Masivul Igniș: Ilba – valea Colbului – vârful Pleșa
Traseu: Ilba Handal – valea Colbului – Poiana Mesteacănului – Dealul Pleşa – Dealul Comşa
Obiectiv: Circuit turistic nemarcat având drept obiective atingerea culmii principale dintre Poiana Mesteacănului – Dealul Pleşa (686 m altitudine) şi Dealul Comşa ce separă Maramureşul de Ţara Oaşului sau accesul în continuare spre vârful Paltinu şi Pietroasa, spre est (din vârful Poiana Mesteacănului traseul fiind marcat turistic cu bandă roşie).
Localizare: Ilba, Maramureș, Masivul Igniș de vest
Itinerar: Baia Mare – Ilba – circa 20 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: aproximativ 12-14 km, 4 ore, 30 minute – 5 ore, 30 minute
Diferența de nivel: circa 500 m
Recomandări: Apa potabilă se găseşte numai la izvorul din cea de-a doua poiană de la NV de vârful Pleşa iar consumarea apei din pâraiele întâlnite nu e recomandată, aceasta provenind frecvent din vechi galerii miniere – preferabilă asigurarea apei potabile din start
Avertismente: nu există riscuri şi zone expuse; contraindicat accesul în galeriile miniere de pe traseu şi escaladarea haldelor de steril – risc major de surpare şi accidentare
Căi de acces: din Ilba
Mijloace de locomoție: autobuze sau tren Baia Mare – Ilba, autoturism personal
Sugestii de cazare: nu este cazul
Descriere traseu:
Pornim din Baia Mare spre Ilba. Ne atrag atenţia casele vechi şi şurile imense dar împuţinate, cu influenţe arhitecturale nemțești. Deplasarea continuă spre Handalul Ilbei lăsând în dreapta moara pe apă, funcţională din secolul XVIII, firida albă cu statueta Sfântului Anton, ocrotitorul minerilor, pe urmă accesul înspre amontele valea Purcăreţu.
Cu vreo sută de metri înainte de biserica din Ilba Handal ne orientăm la stânga, în amontele văii Colbului, cu ape ruginii, subteran poluate și oprim în dreptul Galeriei asecare şi a Staţiei de epurare, cu o suită de instalaţii de filtrare şi tratare-neutralizare plus două bazine deschise şi cu o capacitate de 1250 mc cubi fiecare.
Ne luăm rucsacii și bețele de trekking și pornim în amontele văii Colbului. Vedem succesiv-uriaşele halde de steril, gurile de mină dispuse pe varii orizonturi, mai apoi pereţii stâncoşi din andezite tinere, pe alocuri intens alterate hidrotermal, ocru-gălbui, alteori întunecate şi acaparate de feriguţe.
Mai apoi apar versanţii din ce în ce mai apropiaţi placaţi cu cuirase stâncoase formate din piroclastite riodacitice badeniene (conform geolog Dumitru Iștvan). Carpenii şi fagii ocupă versanţii abrupţi, se mai ivește o plantaţie de zadă, mai apoi o mică plantaţie de molid (la confluenţa cu valea Mărului, pe unde vom închide circuitul). Valea Colbului e curată, exceptând vetrele de foc ale muncitorilor forestieri sau ale picnicarilor.
Depășim o altă haldă mare rămasă-n dreapta, în zonă funcționează o exploatare de andezite-n carieră, în stânga rămâne o poieniţă cu vechi loc de popas amenajat de silvicultori.
Ajungem la poalele sudice ale Dealului Pleşa unde apare o bifurcaţie a drumului auto-forestier. Ne angajăm pe varianta din dreapta pentru a continua pe valea Băii de Nord. Marcajul silvic H roşu, separă arealele a două districte silvice. E amplasat aici chiar pe firul văii (de regulă acesta ivindu-se pe culmile principale). Bornele silvice au fost reînnoite. H-ul roşu silvic urcă pe un picior SE al Dealului Pleşa.
În curând remarcăm la stânga şi sus o altă imensă haldă iar pe arbori nişte indicatoare din aluminiu, un altul cu săgeată conduce la dreapta pe deasupra unei alte halde înierbată parţial şi apoi, pe un picior stâncos nordic, o galerie surpată parţial şi alături de ea o cruce de lemn (e locul tragediei în care, aici pe valea Băii Nord, Bălan Vasile, fostul minier ilboan de doar 49 de ani, murise strivit de tonele de rocă prăbuşite peste el în galeria minieră ecologic închisă în timp ce încerca să fure fier vechi pe care, valorificându-l la centrele de colectare, spera să-şi poată asigura traiul de pe-o zi pe alta). Suntem la cota 337 m, altitudine confirmată de GPS și conform precizărilor de pe o altă plăcuţă de aluminiu.
Curând ajungem la borna silvică UPII/40 plasată pe un fag la o confluenţă de văi. Versanţii abrupţi sunt acoperiţi primăvara cu întinse insule de colţişori (Dentaria glandulosa) cu floricele ciclamen-violete, anemone (Primula vulgaris), pâlcuri de mierea ursului (Pulmonaria officinalis), călugări (Erythronium dens-canis) dar și muma pădurii sau cucuruz (Lathraea squamaria). Drumul auto forestier se termină şi continuăm pe unul de TAF care coincide cursului abrupt al unui pârâu. La stânga acestuia curge un alt pârâu cu mici cascade.
Nu peste mult ajungem în şaua aflată la V de vârful Dealul Poiana Mesteacănului. Continuăm de aici spre E și întâlnim marcajul turistic bandă roşie, de culme principală, făcut de sătmăreni dinspre Vama – Băile Puturoasa spre vârful Sălhij – Paltinu – Pietrosa – Poiana Soci… adică pe linia de demarcare administrativ-teritorială a județului Maramureş şi Satu Mare.
Următorul nostru obiectiv e vârful Pleşa situat spre V. O potecă largă şi lejeră continuă la stânga însă urmăm riguros H-ul silvic și ajungem în curând în Poiana Pleşa (altitudine 641 m conform cotaţiei GPS) aflată la N-NV de vârful Pleşa (686 m). Aici, ca şi pe vârful Poiana Mesteacănului şi vârful Comşa, atrag atenţia tufele veşnic verzi de dobru (sau mătură – Genista tinctoria), mestecenii, făgetul cu ciudate alipiri ale trunchiurilor.
Trebuie să continuăm spre V urmând riguros H-ul silvic, la un moment dat dispărut, pe care-l redescoperim abia dincolo de-a doua poiană. Aici luăm ca reper un imens fag dominând poiana înclinată spre N. Traversăm o zonă cu muri după care apare poteca largă de culme prin făget frumos, spre S ivindu-se cei dintâi goruni. Un marcaj silvic cu albastru e la dreapta potecii, II/232, aproape de el, verde-fistic, II/32, la stânga potecii, în teritoriu maramureşean, borna silvică IV/107.
Începem suișul uşor spre V, dând de-o parte şi alta a potecii de bolovani mari, albicioşi sau alb-roz-sângerii, marmoreeni, dar şi de frecvente şanţuri de prospecţiuni geologice care aparținuseră IPEG Maramureş. Aflorimentele reprezintă calcedonie, nişte roci silicioase amorfe.
Tangent dreapta (NV) poteca duce în scurt timp spre Dealul Comşa (care domină Seiniul şi incipienta, spre V-NV, drepresiune a Ţării Oaşului), la stânga, pe curbă de nivel (SV) spre Dealul Înalt. Ne aflăm pe Dealul Beneci, acolo unde IPEG Maramureş prospectase zăcăminte de baritină (sulfat de bariu) prin şanţuri geologice şi în mici cariere (baritina e caracterizată printr-o densitate şi greutate specifică superioară cuarţitelor hidrotermale conform geolog Dumitru Iștvan).
Revenim la poteca ce conduce spre Dealul Înalt pe care o urmărim până în dreptul fostei Poieni Nicoreasa, azi ocupată de mestecăniş, aflată la stânga potecii. De aici, pentru întoarcere, optăm pentru un traseu ceva mai lung, continuând puţin spre Delul Înalt apoi de-a coasta, la stânga culmii şi pe curbă de nivel, dăm repede de o potecă din ce în ce mai abruptă, trecem pe lângă o baltă cu scăldători vechi de mistreţi și ajungem într-o şa.
De aici, privind spre N peste un picior defrişat la ras vedem vârful Pleşa, la E-NE vârful Poiana Mesteacănului şi culmea pe care tocmai am parcurs-o spre Dealul Beneci. Facem un scurt popas după care, în loc s-o luăm în jos spre E, mergem către SE urmând marcajul silvic bandă roşie, dăm de o potecă abruptă, parcurgem apoi o zonă aridă şi custuroasă în cele din urmă, cu belvedere spre valea Colbului şi Staţia de epurare de la Galeria asecare și ajungem la confluenţa acesteia cu valea Mărului ce curge în dreapta culmii abia coborâte.
Circuitul durează 5 ore într-o zonă de V-NV a Masivului Igniş.
