Munţii Igniş: Pe Igniş Nord

Traseu: Staţiunea Turistică Izvoare - Mlaştina Vlăşinescu - valea Vlăşinescu – Igniş Nord

Obiectiv: Staţiunea Turistică Izvoare, Mlaştina Vlăşinescu, valea Vlăşinescu, stâncăriile pitoreşti din zona N-NE a Ignişului (1307 m altitudine), din vecinătatea Stânei Moroşenescu şi a refugiului alpin

Localizare: Maramureş – Poiana Soarelui – Staţiunea Turistică Izvoare – Munţii Igniş

Itinerar: Baia Mare – Firiza – Valea Neagră – Poiana Soarelui Izvoare

Marcaj turistic: triunghi roşu şi o variantă veche marcată cu bandă albastră 1 oră şi jumătate, 5 km, 300 m dif.nivel

Tip traseu: drumeţie

Grad dificultate: uşor

Echipament necesar: adecvat anotimpului

Lungime şi durată: 5 km pe sens, 1 şi jumătate – 2 ore

Diferenţa de nivel: 250-300 m

Recomandări: harta Zona turistică Baia Mare – Şişeşti din seria Gutinul turistic, an 2005

Avertismente: zonă cu urşi, vipere comune dar şi melanice (mai mici, brun-negricioase, fără desenul dorsal caracteristic); activităţi pastorale – atenţie la câinii ciobăneşti

Căi de acces: din Staţiunea Turistică Izvoare spre E, pe drumul către DN 18 Gutâi şi apoi spre SE-S pe drumul forestier ce suie acompaniind în amonte valea Vlăşinescu spre Igniş Est pe lângă Stâna Moroşenescu

Mijloace de locomoţie: curse microbuz Baia Mare – Firiza – Staţiunea Izvoare; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, pensiuni, hoteluri din Poiana Soarelui Izvoare

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Staţiunea Turistică Izvoare (20 km până la bifurcaţia păstrăvăriei de la gura Văii Negre, apoi alţi 10 km până aproape de Poiana Soarelui – Izvoare (apropiată aria naturală protejată – Mlaştina Vlăşinescu, o turbărie alimentată parţial de valea cu acelaşi nume ce-şi are obârşia pe versantul nordic al Ignişului, aici, printre alte specii iubitoare de PH acid şi umiditate, putând fi admirată planta carnivoră Drosera rotundifolia).

Plecăm spre Igniş nord, panoramând spre Prislop (1142 m), Podul Cireş, Piciorul Cireşului şi vârful Breze (1253 m).

Deplasarea o facem vreo 10 minute pe carosabilul forestier care leagă-n 11 km Staţiunea Turistică Izvoare de DN 18 (Baia Sprie – Gutâi – Mara – Sighetu Marmaţiei) apoi, înainte de curba şi podeţul din beton ce trece peste zona inferioară a văii Vlăşinescu, aproape la înghiţirea apelor sale de farfuria răsturnată a turbăriei active, continuăm la dreapta-n sus pe drumul forestier ce acompaniază-nspre amonte valea modestă. Zonă cu molidiş plantat, la poalele lui, prin poieniţe cu târsă, tufe de afin, ciuperci din specia Amanita dar şi pâlcuri de floricele asemănătoare lăcrămioarelor – Pyrola minor – nu mai înalte de 15-18 cm.

Continuând pe acest drum (folosit de către parapantişti şi schiori) se ajunge pe Igniş est, aproape de Vârful lui Ilie. Varianta turistică pietonală înseamnă devierea spre dreapta la întâlnirea celei de-a doua variante de TAF, pe o albie de pârâu aproape secată. O fântâniţă–izvor rămâne pe dreapta.

Deplasare e lejeră pe o pantă uşoară cu molidiş rar intercalat cu fagi şi paltini, subetajul fiind acaparat de zmeuriş, mur şi lăstăriş dens de fag. Imediat, dinspre V-NV, apare marcajul turistic triunghi roşu. I se adaugă banda albastră de legătură cu banda roşie de culme principală spre Pasul Gutâi – Creasta Cocoşului – vârful Gutâi – Pasul Neteda – Munţii Lăpuşului. O vreme suim pe poteca largă şi înierbată de la poalele codrului, şi ieşim apoi într-o tăietură forestieră invadată de lăstăriş. De aici zărim vârful Pleşca şi, mai aproape, vârful Breze.

Ieşim din defrişare în urcuş accentuat, după ce traversăm o zonă dominată de molid încep să apară andezitele piroxenice ponţiene (conform geologului A. Ştefănoiu), lave scurse la cele din urmă erupţii vulcanice, polistratificate ca un imens foietaj. Dacă am lua-o pe curba de nivel spre dreapta (V) am ajunge în câteva minute la stâna de la Bourişte (după unii Borişte).

Continuăm urcuşul pe direcţia S, în faţă şi spre dreapta ne impresionează martorii andezitici – nişte megalitice trepte de lave separate de vâlcele drapate cu părul porcului, ferigi, feriguţe şi muşchi. Poteca largă de mai bine de-un metru o ia de-a coasta spre E, ducând spre cealaltă stână tradiţională – Moroşenescu – de la N de Vârful lui Ilie (1198 m altitudine).

După 1 oră şi 45 de minute de la plecarea din Staţiunea Izvoare ajungem la refugiul alpin şi stâncăriile Igniş nord precedate de fragmente de fundaţie de piatră, vestigii ale unei vechi cabane turistice distrusă după 1940. Vârful Igniş (1307 m altitudine) marcat de relee de comunicaţii şi meteo se vede în zona de V a platoului alpin.

După un scurt popas, merită prospectat metodic abruptul nordic accidentat, avansând spre Bourişte pe deasupra formaţiunilor şi apoi prin baza acestora, în sens invers, în final ajungând la Stâna Moroşenescu. Coborârea o putem facem pe drumul auto-forestier sau pe traseul de la urcare. Urmărim însă până la capăt, pe direcţia NV, marcajul triunghi roşu şi ajungem La Cruce, adică la intrarea V a Staţiunii Izvoare după traversarea unei imense arii exploatată forestier după 2000.

Încheiem circuitul în Poiana Soarelui şi coborâm spre Firiza, oprind la frumoasa cascadă de pe Valea Neagră, din apropierea fostei cariere de andezit şi a confluenţei cu valea Peştilor. Mai jos şi spre dreapta, aproape de şosea, e borcutul de la Trestia, descoperit cu mulţi ani în urmă consecutiv forajelor prospective ale IPEG Maramureş – un loc asaltat, indiferent de anotimp, de către amatorii de apă minerală carbogazoasă. Menţionăm şi vestitul izvor cu apă naturală captat şi amenajat de la intrarea NE în Firiza pe stânga Văi Negre.

Alte trasee si atractii turistice:

Munții Igniș: Pe Igniș Vest și vârful Igniș prin valea Șlipului și Culmea Comorilor Munții Igniș (Firiza): Valea Vicleanu Mare – Lacul Bodi – vârful Strâmba – Piatra Șoimului – Șaua Dia – Pleștioara – Măgura Băi – Piatra Virgină Munții Igniș: Din Cicârlău, pe valea Negruți și vârful Șindilitu Munții Igniș (Firiza): De la Lacul Firiza pe Ostra Est, la gladiolele sălbatice