Masivul Igniş: De la Cabana Agriş, la Cascada Strungii şi Cascada Ciuroiului

Traseu: cătunul Sâhei – Cabana Agriş – Piatra Iepii – Cascada Strungii – Cascada Ciuroiului – vârful Negru – Valea Hotarului – Iapa

Obiectiv: cătunul Sâhei, Cabana Agriş, culmea intruziva a Pietrei Iepii, Cascada Strungii şi Cascada Ciuroiului, vârful Negru (1207 m altitudine) Valea Hotarului şi Iapa

Localizare: Maramureş, masivul Igniş, zona Valea Hotarului – Iapa

Itinerar: Baia Mare – Sighetu Marmaţiei – Valea Hotarului – 78 km – şosea naţională apoi drum pietruit, extrem de hârtopos-bolovănos deasupra Văii Hotarului şi localităţii Iapa, spre Cabana Agriş – practicabil pentru 4 x4

Marcaj turistic: cruce roşie, triunghi albastru

Tip traseu: excursie în circuit

Grad dificultate: mediu spre dificil datorită variaţiei de altitudine şi zonelor foarte abrupte şi accidentate

Echipament necesar: adecvat anotimpului, neapărat bocanci şi beţe de trekking – zone foarte accidentate sub cele două cascade

Lungime şi durată: 20-22 km, 9 – 11 ore

Diferenţa de nivel: circa 900 m (Sighetu Marmaţiei are altitudine medie 270 m)

Recomandări: de deplasat în echipe de minim 3

Avertismente: risc prăbuşire roci, primăvara devreme risc major de prăvălire blocuri de gheaţă; zonă cu urşi, vipere comune şi melanice

Căi de acces: prin Sighetu Marmaţiei, Valea Hotarului, Iapa sau prin Sarasău

Mijloace de locomoţie: mijloace de transport în comun spre Sighetu Marmaţiei, de acolo curse locale spre Valea Hotarului / Iapa, autoturism propriu, tren până în Sighetu Marmaţiei

Sugestii de cazare: la localnici sau la Cabana Agriş

Descriere traseu:
Traseul debutează din Baia Mare, de unde plecăm spre Cavnic -Pasul Neteda – Budeşti – Corneşti -Sighetu Marmaţiei. Continuăm spre Valea Hotarului şi admirăm în dreapta, de pe pod, râul Iza la confluenţa cu râul Tisa. Imediat abandonam şoseaua spre Săpânţa – Pasul Huta Certeze – Negreşti Oaş-Satu Mare, şi cotim la stânga.

La bifurcaţie optăm pentru varianta din stânga spre Cabana Agriş, mai accesibilă decât cea via Iapa. După vreo 3 km traversăm pitorescul cătun Sâhei. În zori soarele înflăcărează pereţii andezitici impresionanţi, de la vârful Pietrei la Piatra Goală, Piatra Iepei şi Cornu Şarampăului, gospodăriile pitite în funduri de văi ori pe dealuri terasate către Iapa. Drumul e tot mai accidentat, cu bolovani şi blocuri solid fixate-n carosabilul forestier.

Abandonăm autoturismul (după 78 km parcurşi) şi ne echipăm pentru tură. Urmărim voltele drumului auto-forestier, pe alocuri le scutcircuităm apoi descindem în vasta poiană Agriş. Departe, spre E, apar satele de pe valea Izei, măreţele piramide ale Ţibleşului, Munţilor Rodnei, Toroiagăi…

Continuăm lejer spre Cabana Silvică şi Cabana Agriş, ambele aflate pe liziera făgetului intercalat cu frasini, ulmi, paltini şi molizi. La stânga un drum forestier coboară spre Piatra Tisei (1023 m) şi de-acolo către Şugău – Vadu Izei. Pe arbori apare marcajul turistic cruce roşie, recent refăcut, ce vine din Sighetu Marmaţiei peste Dealul Solovan, şi continuă prin Strunga Ţiganului până pe platoul Ţiganului.

Urmăm drumul forestier din stânga cabanei. Facem o voltă stânga, trecem pe lângă un izvor cu ciurgău după care în dreapta râmâne o variantă de drum ce trece pe sub Piatra Iepei pentru a continua către Cornul Şarampăului. Prezent e marcajul turistic cruce roşie.

Urmărim Drumul lui Mociulschi şi ajungem într-o veche defrişare-platou, cu molidiş spre E şi Piatra Tisei la SE. Pe bolovani uriaşi apar marcaje silvice alături de crucea roşie care o coteşte la dreapta suind spre Strunga Ţiganului.

De aici mergem pe un drum de TAF prin pădure. Ne aflăm la poalele peretelui de andezituri care face parte din lungul lanţ vulcanic ce debutează cu Piatra Săpânţei, continuă cu Piatra Borcutului, vârful şi Culmea Pietrei – Piatra Goală şi Piatra Iepii, apoi Piatra Tisei, Piatra Neagră şi Piatra Vulpii, terminându-se în flancul stâng al văii Mara cu Piatra Tisei de Mara. Lungul lanţ e dublat spre V-NV-NE-E de altul discontinuu, pe alocuri intruziv, alteori o expresie a clivajului, de Piatra Ciuroiului, Cornu Şarampăului.

Nu e dificil de ajuns la zona de turbărie din stânga, limitată de molidiş apoi la o succesiune de nivaţii, primăvara, la topirea zăpezii, nişte bijuterii de tăuri în care se oglindesc covoarele de brebenei şi arborii. Din dreapta (V-E) curge un pârâu accidentat. Trecem pe lângă nişte fagi groşi după care suim poteca vagă în amontele malului stâng al unui pârâu şi întâlnim marcajul turistic vechi punct roşu.

Imediat auzim Cascada Strungii, apele acesteia căzând la verticală de la vreo 40-50 m, pe vreme secetoasă ca un diafan – modest voal cristalin. Admirăm bolovanii megalitici de la bază, nişte impresionante fragmente de coloane andezitice bazaltoide poliedrice, una înclinată precum un bord realizând o miniaturală grotă. Sus pe culme atrag atenţia doi scoruşi sălbatici, cu rubinii ciorchini de fructe prin octombrie.

După un scurt popas continuăm în avalul malului drept al pârâului şi apoi prin diabolicul grohotiş placat cu muşchi şi feriguţe cu rădăcina dulce. Ajungem la marcajul cruce roşie pe care îl urmăm pe drumul de TAF care porneşte spre NV apoi face o voltă spre S, în final o săgeată roşie ne indică la dreapta pe un vechi şleau de căruţe.

Poposim pe platoul vulcanic înierbat al Ţiganului după 50 minute de la plecarea de la Cascada Strungii şi 3,10 ore de la debutul traseului. De acum deplasarea o facem spre V-NV, spre vârful Ţiganului (1222 m altitudine) şi apoi pe creştetul Pietrei Goale, spre Izvorul Urda şi vârful Pietrei (1114 m altitudine).

Panorama devine circulară, de la apropiatele stâncării – Cioatele lui Ştern către platoul vulcanic Gutâi, Ţibleş spre Pietrosul Rodnei, Toroioaga, Pietrosul Bardău la Farcău, Paltinul, Pop Ivan, Muntele lui Şerban, Poloninca şi defileul Vişeului – Tisei spre Pietrosul ucrainean şi în continuarea culmii muntoase a Transcarpatiei, mai aproape valea Izei şi aşezările-n salbă apoi Sighetu Marmaţiei, meandrele ample ale râului Tisa iar dincolo de aceasta oraşul ucrainean Slatina, spre nord, peste Tisa, alte mari aşezări ucrainene iar la nord Valea Hotarului, Iapa, Sarasăul, Câmpulung la Tisa, spre vest vârful şi Poiana Brazilor, vârful Rotundu (1240 m altitudine), Pleşca Mare (1292 m altitudine), aparent tangibil cu mâna Ignişul (1307 m altitudine) la SV, toate separate de Poiana Runcu, Colibi şi a Săpânţei şi de cursul văii Izvorul Trei Măguri pe bazaltele căreia se prăvălesc apele Cascadei Runcu.

De pe vârful Ţiganului mergem spre Izvorul Urda, cu apă excelentă. O potecă descinde de aici spre NE dar continuăm spre şaua dinaintea vârfului Pietrei. Admirăm în perspectivă o stâncărie paralelipipedică amintind de Sfânta Piatră a Meccăi şi în fundal impresionanta Piatra Săpânţei, la stânga debutului Poienei Brustani.

Ajungem în Şaua Pietrei iar de-acolo continuăm spre NE pentru a atinge terasa cu drumul de căruţe ce continuă la V-NV către Pripor. De aici mergem fără potecă (spre N-NE) printre tufele de aluni separate de mici poieniţe ocolind larg spre E pereţii andezitici intruzivi ai Pietrei Ciuroiul iar după acea în sens invers, spre V-NV-V. Aici soarele coboară pe-nserat la orizontul vârfului Pietrei şi apoi a vârfului Văcarului (948 m altitudine) incendiind culmile.

Trecem pe lângă un vechi saivan din piatră cu şarpanta petecită din tabla apoi pe lângă un alt saivan tradiţional împletit din nuiele de alun şi văratice colibe din corzi de alun folosite pe vremea coasei. Întâlnim marcajul turistic triunghi albastru. Pentru a ajunge la Cascada Ciuroiului, de la saivane trebuie să mergem în sus-stânga, să ajungem sub peretele stâncos lung de circa 1 km, înalt de la 1 la 2 lungimi de coardă (45 – 90 m).

Ieşim într-o poieniţă de unde suim către un fel de circum valum, o albie aproape seacă a debutului văii Sarasău, cu originea în Cascada Ciuroiului. Surmontăm acrobatic alt haos stâncos presărat cu o sumedenie de borte/galerii de vulpi şi bursuci, şi ajungem în baza cascadei Ciuroiului spre care traversăm în urcuş alert următorul grohotiş bolovănos.

Admirăm o imensă coloană poliedrică de andezit lungă de 5-6 m şi groasă de vreo 1,5 m, ce stă în bizară cumpănă. Apele cascadei Ciuroiului ajung în vremi secetoase precum cele ale unui banal ciurgău dar la topirea zăpezilor şi după aversele primăvăratice scurge în scurtele trepte săpate într-un fel de jgheab vertical. Cu dificultate şi atenţie putem coborî de la cascadă pe traiectul pârăului, surmontând bolovanii şi treptele accentuate, arboretul uscat pe picioare, cioatelor putrede, după care mergem pe direcţia E-SE.

O tăiem de la saivane peste braţele superioare ale văii Peştilor care curg spre Iapa şi valea omonimă, şi ne încheiem circuitul deasupra localităţii Iapa.