Din Lucăcești în Rezervația Bavna și Pe Tău, la stârcii cenușii și lalelele pestrițe
Obiectiv: Lucăcești, Rezervația Bavna de stejari pedunculați (Quercus robur) din Pădurea Cogna, colonia de stârci cenușii- Ardea cinerea, la înfloritul lușcuțelor- Leucojum vernum, Anemone ranunculoides- paștiță galbenă, breabăn- Dentaria glandulosa, Anemone nemorosa- paștițe albe, viorelelor- Scilla bifolia, Crocus vernus- brândușă de primăvară, leurdei -Allium ursini, Isopyrum thalictroides – găinușelor, Primula vulgaris- ciuboțica cucului, călugărilor (cocoșei, măseaua ciutei)- Erythronium dens canis, Viola odorata-toporașilor, Pulmonaria officinalis- mierea ursului, Ranunculus ficaria- untișorului, cepei ciorii- Muscari comosum și după debutul fructificării lozelor- Salix cinerea. Fosta zonă lacustră Pe Tău din zona SE a Pădurii Cogna, spre Mireșu Mare (azi secată, cuprinsă într-o vastă exploatare forestieră din urmă cu circa 3 ani, recent plantată cu puieți de stejar. Cursul mijlociu-inferior al văii Măriușa.
Localizare: Maramureș, pădurea de stejar dintre satele Fersig-Lucăcești-Mireșu Mare-Tulghieș (flancul drept al râului Someș)
Itinerar: Baia Mare-Lăpușel-Mogoșești-Dăneștii Chioarului-Lucăcești-Rezervația Bavna-circa 36 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului; utile bețele de trekking și cizmele de cauciuc pentru traversarea albiei văii Măriușa și a zonele inundate (apă freatică la suprafață, băltind pe alocuri)
Lungime și durată: incluzând deplasarea din/ în Baia Mare 4 ore și jumătate – 5 ore; drumeția propriu-zisă poate fi estimată la circa 10-12 km/ 3 ore
Diferență de nivel: nesemnificativă – pădure de stejar aproape plană
Recomandări: pentru a surprinde stârcii cenușii cuibărind și înfloritul lalelelor pestrițe, de realizat primăvara (25 martie -15 aprilie)
Avertismente: atenție la traversarea canalului nou – a albiei schimbată, excavată linear – a văii Măriușa mai ales după ierni/ primăveri foarte bogate în precipitații-zone mâloase, afunde; habitat de cervide, vulpi, viezuri, mistreți, iepuri, fazani
Căi de acces: din Lucăcești spre E – repere o stână, fântâna cu cumpănă și apoi 2 panouri info de la intrarea în Rezervația de stejari pedunculați-lângă colonia de stârci (și oportunist-concurențiale stâncuțe- Corvus monedula)
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Mogoșești – Mireșu Mare; mountainbike; autoturism personal; tren personal Baia Mare – Fersig – Mireșu Mare
1 grad C. Cer acoperit la ora 8 dimineața când îmi culeg colegii de pe la locurile de îmbarcare prestabilite. Traversăm o zonă cu o pâclă ieșind din Recea, traversând râul Lăpuș spre Lăpușel. 0 grade C, briză rece, în pășunea Lucăceștiului, lângă stână și cumpăna fântânii cu valauă de beton pentru adăpare, vara, a ciurdelor de cornute. Dinspre Mireșu Mare apar în zbor grațios primii stârci cenușii purtând rămurele în ciocuri. E perioada reevaluării cuiburilor și a dragostei nestăvilite, procreative. Nu lipsesc impertinentele stăncuțe care cuibăresc în vecinătatea stârcilor, șicanându-i, furându-le ouăle mari, turcoaz, apoi, o vreme după eclozare, și puii incapabili să se apere. Un panou info de la intarea în rezervație e-ntr-o rână (îl vor îndrepta/ consolida Mișu și John Comisaru, la întoarcere; deh ”doar din câteva zeci mii euro storși europenește” pentru un eco-proiect, ONG-ul custode nu și-a permis sa fixeze temeinic stâlpul, nu-i așa?!). Începem foto-vânătoarea grațioaselor dar și fragilelor păsări cu un smoc de pene pe creștet și alte pene părând a curge ca o neîngrijită barbă monahală pe gâtul suplu, arcuit în zbor. Realmente aici s-ar putea petrece ore-n șir, de revelație dumnezeiască. Iarba de sub cuiburi e albă – văruită – din pricina dejecțiilor. Urzicile cresc exuberante pe sub stejarii pedunculați maiestuoși, alături de lușcuțe, untișor, anemone, ceapa ciorii, mierea ursului, leurdă…
Ne orientăm spre zona N-NE a rezervației, acolo unde, prima oară în urmă cu vreun deceniu (alături de D. Iștvan, A. Ștefănoiu, I. Pop -Topo, A. Portase) am admirat în pădurea afectată de stratul freatic aflat la suprafață, cu întinse zone inundate sau/și mâloase, numeroase lalele pestrițe. Ca un făcut, la fel precum foarte recent, în Pădurea Fersig, la E de Sub Dii, nu găsim niciuna deși periem scrupulos zona. Traversăm o poiană umedă cu tufe mari de loză înverzind, remarcând săbiuțele verzi-argintii ale frunzelor lanceolate de Iris pseudacorus (vor înflori în prima jumătate a lunii mai). Nicio lalea pestriță însă. Traversăm prin vad valea Măriușa, o acompaniem apoi o vreme pe lângă cursul linear cu aspect de canal de desecare.
Ajungem în altă poiană umedă cu mohor și rogoz uscat plus frecvente frunze de iriși iar Ionică Topo descoperă prima lalea pestriță. Periem din nou, scrupuloși, zona dar… degeaba. De aici John Comisaru (care a copilărit în Mireșu Mare, bătând adesea Pădurea Cogna alături de tatăl său) preia oficiile de ghid, conducându-ne spre o zonă lacustră odinioară (un fost habitat de avifaună, inclusiv de Anas platyrhynchos-rața sălbatică mare ) numittă de localnici Pe Tău. Pentru asta prindem linia (culoarul silvic) orientată spre SE, ieșind într-o zonă amplu exploatată forestier în urmă cu 2-3 ani, conform unui cărăuș care ne oferă pertinente relații privind lalelele pestrițe din aceste locuri apropiate Cabanei Marianei). Mai întâi descoperim în dreapta drumului hârtopos-băltos-înierbat o holdă cu lușcuțe și printre ele, vreo 4 exemplare de lalele pestrițe. Căutăm lalele pestrițe și printre gramineele exuberante, uscate, de pe fundul fostului tău dar nu descoperim decât alte insule de lușcuțe. Cărăușul o ia ulterior la SE de fostul tău și spre stânga, prin plantația de stejari instituită probabil în primăvara lui 2014, depășind acrobatic șirurile lungi, mari și late de tufe de alun, păducel, lemn câinesc, plop tremurător etc, retezate cu drujba. Aici descoperim o suită de locații cu câte 1-2 lalele pestrițe tonice, frumoase, întrebându-ne câte dintre ele nu vor mai răsări în veci, fiind total copleșite de grămezile nesfârșite de arbuști drujbăliți din care țiganii mai adună o vreme araci pentru fasole și roșii, marea lor majoritate urmând să se usuce, putrezească și-n final să se asimileze solului… peste vreun deceniu. Cărăușul ne mai spune că dincolo de podul CFR de peste valea Măriușa (zonă în care la retragerea trupelor germane din vara 1944 acestea și-au aruncat în aer o mare garnitură de tren, cu echipamente de război și muniție, pentru a nu cădea în mâna rușilor) în flancul geografic drept al acesteia, a văzut în urmă cu doar o zi, la dreapta liniei forestiere și pe o adâncime de circa 30 m, foarte numeroase lalele pestrițe. Îl privim cam circumspecți deoarece doar cu un ceas în urmă umblaserăm pe-acolo fără a vedea nicio lalea pestriță. Deși suntem 4, răzlețiți în pădurea de stejar și deosebit de atenți la orice inflorescență, nu găsim nicio lalea pestriță. De acolo o tăiem, prin vad, peste valea Măriușa, orientându-ne către colonia de stârci cenușii și încheindu-ne circuitul mulțumiți de cele văzute, lângă fântâna cu cumpănă. Cu această ocazie, după anuale vizite primăvăratice în Rezervația Bavna – Pădurea Cogna, iată că am ajuns și în zona Pe Tău, necunoscută mie, lui Mișu și Ionică -Topo și nevizitată de John Comisaru din vremea copilăriei sale.
Soarele se ivește efemer în câteva, scurte, reprize dar era totuși rece și, spre deosebire de alte primăveri, de această dată porumbarii și păduceii sunt abia vag îmbobociți iar corcodușii și prunii din Lucăcești mai au probabil nevoie de mai mult de o decadă pentru a-nflori. Se lucrează însă de zor în marile solarii, atât de frecvente aici, ca și în Mireșu Mare, Dăneștii Chioarului, Pribilești (la recoltarea cepei verzi și a salatei, plantarea răsadurilor de legume).
CITEȘTE SI: