În Munții Gutâi, pe Turnu Ars
Traseul din 6 mai 2015 cu M & A Kelemen, I. Pop-Topo și eu
Obiectiv: în Munții Gutâi, abordând Turnu Ars, un spectaculos martor de eroziune piroclastic (roci aglomerate vulcanice de tip brecii) suind din DN 18 pe valea Frăsinet-reper Bs II/ 23, apoi pe valea Săcădaș- cu cascadă și repezișuri, trecând pe la un lac colmatat, azi cu aspect de turbărie, ieșind la un pândar de urși-cabană vânătorească (aflat la N de o coamă stâncoasă colosală, glisată și blocată pe versant, în șaua dintre valea Săcădaș la NV și valea Frăsinet superioară la E); de aici traseul suie constant și susținut pe o culme N , ajungând la Poteca lui Maurer- 1072 m alt; reper o cruce albastră pe un molid. În continuare traseul o ia la dreapta, costiș, pe Poteca lui Maurer – cinegetică (care leagă DN 18 – imediat sub Pasul Gutâi SV, de Cabana Virgină aflată în șaua dintre vârful Ereșu Mare și vârful Scutu Mare), ulterior coborând pe o culme abruptă marcată de aflorimente de roci piroclastice, Turnu Ars fiind cea mai reprezentativă formațiune; de aici, spre E-SE se aude/și vede circulația auto de pe DN 18 în zona Piatra Ecoului și sub Biserica Vlaicului; se coboară pe culmea cu aspect stâncos-custuros, mai apoi în avalul văii Turnu Ars, ieșind în DN 18 la 789 m altitudine. Pentru a ajunge în debutul traseului (581 m altitudine) se poate urmări descendent DN 18 – pe direcția Baia Sprie sau, preferabil pentru cunoscători, scurtcircuita serpentinele acestuia, în zona fostului Canton al drumarilor apărând marcajul turistic bandă albastră care leagă Baia Sprie-fosta Flotație de minereuri neferoase, cu Poiana-Păstrăvăria Șuior – Drumu Măriuții-Poiana Boului – traseu care continuă apoi spre Creasta Cocoșului); de la fostul Canton al drumarilor banda albastră o ia o vreme pe sub linia electrică de înaltă tensiune după care scurtcircuitează în continuare curbele DN 18 înainte de-a ieși la bifurcația acestuia (înspre stânga către Cabana /Lacul Mogoșa și Stațiunea Turistică Șuior, înainte și în jos către Baia Sprie)
Localizare: Maramureș, Baia Sprie, Munții Gutâi – versant S
Itinerar: Baia Mare-Baia Sprie-DN 18 – până la valea Frăsinet inferioară și drumul de car ce suie spre pândarul urșilor-27 km
Marcaj turistic: nu există, dar la întoarcere, după ieșirea de pe firul văii Turnu Ars în DN 18, apare marcajul turistic bandă albastră Baia Sprie-Poiana Șuior-Drumu Măriuții
Tip traseu: circuit montan
Grad dificultate: mediu spre dificil datorită pantei mari și a zonelor accidentate
Echipament necesar: adecvat anotimpului; obligatoriu bocanci aderenți și bețe de trekking; de la pândarul de urși în sus, spre vârful Frăsinet -923 m altitudine- și apoi la Poteca lui Maurer – culmea are porțiuni în care panta depășește 45-55 grade
Lungime și durată: 10-12 km, 5 ore și 30 de minute-6 ore
Diferență de nivel: 491 m
Recomandări: harta Zona turistică Baia Sprie Șișești din seria Gutinul turistic 2005; Harta turistică Baia Mare – Apșa (Ucraina) – amândouă fiind însă depășite, necesitând grabnice actualizări și corecții de poziționări și toponimii
Avertismente: habitat de urși, mistreți, cervide și vipere
Căi de acces: din Baia Sprie pe DN 18
Mijloace de locomoție: curse de autobuze-microbuze Baia Mare-Sighetu Marmației; autoturism personal
Sugestii de cazare: la Cabana Mogoșa sau Stațiunea Turistică Șuior; pensiuni din Baia Sprie, Baia Mare sau hoteluri din aceste orașe
Ne întâlnim și plecăm din Baia Mare către Baia Sprie-Gutâi la ora 9. Sunt 16 grade și umiditate atmosferică excesivă. Depășim bifurcația DN 18 spre Mogoșa-Stațiunea Turistică Șuior, facem volta mare stânga apoi la dreapta, oprind într-o parcare largă din dreapta DN 18 (de ani de zile afectată de alunecările de teren). La stânga șoselei, pe un arin, apare marcajul turistic bandă albastră și mai jos de el, valea Frăsinet acompaniată prin pădurea de foioase de un drum de car orientat spre NV. Valea e în stânga drumului și pe malul ei drept se vede o veche captare de apă potabilă (în 1905 au fost captate în zona valea Sărmașu Mare-valea Frăsineasa-Păstrăvăria Poiana Șuior trei izvoare abundente).
Mergem în amontele văii Frăsinet (remarcăm, la stânga, pe un fag, Bs II/23 marcată cu roșu). Ajungem la o bifurcație de văi. Cea NV – valea Săcădaș, fiind mai abundentă, la NE conturându-se ca un rectiliniu pârâiaș zglobiu, cu o mare cădere de pantă, valea Frăsinet. Curând, între acestea, se conturează un piept de deal stâncos-împădurit cu făget matur (la N de acesta e pândarul urșilor dar dinspre S nu se vede nimic). Pentru a ajunge la pândar/ cabana cinegetică se poate opta pentru ocolirea costișă prin dreapta a pieptului stâncos-împădurit dar, preferabil pentru plusul de pitoresc, să se continue pe malul greografic stâng al văii Săcădaș care impresionează prin albia grohotos-vulcanică abruptă, cu mici cascade și repezișuri. Pe acest mal există un drum de car ce iese deasupra cascadelor. De remarcat că un drum paralel de car suie și pe malul geografic drept al văii Săcădaș.
O vreme continuăm prin albia grohotoasă sau pe unul din maluri, ieșind (după circa 30 minute de la start) la un platou cu un fost lac de alunecare pozitionat pe firul văii Săcădaș. Lacul, cu o formă aproape rotundă și un diametru de vreo 40-50 m, are luciu de apă doar pe margini, zona centrală fiind ceva mai înaltă, ca la o turbărie, acum invadată de vegetația proaspătă, exuberantă, verde-crud. La vreo 100 m E de lac, într-o șa împădurită ce separă cursurile văii Săcădaș și valea Frăsinet, apare cocheta cabană cinegetică în formă de A, cu acoperiș drănițit. La V de ea, între doi fagi maturi, se vede cablul gros de oțel pe care erau odinioară atârnate stârvurile de cai, vaci, adică momelile urșilor ademeniți în zonă pentru vânătoarea sportivă – cu carabina cu lunetă, din fereastra cabanei, adică de la cel mult 35-45 m distanță și ferit de orice risc. Curat murdar etic cinegetic! Sub cablu atrag atenția numeroase oase lungi, vânjoase, alb-descărnate de jivine și vremi iar pe timpanul estic al pândarului sunt agățate două cranii de cal și de vită. La S de cabană e abruptul andezitic stâncos ce pare un neck vulcanic orientat aproximativ E-V, ca o uriașă seceră, și o potecă umblată adesea de mistreți.
După un scurt popas decidem să suim direct, spre N, pe culmea abruptă ce ajunge în culmea principală a Gutâiul aproape de Coasta Crișului dar la V de ea, trecând prin Frăsinet. Zonele de suiș alert, pe alocuri lutos-umede-alunecoase, alternează cu cele în care se impune depășirea doborâturilor de vânt, ocolirea unor țancuri sau platoșe stâncoase. Constatăm astfel că stânca impresionantă de la S de pândar nu e de fapt un neck vulcanic ci rezultatul unei colosale desprinderi din versant urmată de prăvălirea la vale a rocilor – vreo 250-300 m – în urmă cu cine știe câte mii de ani. Facem un scurt popas deoarece soarele e din ce în ce mai fierbinte, umiditatea sporită iar coroanele fagilor de-abia înverzesc, neasigurând umbra, ca vara. Panoramăm (peste intuibila doar DN 18) spre un picior V al Mogoșei apoi continuăm să suim din greu. După 1 oră și 30 de minute de la plecare atingem 923 m altitudine pe Frăsinet și după un alt, scurt popas și periodic necesara rehidratare ne continuăm urcușul pe piciorul mult mai abrupt și accidentat decât Picioru Lung aflat ceva mai la V, peste valea Săcădaș superioară. Din fericire, la un moment dat, suișurile solicitante alternează cu scurte porțiuni de culme lejeră unde putem să ne tragem sufletul pentru a continua. Nu există de fapt o potecă turistică ci doar de sălbăticiuni și eventual folosită vara și toamna de către ciupercari. Apar molizii rari sau dispuși în mici pâlcuri iar spre E, poate la vreun km, se vede releul GSM din Pasul Gutâi și mai departe, creștetul vârfului Secătura și Trei Apostoli (Gutâiu Mic) la dreapta lui.
După 2 ore și 15 minute de la debutul turei intersectăm Poteca lui Maurer care traversează culmea – altitudine 1072 m și o cruce albastră pe un molid. Culmea principală- 1127 m altitudine- dintre Coasta Crișului și Comărnicel e foarte aproape dar ceva mai la N , dar nu are niciun sens să suim până acolo deoarece Turnu Ars se află pe un picior aflat mai la E și la o cotă inferioară de altitudine. După un alt scurt popas o luăm la dreapta pe Poteca lui Maurer care trece pe deasupra obârșiei văii Turnu Ars. Ajungem pe culmea desprinsă spre S din Coasta Crișului, abandonăm Poteca lui Maurer care traversează spre E obârșia văii Coasta Crișului, și coborâm pe picior la dreapta. Apar bolovani andezitici apoi megaliți din brecii-aglomerate vulcanice (cu aspect de ruine de cetăți medievale) la stânga și la dreapta culmii care se prezintă din ce în ce mai abruptă și îngustă. La stânga (E-NE), destul de aproape, se văd grohotele obârșiei văii Coasta Crișului apoi versantul dinspre aceasta devine foarte abrupt-împădurit-accidentat și inaccesibil.
La ora 12,40, după 3,10 ore de la start, vedem în față, pe culme, capătul N al Turnului Ars iar prin stânga acestuia serpentinele DN 18 din zona Pietrei Ecolului și de sub Biserica Vlaicului, mai departe, spre SE, vârful Mogoșa, cu mici petece de nea pe pârtiile până la 1 mai schiabile. Facem un meritat popas de prânz după ce ocolim pe la V Turnu Ars (care privit de-acolo pare ca un imens biscuit stâncos-rugos-brun negricios format din pietre și bolovani cimentate de cenușa vulcanică). Admirat de la S, Turnu Ars aduce unei uriașe ciuperci pe deasupra căreia se vede culmea principală a Munților Gutâi aferentă Coastei Crișului.
După popas coborâm riguros pe piciorul foarte accidentat-stâncos, în unele locuri fiind obligați la scurte pasaje pe curbe vestice de nivel. După o vreme, sub noi, se vede asfaltul DN 18 (la SV de carieră-Piatra Ecoului) dar relieful sălbatic nu ne permite coborârea directă, impunând varianta V-SV pe versant, spre malul stâng geografic al modestei, dar pitoreștii, văii Turnu Ars. Admirând pâlcuri de captalani, nu mă uita, rotungioare, urzici moarte galbene și mai apoi de opaiță roșie, ajungem la un vechi pod peste valea Turnu Ars, aflat chiar lângă DN 18. Ne aflăm la 789 m altitudine iar mașina a rămas mult la vale, pe serpentinele Gutâiului -la 581 m altitudine. Traficul intens de pe DN 18, agresivitatea șoferilor care taie curbele, riscul real de-a fi accidentați de neghiobia unora dar și căldura mare a după-amiezii ne fac să apelăm la scurtăturile care scurtcircuitează repetat serpentinele șoselei, la ora 14,45, adică după mai bine de 5 ceasuri de la debut, ajungem la mașină, și plecăm spre Baia Sprie. Temperatura a suit la 27 grade C, 28 grade C în Baia Mare dar ANM anunță 24 ore de vreme cu turbulențe serioase, precipitații abundente și fenomene electrice. Esențial e că ne-am realizat spectaculosul, deși destul de dificilul, traseu întocmai așa cum ne-am dorit, remarcând faptul că nebuneștile averse și temperaturi ale zilelor din urmă au declanșat și inegalabila înflorire a molizilor.
