dreapta, sus pe culme, apar Piatra Mică şi Piatra Pintii care ascund Grota Pintii si Peştera cu Oase. Ne oprim în Poiana Botizii acolo unde albia văii Poienii e săpată în marne compacte vişinii. Continuăm încă vreo 3 km în amontele văii Poienii.

Pe drum vedem vârful Secu, câteva rastigniri de pe lângă drum, fosta cantina IPEG – în ruină, în spatele ei pavilionul de lemn cu celebrul borviz al Poienii Botizii descoperit prin 1968 consecutiv unei sondări geologico-prospective ( pe-atunci borcutul izbucnea ciclic, împins fiind de acumularea de gaze precum un geizer până la aproximativ 6-7 m înălţime). Ciclic, cam la 15 minute, nivelul minim al borvizului din tubul cu diametrul de vreo 400 mm e minim, se învolbură și pare a fierbe, urcă aproximativ 60-80 cm şi mai bine, apoi se revarsă printr-un ciurgău din care localnicii şi turiştii îşi umplu sticlele. Borvizul e carbogazos-sulfuros-feruginos.

Vizavi e o cabană privată de lemn, iar în spatele ei şi în versantul stâng al văii Cizma se văd gurile închise ale galeriilor ce fuseseră odinioară depozite pentru explozibili minieri. Aici e şi ultima răstignire. Mergem în continuare spre amonte vreo 700 m apoi abandonăm autoturismul.

Imediat, în stânga drumului, ne atrage atenţia un fir de apă feruginos şi un ciurgău cu mineralizare mai accentuată izbucnind din sedimentarul ce caracterizează zona. Imediat în dreapta apare o haldă de steril cu sedimentar întunecat, aproape negru (datorita metamorfozelor termice tectonice conform geolog D. Istvan) dar şi corneene rubanate, roci sedimentare frumos stratificate, nealterate, interesante.

Galeria minei , cu orizontul zero şi ape subterane intens feruginoase e la stânga. O vale afluieşte din dreapta în valea Poienii. Nu e Izvorul Roşu, cum eronat e trecut pe harta Gutinul turistic-zona Cavnic – Băiuţ, ci Izvorul Dealului, cu obârsia la NE, sub Șaua Dealului. Izvorul Rosu e mai jos şi la dreapta de borcutul Poienii Botizii, afluind sub valea Cizma în valea Poienii.

Continuăm pe un drum de TAF ce acompaniază puţin către amonte malul drept al Izvorului Dealului (atenţie, mergând mai în sus pe drumul auto-forestier apare suind la stânga o variantă auto ce ajunge pe halda galeriilor miniere abandonate nr. 3 şi Runcasu).  Ieșim pe halda de steril din Izvoru Dealului.

De aici, suim pe malul drept al Izvorului Dealului şi urmăm drumul de TAF  ajungem la halda Galeriei nr. 8, mai apoi la aceea a Galeriei nr.1 şi în final în Șaua Dealului, la vest de vârful Runcasului (1167 m). Pe halda Galeriei 8 apar auriu-strălucitoare pirite (sulfură de fier), fragmente de geode cuarţoase dar mai ales si un pitoresc tău de blocare a văii Izvorul Dealului cu sterilul haldei.

Nu peste mult, traversăm traiectul surpat pe alocuri al Galeriei nr. 8 și ajungem la Galeria 1 şi halda acesteia (dupa 1 oră și 40 de minute de la plecare). În continuare drumul de TAF pare a se curma, executând o voltă dreapta iasă în şaua Dealului. Aici pe arborii bătrâni (fagi, paltini) pot fi găsite în sezonul rece colonii de bureţi păstrăvi Pleurotus ostreatus.

In dreapta (E) şeii suie piciorul vestic abrupt al vârfului Runcaşului. Continuăm spre stânga având ca reper NV Culmea Crâşmăriţa iar spre SV vârful Cizma. Ne aflăm pe versantul dinspre hotarul Botizei, reper la NV, aparent aproape, vârful Secu, inconfundabil datorită golului său alpin. Din gresiile și flischurile de aici işi are obârşia valea Secu ce curge spre Botiza şi-apoi în râul Iza, dominată în flancul drept de vârful Gurguiatu (1048 m).

Urmează o uşoară coborâre în dreapta culmii pe un drum de TAF după care dăm într-o vastă căldare exploatată forestier după anul 2000, plantată cu brad, orientata spre N, de unde admirăm Botiza şi lanţul Munţilor Marmureşului după care suim în culmea din stânga și continuăm pe o potecă veche (habitat de urşi, lupi, cervide şi acvile de munte). În făget pot fi frecvent văzute luşcuţe - Leucojum vernum.

Urcuşul se accentuează, noi urmărim o potecă pastorală  abia vizibilă care la un moment dat continuă de-a coasta spre SV, indreptându-se spre locurile de păşunat ale vârfului Secu. Suim direct pe picior și ajungem în marginea unei plantații de molid, de aici avem o primă panoramă de la Hudin şi Tibles spre Munţii Rodnei şi Maramureşului (Cearcănu, Toroiaga, Țiganu, Pietrosul Bardău), dedesubt satul Botiza.

Deplasarea se face acum spre V, o vreme pe vechea potecă de culme principală apoi la stânga ei, prin codru. Urmează un asalt lung  de la E spre V al vârfului Secu, pe un picior cu vechi drum pastoral punctat de gresii de Secu.

După 4 ore de mers ajungem pe vârful Secu. Panoramăm de la SV, cu Șatra lui Pintea, spre V, dinspre vârful Mogosa spre vârful Gutai – Trei Apostoli, în plan apropiat vârful Prislop (1332 m), Piatra şi vârful Văratecului (1357 m), vârful Sermeteş, cu molizi şi ţancuri stâncoase sure, vârful Stânişoara, Măgura Glodului (toate din Munții Lăpuşului), Poienile Izei, apoi în plan mai indepărtat- NV- Muntele lui Șerban, Pop Ivan, Farcăul, Mihailecu, localitatea Bogdan Vodă cu imensa-i biserică nouă cât o catedrală, la NE, piramidal şi impădurit vârful Greabăn, la dreapta lui Pietrosu Bardău, vârfurile Toroiaga şi Tiganu, mai departe Cearcănu şi in fine, la SE Pietrosul Rodnei, vârfurile Buhăiescu-Bătrâna, Țibleşul şi Hudinul.

Golul alpin al vârfului Secu coboară scurt spre NV (către Văratec şi are o limbă rectangular descendentă mai lungă, cu o înşeuare urmată de un urcuş spre un vârfuleţ pitoresc la SV.

După popas depășim înşeuarea SV și suim la vârful secundar al Secului – reper II/82 , la nicio suta de metri V de ea Bs II/81 , cu obârşia văii Tocila la dreapta şi un picior abrupt, împădurit sub noi. Îl coborâm prin codrul de fag şi paltin și dăm într-o şa cu plantatie de molid pe versantul dinspre valea Tocilei, ajungând imediat într-o imensă exploatare forestieră ce coboară spre bazinetul Apa Neagră.

Panta e foarte mare cu  şerpuiri de drumuri de TAF, o şa din care se suie pe un drum tangent de TAF către Măgura Paltinului (pe harta topo, numită Măgura Ulmului pe harta Gutinul turistic). Drumul coboară spre valea Tocilei.  

Noi suim în culme –reper Bs II/202-  și întâlnim un alt drum de TAF care o ia tangent şi-n jos pe versantul SE către bazinetul văii Cizma Mică. În faţă apare Magura Tocilei (971 m) şi la stânga ei Țicla Măgurii, ocolită prin stânga pe un drum vechi de TAF, ce iasă în drumul auto-forestier-reper Bs II /76), fost tehnologic minier, ce suie din valea Cizma Mică spre obârşia văii Cizma Mare, la o serie de galerii miniere aflate pe mai multe orizonturi, dezafectate. Continuăm pe drumul excelent, imediat din stânga afluieşte valea Cizma Mare dominată la SE de vârful Cizma Mare iar la E de vârful Cizma Mică.

După un traseu de 8 ore în care am parcurs 16-18 km, încheiem circuitul la borcutul Poienii Botizii.

1 comentariu

  1. Sînt din Poiana Botizi,am lucrat ca angajat al șantierului I.P.E.G Poiana Botizi,cunosc foarte bine traseul pe care l-ați parcurs și vreau vreau sâ vâ spun câ ați fâcut o descriere foarte frumoasâ,dar și exactâ, documentatâ a intinerariului.În calitate de locuitor al acestor meleaguri vreau sâ vâ mulțumesc în numele tuturor locuitorilor Poeni Botizii și tuturora celor care ați fost interesați pentru a realiza acest intinerar documentar.Sînt frumos impresionat de ceea ce ați fâcut și aș vrea sâ ne cunoaștem.Sâ trâiți bine !

Leave a Reply to Flore Mîț Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Pin It on Pinterest

Share This