Munţii Igniş (Băiţa): Din Ulmoasa pe vârful Tocastru şi vârful Pleştioara şi la lacul Firiza
Traseu: Ulmoasa – vârful Tocastru – vârful Pleştioara – şaua Dia – valea Romană – lacul Firiza
Obiectiv: traversarea culmii din Ulmoasa în Firiza la valea Romană
Localizare: Maramureş, Ulmoasa – Firiza, Munţii Igniş
Itinerar: Baia Mare – Tăuţii Măgherăuş – Băiţa – Ulmoasa – circa 16 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: uşor spre moderat
Echipament necesar: adecvat sezonului, excelente beţele de trekking
Lungime şi durată: 10-12 km, 3-4 ore
Diferenţa de nivel: 500-550 m
Recomandări: vezi harta Gutâiul turistic, zona Baia Mare – Tăuţii Măgherăuş
Avertismente: zonă cu vipere şi urşi, atenţie vara la câinii stânelor din Văratice
Căi de acces: prin Băiţa – Ulmoasa sau invers, din Valea Romană spre vârful Tocastru – Ulmoasa
Mijloace de locomoţie: utobuze urbane spre Băiţa – Ulmoasa sau spre Firiza
Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Firiza sau Baia Mare
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Tăuţii Măgherăuş – Băiţa şi-n final cătunul Ulmoasa. Multă vreme avem în faţă (N) vârful Pietroasa. Drumul asfaltat dinspre Băiţa îl abandonăm iimediat după ferma avicolă de pe malul stâng al văii Băiţa.
Suim spre Ulmoasa cu gospodăriile aflate mai ales pe partea dreaptă a văii Ulmoasa, modestă dar spectaculoasă, ce curge printre grohote andezitice şi praguri piroclastice. Ajungem la capătul drumului auto şi ultimele gospodării. O pălincie se iveşte la stânga. Ulmoasa pare o enclavă izolată în care la un moment dat imigraseră muncitori forestieri.
Abandonăm autoturismul şi urmăm spre obârşii, pe direcţia vest-est, valea Ulmoasa, pentru a ajunge pe vârful Tocastru – 872 m altitudine. O vreme mergem pe drumul auto-forestier apoi pe cel de TAF din codrul de foioase tânăr. Ţinem cursul principal al văii şi lăsăm spre dreapta (sud) câţiva afluenţi minori, la borna silvică I/28 atingem obârşia principală a văii Ulmoasa.
De aici spre dreapta continuă două fire de pâraie pe grohote abrupte şi doar un fir, aproape sec, înainte, spre N-NE. Continuăm la dreapta şi în sus, dintr-o poieniţă zărim creştetul vârfului Tocastru. (De aici traversând culmea sudică se poate coborî în pârâul Aluniş şi în avalul lui, după circa 1,5 km în valea Wilhelm, în continuarea acesteia, după vreo 5 km, se ajunge în capătul Văii Borcutului şi după alţi vreo 8 km în Baia Mare).
Urcusul pe grohote se accentuează, poieniţele mocirloase sunt frecvente, în dreapta, dincolo de făget e liziera plantaţiei de molid, douglas şi castan comestibil. O evităm apoi ne înscriem pe un vechi drum de TAF ce continuă spre V-NV. Deplasarea e îngreunată de tăierile de rărire. Ajungem în drumul de TAF ce leagă de la S spre NV vârful Tocastru de vârful Ulmoasa. Spre est, în codrul de foioase debutează pâraiele ce vor conflua ajungând în valea Romană.
Suim spre vest aproximativ 150 m şi remarcăm noua bandă silvică galben-portocalie apoi borna silvică II/45, la aproximativ 50 m sud e vârful Tocastru (872 m altitudine) marcat cu o bornă topo ilizibilă şi o alta silvică recentă, II/45 (înscrisă galben portocaliu).
De pe vârful Tocastru ne deplasăm către E-SE, pe culmea uşor sinuoasă cu urcuşuri şi coborâşuri care ne conduce urmând marcajul silvic – dublă bandă galben-portocalie – spre vârful Pleştioare.
Mai întâi coborâm de pe vârful Tocastru şi dintr-un luminiş admirăm decantorul de steril de la Bozânta. Către S-SV apare culoarul văii Bartoşa, la stânga lui vârful Ferigii, departe Valea Borcutului. La poalele rariştii e plantaţia. Traversăm o înşeuare depăşind zona devastată de furtună, cu rari seminceri de fagi, frasini şi paltini.
După puţin peste 2 ore de la plecare ajungem pe liziera superioară a unei poieni orientată spre est. Belvederea se deschide spre lacul de acumulare Firiza – zona valea Romană. De acolo suim cu privirea spre vârful Igniş (1303 m), pe traseul văii Şlipului ori a celui ce conduce spre Fântâna Stanii.
Spre dreapta apare platoul vulcanic Gutâi, de la Creasta Cocoşului la vârful Secătura şi Gutâiul Doamnei. Doar câţiva zeci de metri ne mai despart de vârful Pleştioare (803 m altitudine) identificabil datorită multitudinii marcajelor turistice ce-l traversează.
Dinspre Poiana Pleştioare, situată la aproximativ 10 minute V-SV apare crucea albastră (ce debutează din Parcul Municipal, continuă către Piatra Virgină şi apoi spre vârful Iricău – Şaua Trei Stejari – vârful Ferigii), banda roşie ce suie din valea Usturoi, triunghiul roşu ce coboară prin Şaua Dia către Valea Romană la lacul Firiza şi banda galbenă ce acompaniază o vreme spre E-SE triunghiul roşu pentru ca după Şaua Dia s-o ia spre Piatra Şoimilor- Cariera Sfântul Ioan – Muzeul Satului, apoi triunghiul albastru.
Din vârful Pleştioare coborâm puţin spre SE şi poposim într-o poiană cu tufe de aluni (aici există un refugiu excelent pe vreme ostilă) şi paltini, puţini molizi falnici, fagi şi cireşi sălbatici. Panorama deschisă lasă vederii amplele poieni descinzând spre Valea Romană şi Văratice separate de făgete, lacul Firiza şi vârful Igniş deasupra Culmii Comorilor şi stâncăria Ticlăzău-ului. Un drum înierbat de TAF taie poiana de la S la N.
Revenim la marcajul triunghi roşu/bandă galbenă pe care-l urmăm către un făget măreţ. Ajunşi în şa abandonăm banda galbenă cotind stânga, pe triunghiul roşu care dispare treptat, fără a pune însă probleme dacă urmăm drumul ce acompaniază liziera din stânga, mai apoi taie poiana decupată de vâlcele şi pâraie.
Spre NE apare vârful Ostra cu plăci andezitice decorându-i abruptul sudic în timp ce piciorul vestic se termină într-o plantaţie. Peste puţin timp dăm în drumul auto-forestier ce suie către cariera Ostrei.
După 4 ore de la plecare ajungem în asfaltul şoselei ce suie spre Firiza – Blidari, coborând la gura Văi Romane. De aici se poate ajunge în Baia Mare cu autobuzul Firiza – Blidari sau mijloace proprii.
