Maramureşul Istoric: Circuit Slătioara – Glod – Bârsana – Desești

Traseu: Văleni – valea Mori -  Şesuri - Pticlău Slătioarei – Glod - Măgura Glodului

Obiectiv: Maramureşul Istoric, Valea Izei, Slătioara, Glod, Măgura Glodului, la final Mănăstirea Bârsana şi, în Deseşti, biserica de lemn Sfânta Cuvioasa Paraschiva – patrimoniu UNESCO; specii botanice deosebite, printre ele specii şi varietăţi de orhidee

Localizare: Maramureşul Istoric, Slătioara, Glod

Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Bârsana – Slătioara – Glod – circa 115 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: agroturism, turism cultura-istoric

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: lejer

Lungime și durată: pentru toate obiectivele, incluzând drumul spre/ dinspre obiective 7-9 ore

Diferență de nivel: 150-200 m (pe valea Morilor şi suind Măgura Glodului)

Recomandări: de vizitat biserica de lemn din Glod şi slatinile de pe lângă albia văii Slătioara

Avertismente: atenţie la câinii stânelor din Slătioara şi Glod; habitate de vipere comune

Căi de acces: din Valea Izei în amontele văii Slătioara şi apoi a văii Glodului

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Valea Izei – Borşa până la gura Slătioarei; aututoturism personal

Sugestii de cazare: cort, localnici, pensiuni

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare via Cavnic – Budeşti – Văleni.

Matinale frecvent, plutinde, joase, mări de neguri pe văile de dincolo de Pasul Neteda, pe valea Cosăului, Valea Izei şi-n zona Sighetu Marmaţiei. Aveți în vedere și activităţile legate de mulsul oilor la succesivele stâne aliniate pe lângă DJ 184 m cașii proaspeți atârnând de grinzile comarnicelor în albe strecuri (sedile). Mai mereu răsar grandioase peisaje cotind-o din Călineşti spre Văleni, suind serpentinele..

Oprim în dreptul unor stâncării gresoase, primăvara puteți descoperi aici delicioase frăguţe. La stânga, peste valea Slătioara, trei gospodării tradiţionale străjuite de câini ciobăneşti.

Horinciile aliniate de-a lungul văii Slătioara duduie în sezon (de toamna, de la fiertul borhoturilor de prune, până primăvara, când se fierb cele de mere) din plin. Începem traseul la podul de pe valea Slătioara confluând cu valea Mori.

Parcurgem în amontele văii Mori, cu talveg gresos, circa 2,5-3 km, ne îndreptăm către Şesuri și Pticlăul Slătioarei. O vilă galbenă rămâne la dreapta, pe malul un pârâiaş afluent (geografic stâng ) al văii Morilor – pe acesta e o slatină ale cărei ape saline sunt de decenii folosite-n gospodării de localnici. Continuăm la stânga pe o ulicioară noroios-bolovănoasă de pe firul principal al văii Morilor și ajungem în curând la Şesuri. Aici ne atrage atenţia cuptorul spoit în albastru și un jug pentru vite atârnat de peretele şurii din bârne de lemn.

Traversăm fânețele Șesurilor umede, mocirloase pe alocuri, urmărim șleaul de căruță, admirând în drum felurite flori, printre ele și specii de orhidee. În dreapta un pâlc de pruni atacaţi de licheni și o căsuţă de vărat. Mai departe, spre vest (hotarul dinspre Văleni), e un șopru (fânar) tradiţional, la dreapta şi mai sus un altul cu şarpanta variabilă pe înălţime, o scundă căsuţă de vărat cu şură şi încă un șopru. În fâneaţă, prin final de aprilie-luna mai și-n debut de iunie, putem să admirăm orhidee numite poroinic (Dactylorhiza maculata) alături de sor cu frate (Melampyrum bihariense).

Traversăm valea spre SV după care suim printre mici terase produse de alunecările de teren, intrăm în huciul de aluni – habitatul orhideei Papucul doamnei (Cypripedium calceolus) – specie rară, ocrotită.

Revenim în Slătioara pe unde am suit, dăm peste culegători de ciuperci, admirăm zborul acrobatic al lăstunilor și rândunicilor și gospodăriile tradiționale. Reajunşi la gura văii Morilor facem o vizită la apropiata horincie – fabrică de dumnezei – unde sigur suntem îmbiaţi de proprietar sau de brener (cazangiu) cu horincă. De aici, privind spre S, se văd Scărişoara şi Măgura Glodului, la poalele lor satul Glod – originea vestiților rapsozi populari Frații Petreuș. Pornim într-acolo. Mai oprim doar pentru a admira o vâltoare în care localnicii spală ţoluri din pănură, cioareci și sumane. Menționăm aici un borcut sulfuros – De sub stan – cu depuneri de travertin.

Continuăm pe drumul pietruit şi spălat de averse vreun km după care o luăm pe jos. Drumul auto-forestier duce spre poalele Scărişoarei, valea Glodului acompaniindu-l în stânga. Îl urmăm spre amonte până la următorul pod şi curba la stânga (acolo unde confluează două pâraie dintre care noi îl vom traversa prin albia îngustă şi bolovănoasă pe cel dinspre SE, suind imediat versantul NV al Măgurii Glodului. La poalele huciului, începând din iunie, pot fi găsite aici delicioase oiţe (bureţi verzi sau albastru-violacei, delicioşi în tocăniţe sau ciulamale cu smântână) dar şi albe, stelare, orhidee alături de poroinici violaceu-vişinii, punctaţi, grupaţi şi destul de numeroşi pe firele izvoarelor şi-n lungul zonelor deosebit de umede produse prin secularele alunecări de teren dinspre creştetul pluriterasat al Măgurei Glodului spre vatra satului.

Panoramăn către Măgura Glodului, Scărişoara (parte din Munţii Lăpuşului, piemont NV) vatra satului Glod, valea Glodului continuând spre Iza cu valea Slătioara iar orizontul N-NE oferă vederii culmile înalte ale Munţilor Maramureşului.

Extraordinară e şi panorama E-SE spre Munţii Rodnei, cu un apropiat prim plan glodean terasat. Din lanţul Munţilor Maramureşului putem identifica de pe Măgura Glodului, vârful Poloninca, Muntele lui Şerban şi Pop Ivan, la dreapta lor Farcăul şi Mihailecu, mai departe vârful Ţiganu, Toroiaga şi Capra şi mai departe vârful Puzdre, Repedea, Cormaia şi-apoi Pietrosul Rodnei, Buhăescu Mare şi rotunjita spinare a Bătrânei din Munţii Rodnei. Sub noi, la nici un km, strâns grupat în jurul bisericii de lemn de sec. XVIII, Glodul pare un mirabil puzzle de case şi anexe având şarpante sur-argintii din azbociment ondulat (cancerosul eternit aflat în mare vogă prin 1960 ca alternativă la sănătoasa, dar extrem de perisabila, draniţă ori şindrilă, interzis la fabricaţie abia după 1970).

De pe Măgura Glodului putem coborî la plezneală în sat, trecând pe lângă case tradiţionale de vărat ivite printre huciurile teraselor de odinioară şi livezile de pruni, traversând îngusta valea a Glodului pentru a ieşi la drumul auto-forestier. De-acolo până la maşină mai avem de mers la vale circa 1 km. Ne îmbarcăm luând-o spre Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului – Bârsana aflată în perpetuu avânt constructiv, admirând nu doar impozantele clădiri din lemn ci şi gardul din stejar încrustat cu tradiţionale motive geometrice, arcurile de piatră, trandafirii şi florile-n general, cele care sporesc farmecul acestui loc.

Încheiem circuitul turistic cu vizita la biserica de lemn, monument istoric UNESCO de secol XVII, cu hramul Sfânta Cuvioase Paraschiva, din Deseşti. În debut de iunie, neapărat trebuie văzută și fâneaţa din dosul bisericii, debordând de sute de căldăruşe (Aquilegia vulgaris – tipice, albastre cerneală dar şi varietăţi cromatice de la alb la roz pal sau liliachiu), respectiv de bulbucii de munte (Trollius europaeus) cultivaţi ca flori decorative dinaintea caselor ţărăneşti.

De-aici, scrutând spre spectaculoasa Creasta Cocoşului şi spre vârful Gutâi, Trei Apostoli, apoi mai departe, către Măgura Mare, Sermetieş, Scărişoara, pornim în susul valea Mara şi-apoi a valea Râuşor spre serpentinele Gutâiului şi Baia Mare.

Alte trasee si atractii turistice:

BISERICI UNESCO MARAMUREȘ – Biserica de lemn monument UNESCO din Desești Sfânta Cuvioasa Paraschiva BISERICI UNESCO MARAMUREȘ: Biserica UNESCO Plopiș Fisculaș: La Biserica UNESCO Plopiș și ansamblul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Șișești De la tufurile cu oolite din Valea Stejarului la Troița Rednicenilor din Berbești