Festivalul de Datini și Obiceiuri de iarnă, Marmația 2015
Ediția XLVII – 27 decembrie
Am participat și la Festivalul de Datini și Obiceiuri de iarnă, ediția din 2014, probabil pentru prima oară după 1990 (pe-atunci cu inerenta zgârcenie imagistică impusă de filmele Fuji color ori Kodak de 24 sau 36 clișee). Însă atunci fusese o zi de iarnă – e drept, cam leșinat-ternă – cu nea, nu cu soare și temperaturi de 9 grade C, cu lunca Marei și a Izei tonic verzi, de ziceai că azi e 15 martie, nu a treia zi după Crăciun, cum a fost anul acesta.
Lumea și țara. Probleme serioase de trafic în Sighetu Marmației și în special de găsit un loc de parcare. Găsim unul aproape de fostul celebru C.P.L., azi platforma industrială a mai multor fabrici de mobilă. De-acolo o plimbare agreabilă în soarele amiezei spre buricul urbei, străvechea capitală a Maramureșului Istoric sau a Maramureșului Voievodal. Aproape de Memorialul Durerii – Primăria Municipiului Sighetu Marmației apare primul grup de colindători, coconi și cocoane din Giulești. Ca să fiu cinstit, pentru copiii maramureșeni neasemuit de frumoși am decis să mai asist o dată la tradiționalul festival, înfruntând inerenta îmbulzeală. Constat precum alteori că poliția locală și jandarmii nu-și fac treaba, mitocanii profitând de asta, invadând strada, implicit deranjând numeroasa asistență civilizată. Curând se ivește marele car alegoric precedat de către solii călare pe cai semigrei bogat, policrom, înstruțați precum la vestitele nunți maramureșene de pe Valea Marei, Valea Cosăului și Valea Izei. Pentru a nu rata fotografic ziua fac un larg ocol prin fața primăriei până la biserica romano-catolică, de pe-acolo pornind grupurile de colindători, fiecare dintre ele realizând la un moment dat câte un mic spectacol (colindă, interpretează scenete de inspirație biblică legate de nașterea Mântuitorului, jocul caprei, dansul ursului, Steaua etc.). Mi-a făcut impresia că în comparație cu anii precedenți, de această dată au fost mai puține grupuri (am înțeles că în prealabil s-a recurs la o scrupuloasă selecție, permițându-se evoluția în marea paradă doar grupurilor care au respectat tradiția, specificul autentic și portul zonei reprezentate, ceea ce e îmbucurător de altfel). Cu toate acestea, am admirat pe parcursul a circa 3 ore perindarea prin fața deosebit de numeroasei asistențe a grupurilor folclorice din Giulești, Cavnic, Petrova, Sighetu Marmației, județul Mureș, Slovacia, Republica Moldova, Ceplenița-județul Iași, Dumbrăvița, Leordina, Săcel, Săliștea de Sus, Călinești, Bârsana, Borca-județul Neamț. De departe, m-a impresionat de această dată grupul bărbătesc din Ceplenița – județul Iași. Acesta se prinsese într-o drăcească horă și cânta de mama focului, cu un patos, vervă, forță, cerbicie, pasiune, ritm…indescriptibile, efectul fiind copleșitor, emoționant, făcându-mă realmente să simt furnicături de admirație de-a lungul șirei spinării. Doar o singură dată mi se mai întâmplase ceva similar, pe Valea Cosăului, în Sârbi, asistând întâmplător, în vara lui 2008, la o nuntă în care alaiul mirelui, cu dobașul, zongorașul și ceterașul său, avea să afluiască în apropierea bisericii de cel al miresei, care-și avea proprii dobaș, ceteraș și zongoraș. Atunci, aproape de podul peste râul Cosău, bărbații din alaiul mirelui au îngenuncheat, și-au ridicat mâinile cu sticla de horincă deasupra capului și au început să cânte bărbătește, în forță, într-un ritm inconfundabil moroșenesc, apoi s-au ridicat și, prinși pe după umeri, au început să danseze (într-un fel ancestral, arhaic, tribal) în timp ce horeau de mama focului, acompaniați fiind de către iscusiții instrumentiști (liderul lor, ceterașul, fiind Văsălie Godja, pe-atunci nespus de tânăr și devenit deosebit de celebru după participarea la o ediție Românii au talent de la PRO TV). Cu siguranță frumusețea și ineditul acestei prestigioase manifestări laice din final de an e conferită de bogăția, varietatea, bogăția porturilor populare și poate mai înainte de asta de frumusețea, candoarea, inocența, drăgălășenia copiilor integrați perfect micilor ansambluri. Mascații, de la bondroșii cu numeroase droange din Cavnic, la feluritele deghizări în draci, moarte, magi, crai de la răsărit, capre, urși oferă un plus de fantezie, vivacitate și culoare evenimentului.
Am mai spus-o și alteori, Festivalul de Datini și Obiceiuri de iarnă ar putea crește treptat în reputație, căpătând o aură internațională, beneficiile Sighetului Marmației și ale Maramureșului nerezumându-se strict la cele turistic-etno-culturale. Pentru asta însă ar trebui eliminat cu desăvârșire conceptul mioritic deosebit de păgubos “Merge și așa”. Organizatorii, responsabilii cu desfășurarea paradei grupurilor folclorice ar trebui să dea dovadă de ordine și rigoare, intransigență chiar, astfel încât pe strada pe care se deplasează colindătorii să nu pătrundă publicul spectator. Apoi, pentru foarte numeroșii fotografi și cameramani – care, orice s-ar spune, contribuie direct și major la mediatizarea largă a evenimentului – ar trebui amenajată o mică tribună astfel încât să existe condiții optime de cadrare-captură a imaginilor. Cel puțin cu o lună înaintea festivalului, o echipă a Primăriei Sighetu Marmației ar trebui să se asigure că măcar în perimetrul (centrul municipiului) în care are loc marea paradă clădirile nu au reclame oribile, ruginite, câș atârnânde, pereți scorojiți, geamuri cu ferestre sparte. Și încă ceva: forțele de ordine să aibă în vedere fauna urbană locală sau vremelnic aciuată în scopuri dubioase, aurolacii, hoții de buzunare etc.
Parada grupurilor folclorice începută duminică la ora 12,30 continuă până după-amiaza apoi, pe scena din centrul urbei evoluează ansamblurile cu cântece și jocuri, seara încheindu-se cu un grandios show de lasere și focuri de artificii. Nu lipsesc tarabele numeroșilor și prestigioșilor meșteri artizani maramureșeni, care expun sculpturi miniaturale, măști, mic mobilier rustic, ii autentice specific dantelate și brodate, gube, sumane, cioareci din pănură albă, sură ori neagră. Din păcate însă, nu lipsesc nici kitschurile.
Nu am rămas la evenimentele care urmau după frumoasa paradă, plecând spre Baia Mare, admirând neverosimil de primăvăratica zi însorită, luncile verzi, Râușorul cu ape puține și limpezi, platoul vulcanic Gutâi, cu Creasta Cocoșului și vârful Secătura abia acoperite de un strat infim de nea. În grădinița din fața casei părintești ghiocei copleșiți de atăta căldură îmbobociseră, fiind gata să înflorească de Revelion. Meteorologii A.N.M. anunțaseră însă că iarna în Maramureș avea să-nceapă de marți, 29 ianuarie, iar în weekend-ul de după Anul Nou, de la 9 grade C se va ajunge la -13 C. Brrrrrrrrrrr!
