Defileul Lăpușului (Răzoare): Biserica Sfântul Dumitru – Groape – Ochiul Gropiței – Biserica Sfinții Arhangheli

Traseu: Biserica de lemn monument istoric Sfântul Dumitru Răzoare – Groape -  Ochiul Groapelor – Dâmbul Pulii

Obiectiv: Răzoare, Defileul Lăpușului până în Groape, la Ochiul Gropiței, bisericile de lemn, monumente istorice, Sfântul Dumitru și Sfinții Arhangheli din Răzoare, respectiv cea din Groape

Localizare: Maramureș, Răzoare și Groape, în Defileul Lăpușului, flancul greografic drept Itinerar: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Groape – aproximativ 60 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție în circuit

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: adecvat anotimpului

Lungime și durată: cu deplasarea din/ înspre Baia Mare 7-8 ore, traseul pietonal însemnând circa 6-7 km

Diferenta de nivel: circa 300-350 m

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului

Avertismente: nu vă expuneți pe dolomitele promontoriului Lăpușului aval de insulă, în debutul defileului, risc major de derapare și prăbușire în râu

Căi de acces: din Tg. Lăpuș prin Răzoare

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Tg. Lăpuș, locale spre Răzoare; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort; pensiuni din Răzoare și Tg. Lăpuș ori la localnicii din Groape

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Dealul Pietriș, Tg. Lăpuș, Răzoare. Aici rulăm pe asfaltul îngust, realizat cu fonduri SAPARD în 2008, continuând până în Groape, la circa 200 m est de biserică. În drum ne oprim la biserica de lemn, monument istoric, Sfântul Dumitru (sat Răzoare, nr. 215) ridicată în 1875, conservată ca muzeu, unde impresionează crucile vechi de piatră, acaparate de muşchi şi licheni, dăltuite-n gresii, unele ca nişte rectangulare pietre de căpătâi cu crucea decupată-n relief, altele cu braţele cioplite-n gresii masive. Câteva cruci stau gata să cadă și nici un înscris nu trădează istoria acestui, arhitectural armonios, edificiu creştin iar slujba se slujeşte de buni ani la apropiata biserică ortodoxă zidită pe la 1936, cu turle bulbucat-argintii.

Cealaltă biserică de lemn, mai veche, monument istoric cu hramul Sfinții Arhangheli, înălţată în 1740 se află pe malul greografic stâng al Lăpușului, în Răzoare nr. 52, abordabilă din drumul spre Văleni-Gâlgău, în apropierea fălosului lăcaş de cult penticostal strălucind de termopane şi inoxuri, botezat Maranata ( 2007).

Ne îmbarcăm și continuăm spre Groape. În curând la stânga se conturează lunca Lăpuşului cu holde înguste, alternând cu fânaţe la fel de înguste. Apoi un lung şir de sălcii uriaşe iar dincolo de râu Lăpuș, spre hotarul Peteritei, făgetul exploatat forestier, şerpuit de drumurile de TAF.

Oprim pe la intrarea râului Lăpuș în lungul defileu accidentat-sinuos, impresionant prin varietatea geologico-peisagistică şi botanică, îndeosebi primăvara dar nu numai. Continuăm spre Groape, până la prima voltă orientată spre nord, după care o luăm pe jos pe culmea cu făget avansând ca spectaculos promontoriu dolomitic către sud. Aici admirăm primăvara primule galben-pal, liliachiu-albăstrii flori de măzăriche sălbatică, mărgelat-albastre cerneală floricele specifice de ceapa ciorii şi verzi-roşietice cactacee Sempervivum tectorum. Dintr-o dată Lăpușul se-aude intens, tumultuos şi ciudat, din dreapta şi din stânga culmii ce avansează ca un pinten stâncos, obligând Lăpuşul la o primă flexare după care urmează scărmănarea valurilor sale printre submersele stâncării.

Făgetul intercalat cu goruni şi păducei se retrage încet iar dolomitele coboară-n trepte facil, dar foarte precaut, accesibile. Ieșim astfel la o primă belvedere de unde, spre est, e primul plonjeu către alungita insulă, ca un sâmbure de dovleac, conturată de măreţe sălcii.

Revenim la drum și continuăm până la biserica din Groape şi Şcoala cu clasele I-IV, admirând în drum huciul tânăr şi câteva modeste văi şi pâraie, precum și florile spontane ivite primăvara pe la liziere. Bisericuţa de lemn din Groape a fost în mod nefericit tencuită iar pe peretele său sud-estic remarcăm două mici abside cu fresce recent pictate. Clopotniţa exterioară veche, de lemn, a fost la fel de neinspirat înlocuită cu alta, din betoane armate cu oţel şi astfel, dintr-o dată, acel inexplicabil mister al trecutului, dublat de cochetăria de basm rezidând din armonia formelor într-un fel miniaturale dispare, agresată fiind de iniţiativa mitocănească contemporană.

Într-un grajd apropiat admirăm vaci rumegând liniştite pe patul din frunze uscate de stejar adunate-n toamnă. Parcăm, ne luăm rucsacii şi coborâm spre sud-vest pe uliţa abruptă şi mocirloasă după averse și topirea zăpezii, trecem prin livezi bătrâne de pruni şi meri acaparaţi de aurii licheni, admirăm căsuţe cu fundaţii dăltuite rectangular în gresii, şarpante de draniţă, cu înguste prispe înălțate pe stâlpi de stejar.

Albastre cruciuliţe florale de priboi (Vinca minor) desăvârşesc locurile primăvara, alături de sângeriile jerbe florale ale gutuilor japonezi. Câte un plop negru american îşi înalţă ca o flacără pustie silueta alungită. În trecere printre gospodării suntem scrutaţi curios de prin curţi ori de pe prispe de privirile localnicilor apoi izul tare, al ocoalelor pentru oi și al grajdurilor de-abia rânite ne atrage, putând admira miei ţurcani păziţi de miţoasele lor mame ce scurmă cu copitele, ameninţător, solul. Uliţe argiloase şerpuiesc spre o văiugă în dreapta, confluând în răspântii înviorate de sălcii.

De pe promontoriul arid, dolomitic, punctat de siluetele ţepoase ale ienuperilor (afectaţi de primăvăraticele incendii menite să cureţe arealele de păşunat şi cosit) avem o primă imagine a râului Lăpuș, imediat după Ochiul Groapelor şi la nord de pintenul stâncos-împădurit cu făget propulsat la nord dinspre Peteritea către Groape, grobian botezat Dâmbul Pulii.

Coborâm pe versantul accidentat la dreapta, traversăm pârâul cu minicascade săpate-n dolomite și ieșim în poteca pescarilor care-n curând părăseşte stâncosul promontoriu pentru a o coti la dreapta-n coborâre şi după circa 100 m de făget, dă într-o pajişte cu grămezi de bolovani. La stânga, un deluşor rotunjit, acoperit de ferigă şi pedicuţă, ascunde vederii vestitul Ochi al Groapelor. O luăm la dreapta, în susul văii Braniștei, ceva mai abundentă şi aparent nepoluată, cu două succesive cascade prăvălite pe stâncăriile dolomitice sur-ocru-gălbui. Prima nu are mai mult de vreo 3 m şi e deosebit de greu abordabilă fără asigurare, a doua e-n avalul ei, la circa 25 m şi cade de la vreo 12-15 m înălţime.

Admirăm iniţial cascadele de pe malul stâng al văii după care coborâm la talveg, ne deplasăm până sub ştergarea alb-cristalină de apă, revenim pe urmă în pajişte unde ne regrupăm și suim pe dâmbul arid, rotunjit, urât botezat Dâmbul Pulii. Sub noi, la circa 75 m, Lăpuşul îşi descrie cea dintâi buclă impresionantă în formă de U.

Facem cuvenitul popas după care ne întoarcem o vreme pe unde am coborât apoi, după ce ajungem în livezile Groapelor, continuăm în sus şi la stânga pe-o altă uliţă. Lăsăm în dreapta o mică horincie alimentată cu apă de la un apropiat ciurgău cu valău de adăpare a vitelor cioplit într-un vînjos trunchi de stejar înverzit de muşchi. Imediat după aceea ajungem în incinta unei gospodării tradiţionale. Lângă ea una nouă, deasupra şi la stânga e Faţa Groapelor tăiată de serpentinele pietruite ale drumului Groape – Preluca Veche.

Uliţa se ramifică aici iar noi o luăm la dreapta şi în curând vedem un vechi, mic, cimitir cu cruci de piatră dăltuite-n gresii patinate de veacuri alături de altele noi şi mai mari, de lemn sau piatră artificială. De aici, privind spre est, vedem biserica din Groape în timp ce spre sud-vest se conturează un grup compact de case şi gospodării intercalate-n livezi clasice. Aproape e un fel de pavilion din lemn acoperit cu draniţă şi cu o frântă cruce-n creştet, ascunzând dedesubt un fel de pristol sacru, dăltuit în gresii galben-ruginii şi înconjurat de un gărduleţ de lemn patinat de vremi.

Coborâm de aici pe un versant estic abrupt, ajungem la uliţa de jos de unde suim contrapanta, și ajungem la gospodării iar de aici până la biserica Groapelor nu avem mai mult de 200-300 m. Ne îmbarcăm și plecăm spre Răzoare, ieşind în şoseaua către Văleni – Gâlgău – Dej scrutând din priviri după turla de lemn a bisericii Sfinții Arhangheli.

Imediat ce ajungem la capătul satului Răzoare, ne orientăm pe o uliţă vestică, apropiindu-ne printr-un veritabil cartier de vile din jurul bisericii penticostale Maranata. În curând, pe malul stâng al Lăpuşului şi la est de o punte suspendată ce leagă cele două părţi ale Răzoarelor, apare biserica de lemn oribil restaurată, de la fundaţia din piatră la şarpanta şi turla drăniţită astfel încât nimic din acel autentic edificiu ecumenic ridicat la 1740 să nu mai fi rămas intact, necontrafăcut. Un fel de tărnaţ-verandă cu ferestre de sticlă acoperite cu perdeluţe şi cu şarpanta din tablă inox, precede intrarea-n pronaos în timp ce pereţii din bârne de lemn au fost în întregime acoperiţi cu placaj asemănător parchetului din lemn. Doar cotul Lăpuşului, flancat la stânga de holdele înguste şi-apoi, în aval de puntea suspendată, mai pot îndulci prin pitoresc nemărginita tristeţe.

Plecăm spre casă dar oprim în dreptul pragurilor şistos-cristaline cu cristale de granați ale Lăpuşului, la ramificaţia spre Răzoare – E.M. Fero-Mangan şi E.M. Bentonită, pentru a ne bucura de impresionantul şuvoi al apelor râului.

Alte trasee si atractii turistice:

Defileul Lăpușului (Buteasa Pod): La Cetatea Chioarului pe la gura văii Grajdului Din Buteasa Pod în Defileul Lăpușului, pe la gura văii Grajdului la Cetatea Chioarului Prin Defileul Lăpușului și Țara Chioarului, la Balta Dosului și pe Dâmbu Izvorului În Defileul Lăpușului, din Dâmbu Pițigăi, prin Săhelbe, cu retur prin Sălhuța