Defileul Lăpușului (Preluca Veche): La Casa Pintii
Traseu: Preluca Veche – dealul Paltinu – Pietrele Scrise – peștera Casa Pintii – Preluca Veche
Obiectiv: Casa Pintii (Casa de Piatră) din Defileul Lăpuşului
Localizare: Preluca Veche, Maramureș
Itinerar: Baia Mare – Copalnic Mănăștur – Dealul Florii – Preluca Veche – 36-40 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție speo-turistică
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului – indicați bocanci aderenți și bețe de trekking
Lungime și durată: 7-8 km, 4-5 ore
Diferență de nivel: 250-300 m
Recomandări: Harta turistică Defileul Lăpușului 2012
Avertismente: zone expuse, prăpăstioase, risc derapare și cădere pe versanții stâncoși
Căi de acces: din Copalnic Mănăștur prin Preluca Veche
Mijloace de locomoție: autoturism personal sau curse Baia Mare – Copalnic Mănăștur, de acolo pe jos
Sugestii de cazare: cort, localnici din Preluca Veche ori de pe Culmea Mașchi
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare până în Preluca Veche (36 km), trecem prin Copalnic Mănăştur de unde cotim dreapta suind serpentinele Dealului Mănăştur (din Culmea Prelucilor) şi vârful Florii.
Pe parcurs admirăm o veche gospodărie din marginea localității Copalnic Mănăştur, casa, grajdul, şura şi găbănașul (pătulul pentru porumb) împletit din nuiele de alun, fântâna cu ghizd din stejar acaparat de muşchi, clasicele livezi de cireși, meri, nuci şi pruni, plonjantele perspective spre Copalnic, Copalnic Mănăştur, Ruşor, Cerneşti, Ciocotiş și panorama E-SE ale Mogoşei, Ignişului şi Gutâiului, piramida Şatrei lui Pintea spre NE.
Spre E se conturează scurtul defileu dintre Măgureni către Valea Arinilor în timp ce în faţă (SE-S-SV) se desfășoară Preluca Veche cu gospodăriile dispersate-n livezi, cu două bisericuţe, iar dincolo de Defileul Lăpuşului se vede Râpa Vimii şi sub ea, înspre N, Vima Mică.
Oprim și parcăm la poalele Dealului Paltinu, în faţa gospodăriei lui Dunca Mniculaie cu izvor, ciurgău şi valău în faţa casei bătrâneşti. De aici pornim spre versantul estic al Dealului Paltinu (marcat cu releu radio). În taluzul drumului ce coboară spre Valea Didrii (Vidrei) şi-n continuare spre Valea Arinilor, în blocurile de dolomite (CaCO3 +MgCO3) se văd pegmatite cu cristale (alungit-tubulare, uriaşe, negre) de turmalină.
Un drum vechi de căruţe o ia la dreapta și suie spre versantul SE-S al Paltinului, merge o vreme pe curbă de nivel către V, spre obârşia văii Socilor şi-n continuare spre cea a mai mare – valea Morii, în timp ce un şleau destul de vag coboară piciorul prelung, superb decorat cu ienuperi apoi cu păducei încolăciţi de curpeni groşi, orientându-se spre promontoriul uşor ascendent, cu lizieră de făget spre stânga (vâlcelul sec afluent al văii Curetiului pe care se formează mai în aval cu circa 150 m Cascada Pişătoarea) de la Piatra Cerbului spre bucla-n nordic U a râului Lăpuş şi-n continuare spre S-SV, acompaniind Culmea Pietrei.
În dreapta, peste valea Socilor, admirăm rare gospodării şi bisericuţa străveche, din lemn, din Dealul Corbului în timp ce în planuri mai îndepărtate apar Preluca Nouă, Aspra, Săhelbe, Codru Butesei, Dealul Piţigăii…
Trecem pe lângă grămezi de dolomite adunate multisecular de locuitorii din Preluca pentru a degaja astfel pajiștea aridă păşunată cu oile. Frecvente sunt fragmentele de magnetit (minereu de fier) cu aspect de zgură rezultată din preocupări neolitice privind prelucrarea metalelor ceea ce susţine ideea existenței aici a unor foste aşezări preistorice. Ajungem pe pajiştea promontoriului cu ienuperi, unii de peste 3 m înălţime, alţii de-o şchioapă.
Drumul o ia uşor tangent dreapta (SV) și intră în făget. Nu peste mult apar pinii unei restrânse plantaţii iar în făget megaliţii de conglomerate gresoase alveolate, drapate cu muşchi. Drumul coboară uşor, conducând în circa 3,5-4 km în lunca râului Lăpuş vizavi de Gura Vimei şi apoi a Custurii Cetăţelei.
În stânga, făgetul rărit lasă parţial vederii Piatra Cerbului, bucla-n U a Lăpuşului, Cascada Pişătoare (ambele situatre la NE), respectiv la SE Custura Vimei. Un vâlcel larg şi abrupt, format din conglomerate alveolate, punctat cu megaliţi, platoşe sau praguri succesive, coboară de-aici spre SE până-n malul geografic drept al Lăpuşului.
Continuăm spre S încă vreo 50-75 m pentru a da de Piatra Scrisă – alţi megaliţi conglomerat-alveolaţi acoperiţi de muşchi. La vreo 50-75 m mai jos şi în stânga potecii apar mai mulţi megaliţi conglomerat-alveolaţi drapaţi cu muşchi, alte aşa numite de către locuitorii din Preluca – Pietre Scrise.
De aici spre stânga (E), la aproximativ 50 m, se remarcă un promontoriu stâncos cu belvedere spre râul Lăpuş abia ieşit din bucla în U la care-l obligă Custura Vimei. În baza promontoriului dolomitic înalt de vreo 35 m se ascunde peștera Casa de Piatră sau Casa Pintii (haiducul).
Revenim la Pietrele Scrise şi poteca de pe Culmea Pietrei care se îndreaptă spre o înşeuare după care, continuând înainte (SV) am ajunge la micul cimitir cu cruci de lemn. Tatonăm spre stânga și remarcăm o vagă, veche, potecă ce se bifurcă continuând pe două niveluri angajate pe sub bietajaţii pereţi – cea superioară se orientează pe direcţia NE și ajunge la portalul peșterii Casa Pintii. Cea descendetă dar inferioară are aceeaşi direcţie NE, treptat devenind din ce în ce mai abruptă, îngustă şi alunecoasă. Sub aceasta, la capătul versantului înclinat 65 grade și la nicio 100 de m e malul drept al Lăpuşului iar o prăbuşire ar fi fatală.
Urmărind poteca inferioară până la final se ajunge la baza unui perete dolomitic compact, bej-sur, deosebit de vizibil de pe Piatra Cerbului, înalt de 30-35 m care nu are nicio cavernă în bază sau mai sus. Casa Pintii e deasupra acestui perete și în lipsa frunzișului arboretului, toamna târziu ori iarna, portalul ei semicircular se vede de pe belvederea Pietrei Cerbului.
Peştera Casa Pintii are un portal semicircular prin care se poate intra lejer stând în picioare. Imediat se vede tavanul îngustat parcă într-o diaclază. Pe peretele din dreapta există spectaculoase scurgeri şi depuneri parietale. Ele sunt şi mai frumos împletite în zona superioară a tavanului, trădând geneza peşterii consecutiv dizolvărilor, adică nu una de sorginte tectonică.
Galeria, orientată SV-S, are doar 13,3 m lungime şi o lărgime de 1,2-1,8 m, în porţiunea finală trei trepte late conferindu-i un profil ascendent. În stânga treptelor se remarcă o stalagmită în dezvoltare, nu mai înaltă de vreo 35-45 cm, alipită peretelui şiroind de carbonat de calciu şi magneziu solubilizat. În fundul peşterii, pe tavanul frumos alveolat hibernează lilieci. Impresionează la această cavernă un anume tigraj coloristic al pereţilor.
Poposim apoi pe mica platformă din faţa peşterii și panoramăm spre locul de belvedere din creştetul Custurii Vimei şi la NE de aceasta, la Piatra Cerbului, dincolo de care se vede aqua-argintiul primei porţiuni de cădere a cascadei Pişătoarea.
Ne întoarcem în Preluca Veche pe unde am venit dar suind direct spre Paltinu, remarcăm printre dolomitele din zonele aride spălate de ploi şi cu mici alunecări, şi mai multe mostre de magnetit (la circa 10-12 km spre E, la fosta E.M. Răzoare, se exploatase multă vreme un zăcământ de fero-mangan).
