Defileul Lăpușului: Remecioara – Remetea Chioarului – Culcea – Coruia
Traseu: Remetea Chioarului – Remecioara – biserica din Remetea Chioarului cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril – Biserica Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril Culcea – Biserica Sfânta Ana din Coruia
Obiectiv: Defileul Lăpușului, Remetea Chioarului, Remecioara, Culcea, Coruia, ieșirea râului Lăpuș din defileu la Roșia, bisericile de lemn, monumente istorice din zonă
Localizare: Maramureș. Defileul Lăpușului, Remetea Chioarului – Culcea – Coruia
Itinerar: Baia Mare – Remetea Chioarului – Remecioara – circa 21 km
Marcaj turistic:-
Tip traseu: drumeție agroturistic-culturală
Grad dificultate: lejer
Echipament necesar: uzual – stradal, adecvat anotimpului
Lungime și durata: –
Diferenta de nivel: nesemnificativă
Recomandari: harta turistică Defileul Lăpușului
Avertismente: –
Căi de acces: din Remetea Chioarului
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Remetea Chioarului, Coruia, Culcea, mountainbike, autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, pensiuni din zonă
Descriere traseu:
Probabil că în România nu există multe alte municipii, reşedinţe de judeţ, cu o atât de variată şi bogată ofertă turistică aflată pe o rază de 15-20 km precum Baia Mare (din Baia Mare poţi foarte lesne purcede – sub aspect timp și costuri – spre traseele turistice din Munţii Gutâi, Igniş, Lăpuş, Defileul Lăpuşului, Ţara Oaşului, Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, lacurile Bodi Ferneziu, Mogoşa, Firiza, Tăul Negru).
În drum spre aceste destinații – trasee ori la revenirea acasă după parcurgerea lor, ţi se oferă inegalabile mărturii ale tradiţiilor maramureşene, de la etno-cultural-folcloric la arhitectura ancestrală, ocupaţii vechi, meşteşuguri, datini şi obiceiuri. Abia evadând din oraş, Lăpuşul flancat de maiestuoase sălcii la podul spre Cătălina te îmbie la plimbare, plajă ori pescuit sportiv.
Continuând spre Săcălăşeni te încântă noile gospodării şi vilele abundând de flori, panoramele spre Ocoliş, Coltău, Culcea şi Coruia. Spre stânga, peste gulerul gros al sălciilor care acompaniază malurile Lăpuşului, apar vârfurile Igniş şi Mogoşa, apoi piramida împădurită a Şatrei lui Pintea. După Săcălăşeni, scrutând pe deasupra vetrelor satelor atrag atenţia argintiile turle ale bisericilor mai vechi ori mai nou zidite dar şi sveltele suliţe cu draniţă nouă ori patinată de vremi ale bisericilor de lemn, monumente istorice (Culcea, Coruia, Coaş, Remetea Chioarului, Remecioara). Cât priveşti cu ochii dai de clăi de fân ce sporesc pitorescul sfârşitului de vară.
Coborâm din Remetea Chioarului spre râul Lăpuș și optăm de-această dată, de la podul spre Remecioara, pentru varianta pietruită din amontele malului geografic stâng, lăsând în urmă bătrâna horincie.
În curând la dreapta, pe traseul străvechilor meandre ale Lăpuşului deconspirate de sălciile uriaşe, apare o baltă (La Mircea) cu o insuliţă centrală, populată cu peşte şi frecventată de pescarii amatori. Vizavi, în curs de amenajare, se remarcă o altă viitoare baltă pescărească, protejată spre râu de un dig înalt, iar relativ la mică distanţă dar în dreapta, de asemeni pe un fost braţ vechi al Lăpuşului, e o altă baltă frumoasă (a AJVPS Maramureş, populată în primăvara 2009 dar şi pescuită-n exces şi vlăguită curând după aceea) curtată de pescarii amatori. Urmăm drumul ce continuă-n amontele râului Lăpuș spre puntea suspendată ce leagă, în Roșia, Remecioara de Berchezoaia, dincolo de aceasta descoperim în această vară o nouă pensiune turistică. Ieșim la stânga pe un drumeag ce duce către o mică balastieră.
Superb râul Lăpuș susurând îmbietor în scurtele-i repezişuri, dezlânat înspre amonte, cu insule pietroase efemere, pasteluri acolo unde, din densele livezi, se iţesc gospodăriile mărginaşe din Remecioara, ca o baltă puţin afundă înspre avalul malului stâng acoperit aproape integral cu lăstăriş dens de sălcii tinere. Pe maluri cârâie fazanii, totul inducând sentimentul că ne aflăm într-un mic colţ de Rai.
În drum spre Baia Mare oprim la biserica, monument istoric, de lemn din Remetea Chioarului. Mulţi ani intrarea bisericii fusese flancată de doi tei monumentali, ulterior, odată cu restaurarea ei, teii care prin umbra lor densă de peste vară menţineau o deranjantă umiditate, au fost tăiaţi. Între timp, neinspirat, în sit a fost ridicată noua biserică cu mulţime de turle şi turnuleţe argintii. Biserica din Remetea Chioarului cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril e datată sec. XVIII şi are 13 m lungime, aproape 8 m lăţime şi înălţimea de 23 m, capetele grinzilor de sub şarpanta acoperită cu draniţă de molid fiind tăiate-n trepte. E remarcabilă arta îmbinării dulapilor de lemn patinaţi de secole. Plecând de aici am putea devia la dreapta, spre Coaş, pentru a vizita biserica de lemn, monument istoric de la capătul Văii Caselor (datată 1730).
Ne îndreptăm însă spre o altă bijuterie arhitecturală ecumenică, bisericuţa de lemn din Culcea, amplasată pe o terasă înaltă, cu panorama deschisă larg spre Coltău, culmea Morgău – Iricău şi-n continuare dealurile Tăuţi Măgherăuş – Băiţa – Nistru – Cicârlău şi Seini (Dealul Soarelui). Biserica răsare dintr-o livadă de pruni și are ca hram tot Sfinții Arhangheli, fiind datată 1720. Remarcăm aici stâlpii de stejari ce susţin pridvorul, aşezaţi grupaţi câte trei, autorul fiind inspirat probabil de Sfânta Treime, foarte frumos, deşi sumar, ornamentaţi. Biserica pare a fi abandonată, doar ţintirimul cu cimitirul din preajmă trădează omenescul memento mori. Un pin solitar e în partea sudică a bisericuţei, de-acolo panorama deschizându-se, peste vatra satului Culcea, spre Coruia, Coaş şi mai ales Şatra lui Pintea și Cornul Şatrei.
Suliţa subţire, zveltă, semeaţă și drăniţită a bisericii de lemn, monument istoric cu hramul Sfânta Ana din Coruia, datată 1794, ne atrage de aici în mod deosebit, motiv pentru care traversăm şoseaua şi râul Lăpuş inaintea de intrarea în Săcălășeni.
Oprim pe podul de peste Lăpuș pentru a surprinde calmul culcean patriarhal şi picturalitatea râului la ceasul premergător amurgului. Noua biserică din Coruia se află vizavi de sit, e mare, ostentativă şi cu nelipsite turnuri şi turnuleţe argintii. Situl bisericii vechi nu a fost însă afectat, acesta fiind flancat de jur împrejur de frasini şi stejari monumentali. În 1922-1929 şarpanta de draniţă a bisericii, ca şi cea a turlei, fusese înlocuită cu tablă care fusese preferată pentru trăinicie dar estetic oribilă. Cu ocazia restaurării, s-a revenit în mod fericit la tradiţionala draniţă de lemn de molid.
Ceea ce atrage atenţia la biserica din Culcea sunt nişte dulapi impresionanţi din lemn de stejar, prinşi cu groase piroane de lemn de structura verticală de-asemeni de lemn a lăcaşului. Dulapii au pe secţiune un profil triunghiular neregulat ceea ce-i face să aducă unor contraforţi de cetăţi medievale. Aparte e şi decoraţiunea arcadei masive a pridvorului deasupra căreia se poate citi Anul Domnului 1794, 11 noiebrie, construită de Farcas Ianos. Pe peretele nordic, între stâlpii-dulapi masivi de stejar şi alături de ferestrele ferecate cu zăbrele trainice, forjatedin oţel, se văd două mici cruci de lemn frumos ornamentate în timp ce pe peretele sudic e o singură astfel de cruce, de regulă acestea având un rol omagial-comemorativ.
