Munții Gutâi: Din Pasul Neteda pe Trei Apostoli sau Gutâiul Mic
Traseu: pasul Neteda – vârful Dealului – Gutâiul Mic
Obiectiv: Gutâiul Mic sau Trei Apostoli – abordare din Pasul Neteda
Localizare: Maramureș, Munții Gutâi, Cavnic
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Pasul Neteda
Marcaj turistic: bandă roșie
Tip traseu: circuit alpin
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat bocanci, hanorac, foarte utile bețele de trekking – versanți abrupți
Lungime și durată: 5-6 ore, 11-12 km
Diferență de nivel: circa 400-450 m
Recomandări: harta zona turistică Cavnic – Băiuț /Budești sud din seria Gutinul turistic, an 2005
Avertismente: habitat de urși și vipere
Căi de acces: din Cavnic, prin Handal și pe la Roata – La Icoană în Pasul Neteda
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Cavnic – Sighetu Marmației; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni din Cavnic, cort
Descriere traseu:
Ne îmbarcăm şi pornim spre Cavnic. Depăşim zona intens frământat-denudată a pârtiilor de schi, oprind în Pasul Neteda, dincolo de cumpăna apelor. Ne luăm rucsacii uşori, beţele de trekking şi pornim pe poteca largă marcată turistic cu bandă roşie, de culme principală, ce leagă Ignişul de Gutâi şi Munţii Lăpuşului (un fost drum de căruţă, apoi drum de TAF, acum şi cale de acces spre o apropiată stână de pe un versant SE al Gutâiului Mic). Sol mocirlos, frecvente bălţi mari, molidiş matur intercalat cu fag. În curând suim uşor spre stânga printr-o plantaţie de molid.
Spre dreapta se deschide o breşă spre o splendidă pajişte umedă (de pe la una din obârşiile văii Mlăcii care curge spre Râuşor-Budeşti, afluind văii Cosăului). Exploatarea forestieră a dus la parţiala distrugere a marcajului turistic, alteori acesta nu e realizat pe arborii din imediata apropiere a potecii (în general orientată pe culme, de la E spre V şi dublată de H-ul roşu silvic, excelent pentru orientare) fiind vizibil doar după apropierea de el. Într-o porţiune relativ recent defrişată la ras, în care trebuie cotit accentuat la dreapta, marcajul lipseşte cu desăvârşire însă… apar pentru prima oară spre înainte şi la dreapta stâncăriile fotogenice sudice ale celor Trei Apostoli sau Gutâiul Mic.
De pe defrişata spre SE (cu molidiş tânăr şi viguros spre NV) chelie a vârfului Dealului avem șansa primei panoramări spre vârful Sermetieş, Văratec, Şatra Pintii şi vârful Hija. De-acum încolo banda roşie e mai prezentă. Ajungem în zona în care spre înainte (V) culmea suie accentuat, pe alocuri fiind marcată de andezite sur-argintii, marcajul luând-o la stânga, spre desetul de fag şi plantaţia tânără de molid şi zadă, atacăm culmea direct.
Urmărim marcajul prezent arar pe bolovanii de pe sol, coborând uşor la liziera codrului matur spre plantaţie, înainte de-a se orienta ascendent spre dreapta (NV) pe un culoar de TAF aproape înghiţit de desişul făgetului şi a tinerei plantaţii. Abandonând marcajul, ne orientăm oblic şi-n sus pe versant spre stâncăriile culmii accidentate, uneori depăşind mici luminişuri, alteori mergând prin desiş. Depresiunea Cavnicului se ivește din ce în ce mai deschisă, largă. Mai apoi spre V apare vârful Mogoşa, inconfundabil datorită creştetului său rotunjit marcat de releele radio-TV-GSM. Dintr-o înşeuare apar cei Trei Apostoli, zona lor E-SE, adesea de un irlandez verde tonic. În această zonă însorit-umedă, cu vegetaţie ierboasă abundentă, înaltă de circa 30 cm, habitează vipere comune – Vipera berus!
Ieşim la lizieră, în zona ienuperilor. Pe măsură ce ne apropiem de creştetul stâncos al Gutâiului Mic panoramele se lărgesc și astfel avem înainte şi spre stânga (cu vârful Mogoşa în fundal) acei stâncoşi străjeri megalitici de pe faţa sudică a Gutâiului Mic, îndărătul lor conturându-se Gutâiul Doamnei, Secătura şi Poiana Mlejniţa. După circa 2 ore și 30 de minute de la debut atingem şaua largă dintre cei doi Apostoli estici, suind pe rând pe creştetele lor drapate cu salcie căprească, două varietăţi de afin şi puzderie de merişoare (coacăze roşii – Vaccinium vitis-idaea). Câteva violete şi floricele bej-roz de talpa pisicii înviorează pajiştea alpină dominată de ienuperi.
Dăm un ocol S-SV-V celui de-al doilea Apostol, apropiindu-ne pe deasupra de străjerii megalitici postaţi unul îndărătul celuilalt, admirând o culme accidentată ce aduce unei magic împietrite spinări de stegozaur după care suim în şaua dintre al doilea şi-al treilea Apostol. Spre NV, după o largă înşeuare afundă, se înălţă ultimul Apostol iar dincolo de el, larg rotunjit, cu sumare stâncării brun-ruginii, vârful Gutâi (1443 m) însă chiar suind pe cel de-al doilea Apostol nu putem vedea Creasta Cocoşului, doar Secătura (1392 m), Gutâiul Doamnei (1394 m), Poiana Mlejniţa, conservata carieră de sulf a E.M. Şuior, mai departe oribilele terase excavate ale Mons Medius, niţel din Baia Sprie şi Baia Mare.
Aproape şi spre stânga e vârful Mogoşa, apoi Cavnicul, Pietrele Şoimilor, vârful Hija (cu patru cocoaşe împădurite), vârful Rotunda, în plan sudic îndepărtat piramida Șatrei lui Pintea apoi Hudinul şi Ţibleşul, spre E Munţii Lăpuşului începând cu vârful Făgădău Pintii (1258 m), Măgura Mare (1263 m), Pleşca sau Neteda (1322 m) Prislop (1332 m) şi-n fine vârful Văratec (cu molidiş şi relee de comunicaţii, 1357 m). La stânga acestuia, dar aproximativ în acelaşi plan, vârful Sermetieş apoi spre Budeşti vârful Pietrei (1106 m), ca o ciudată faleză NV, Chicera şi inconfundabile datorită aspectului de fragment de pâlnie rămasă dintr-o veche caldeiră vulcanică Corha şi Gruiul Lupului. Sub acestea, spre V-SV, satul Budeşti. La NE, oarecum aparent sub noi, Măgura Budeştiului (1206 m), vastă şi împădurită cu făget.
De aici se poate coborî spre N-NE, spre obârşia văii Mlăcii, ulterior dând de un drum auto-forestier ce iese (mergând spre SE circa 3 km) la asfaltul DJ 184 (Budeşti-Cavnic) şi la circa 2,5 km NE de Pasul Neteda. Putem s-o luăm înapoi, cam pe unde am suit, traversăm culmea accidentată spre V, în zilele însorite fiind atenți la viperele ieşite la solarizare pe stânci ori pe potecile invadate de iarbă.
Depășim vârful Dealului, defrișat parțial, după care, abandonând marcajul bandă roşie, virăm spre dreapta (SE), dăm în nişte poieni umede superbe (de unde se aude în depărtare vuietul automobilelor care circulă spre Roata – Pasul Neteda), urmând coborârea vertiginoasă prin molidiş la nişte firave pâraie (afluenţi NE ai văii Gutinului) cu pajişti umede invadate prin iunie de pâlcuri de stiregoaie (Veratrum album). Dăm de o potecă îngustă o urmăm spre stânga (NE), suim treptat, ieşind curând la locul de popas amenajat cu masă şi bănci din trunchiuri de molid.
