Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Publicat de la Jul 25, 2014 în Drumetii, Trasee turistice | 0 comentarii

MEȘTERI POPULARI DIN MARAMUREȘ – În Rogoz, la sculptorul popular Nicolae Șerban

MEȘTERI POPULARI DIN MARAMUREȘ – În Rogoz, la sculptorul popular Nicolae Șerban

Traseu:  Baia Mare – Tg. Lăpuș – Rogoz – Libotin – Cupșeni

Obiectiv: atelierul sculptorului popular Nicolae Șerban din Rogoz, vizită în Țara Lăpușului – zona Rogoz – Libotin – Cupșeni

Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului, Rogoz

Itinerar: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Rogoz – Libotin – Cupșeni – circa 70 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: cultural-artistic și peisagistic

Grad dificultate: -

Echipament necesar: -

Lungime și durată: 5-6 ore, incluzând deplasarea dinspre/ spre Baia Mare

Diferenta de nivel: -

Recomandări: harta Defileul Lăpușului; de vizitat bisericile de lemn, monumente istorice, din această parte a Țării Lăpușului

Avertismente: -

Căi de acces: din Târgu Lăpuș prin Dămăcușeni în Rogoz, meșterul locuind la ieșirea din sat spre Libotin, la stânga drumului

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare Tg. Lăpuș, de acolo locale spre Rogoz; autoturism personal

Sugestii de cazare: pensiuni din Târgu Lăpuș sau localnici din Rogoz

Descriere traseu:
Drumul din Baia Mare până la Tg. Lăpuş constituie o veritabilă încântare indiferent de anotimp, nu doar de la debutul Defileului râului Cavnic în Copalnic, continuând cu Culmea Preluca şi Dealul Pietriş iar depresiunea satului Cufoaia oferă mereu câte o surpriză peisagistică, de la prunii şi cireşii albiţi de floare la vatra satului grupată-n jurul bisericii cu şarpanta şi turla argintie.

Mai răzleţit e Borcutul, din stânga șoselei ce coboară Dealul Pietriș, de aici zărim Şatra Pintii, Minghetul, Hudinul şi Ţibleşul. Urmează lunca Dobricelului şi imediat Tg. Lăpuş apoi, spre E, Dămăcuşeni – marcat de o monumentală biserică transilvanică. La dreapta, către pâlcul de arini şi sălcii drumeagul pietruit duce spre Tăul lui Ţuli. În stânga se desfăşoară panorama vastă către inima etno-folclorică tradiţională a Ţării Lăpuşului, de la Rogoz către Libotin, Cupşeni, Costeni, Ungureni şi-n fundal, de la V la E, lanţul împădurit și cu şirag de poieni în creştet al Munţilor Lăpuşului.

Meşterul Nicolae Şerban locuieşte pe strada ce taie de la S spre N Rogozul pentru a duce spre Libotin, la ultima casă pe stânga. Se ajunge la el depăşind cele două biserici zidite şi cu turle argintii, lăsând la stânga, aproape, cele două biserici de lemn, monument istoric, una inclusă patrimoniului UNESCO, vestită şi datorită ornamentaţiilor în formă de cap de mânz ale capetelor căpriorilor. Traversăm podul peste râul Lăpuş și șerpuim niţel prin vatra satului.

Luăm aminte la case tradiţionale spoite-n albastru ultramarin, tot mai rare și în cele din urmă poposim la poarta gospodăriei frumoasă și ordonată, inconfundabilă datorită operelor expuse-n odor, a meşterului.

Admirăm casa trainică cu prispă îngustă susţinută pe stâlpi de lemn masivi și ornamentaţi preponderent cu figuri groteşti şi măşti ce aduc unor exotice totemuri. Un stâlp gros în curte, înalt de vreo 3,5 m, de asemenea totemic într-un fel, cu silueta unei ţărănci şi a unui lucrător la pădure pe lângă alte bogate ornamentaţii. Jardinierele debordează de flori. O ciupercă (filegorie) în curte, acoperită tradiţional cu draniţă, adăpostește o masă-butuc gros înconjurată de jilţuri trainice – măşti.

Un plug de lemn tradiţional, cu brăzdar de oţel, e adăpostit precum un preţios tezaur în această ciupercă în care meşterul şi familia sa, alteori oaspeţii, pot sta liniştiţi în zilele şi serile calde de vară pentru a depăna amintiri, povesti…

Lucrările sculptate de meşter sunt atât de numeroase, începând de pe prispă (portrete de ţărani, ţărănci, ţapinar, femeie torcând, măşti groteşti, unele hâtre şi cu trimitere la Necuratul, troiţe, elemente de artă monumentală bisericească, roţi de căruţă, o grapă tradiţională de lemn cu colţi de fier plus un arhaic gânj destinat legării de atelejul tras de cai, boi sau, specific Rogozului, de bivoli) încât asaltul informal – vizual mi pare realmente copleşitor.

Meșterul Nicolae Șerban îi cunoaste, apreciază și respectă pe ceilalți meşteri maramureşeni vestiţi pentru arta lemnului precum Godja Pătru Pupăză din Valea Stejarului, Borodi din Vadu Izei, Bârsan din Bârsana (starostele porţilor moroşeneşti monumentale), Vasile Bledea din Sighetu Marmaţiei, Pop Dumitru – Tincu din Săpânţa (celebrul urmaş dăltuitor de cruci albastre şi înflorate al lui Ion Stan Pătraş, părintele Cimitirului Vesel), artizanul măştilor populare Vasile Şuşca din Săcel şi alţii.

Conduși de apreciatul sculptor Nicolae Șerban vizităm mai întâi un mic muzeu de suflet al său, o cameră situată în dreapta atelierului. Nu poţi să nu fii uimit intrând acolo, neştiind la ce să te uiţi mai întâi, la zecile de farfurii multicolore atârnate sub tavanul alb ori la ştergurile, pernele şi cergile bogat decorate, aşezate pe patul mic de lemn, lăzile seculare de zestre, tablourile pline de vioiciune pictate-n manieră naivă, primite ca amintire de meşter de la colegii săi întâlniţi la expoziţii şi târguri naţionale, apoi berbinţe vechi de lemn, piepteni pentru lână, spete de la războiul de ţesut şi nu în cele din urmă o bogată colecţie de sculpturi, monumentale deşi ca dimensiune se pot incadra decorativului ambiental şi uneori chiar miniaturalului (pecetarele de exemplu sau lingurile de lemn, lanţurile de lemn).

Ieșim și suntem conduși de meşterul cărunt, cu o mustaţă haiducească pe oală, la un fel de salon-expoziţie cu vânzare, de fapt un spaţiu similar celui dintr-o şură tradiţională în care de obicei se ţine carul. Acolo, pe nişte trainice etajere simple de lemn, sau direct pe sol, sunt expuse sute de lucrări, de la busturi la basoreliefuri, linguri, măşti, toate sculptate ori cioplite-n lemn, de la stejar la soc, de la cireş la prun, de la păr la paltin, frecvent în nuc, rar în castan, nu o dată în lemn de arin (fiindcă se lucrează uşor în verde spune meşterul Nicolae Șerban).

Majoritatea lucrărilor sunt tratate în scopul patinării lor sau pentru a contura frumuseţea fibrei, altele sunt natur, albe, bej, vag gălbui. La câteva lucrări remarcăm ingenioasa utilizare a pietrei (pictată uneori) combinată cu lemnul. Meșterul Nicolae Șerban e ajutat frecvent de către fiul său şi soţia sa care se ocupă de partea de tapiserie – împletituri de sfoară cu care unele măşti groteşti sunt mai bine, şi mai plastic, puse-n relief . El este autorul monumentalei porţi de lemn maramureșene de la METRO Baia Mare, a dăltuit și asamblat troiţe pentru numeroase localităţi şi lăcaşe de cult, a avut o fructuoasă colaborare cu sfinţii părinţi de la Mănăstirea Sfânta Ana Rohia, având beneficiari și-n afara județului, de exemplu în Banat.

Meșterul spune că a mai realizat elementele sculptate ale mobilierelor masive comandate de către unii beneficiari dar, deşi e tâmplar de meserie nu mai are răbdarea şi timpul necesar acestei activităţi. Turiştii care-i calcă pragul peste an nu sunt prea numeroşi iar cei străini şi cu ceva dare de mână au probleme legate de mărimea şi transportul lucrărilor agreate, motiv pentru a sculpta lucrări miniaturale, în serii, pe de altă parte această muncă nu doar că-l solicită creativ dar îl şi linişteşte şi binedispune.

Îndărătul camerei muzeu meşterul se mândrește cu un alt proiect de-al său, o filegorie asimetrică, cu şarpantă de draniţă susţinută de stâlpi masivi și bogat ornamentaţi, unul din ei, scorburos având rol de ciudat bar cu poliţe interioare, fundaţia e din bolovani rotunzi de râu, lespezi de gresii foliate aşternute ca trotuar, un cuptor pentru haiduceşti friptane fiind zidit şi tencuit, un gărduleţ cochet împletit din lemn delimitând ansamblul.

Casa meșterului Nicolae Șerban abundă de basoreliefuri reprezentând scene legate de construirea unei biserici, culesul strugurilor şi storsul lor, o duminică a sătenilor la biserică, sculpturi monumentale alături de miniaturi fiind expuse peste tot, începând cu lambriul din hol, alături de câteva frumoase picturi naive. Nu doar uşa de la intrare, o veritabilă broderie în lemn, aparţine meşterului talentat ci şi un şifonier-bibliotecă, comode şi etajere masive, o mare bibliotecă, ornamentaţiile acestora plecând de la motive religioase la unele zoomorfe, florale sau antropomorfe antice (inspirate de arta elenă sau de cea romană).

Cu certitudine niciun turist-vizitator nu se așteaptă să poată vedea și admira atâtea (feluri de) lucrări în lemn adunate-n colecţia meşterului Nicolae Şerban. La final, pentru a nu disipa brutal vraja acestui vis aievea, merită să continuați deplasarea către apropiatul și pitorescul Libotin, oprind adesea pentru a gusta ritmurile dealurilor terasate şi acaparate de fânaţe sau înguste holde, a admira mici stâne, primăvara țăranii ieșiți la arat, grăpat și semănat cu atelajele de cai ori bivoli. La final, de aicim din Țara Lăpușului, nu poţi pleca decât cu o linişte spirituală şi o nespusă încântare de tot ceea ce-ţi e dat să vezi.

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Pin It on Pinterest

Share This