Defileul Lăpușului: Din Răzoare în Preluca Veche și Groape

Traseu: prima insula a râului Lăpuş – Zăvoaie - Ochiul Gropiței – a doua insulă a Lăpuşului – Custura Vimei – Piatra Cerbului – Faţa Groapelor – Răzoare

Obiectiv: pâraiele sălbatice afluente din N în Defileul Lăpușului, prima porțiune, mal geografic drept, Zăvoaie, Fața Gropiței, Ochiul Gropiței, cascadele de pe cursul inferior al văii Braniștea Mare, Cascada Pișătoarea de pe cursul inferior al văii Curetiului

Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului, Răzoare – Groape – Preluca Veche

Itinerar: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Răzoare – 55 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: circuit turistic

Grad dificultate: mediu spre dificil datorită numeroaselor traversări de pâraie, culmi, versanți stâncoși și accidentați

Echipament necesar: adecvat anotimpului, obligatoriu bocanci aderenți și bețe de trekking

Lungime și durată: 14-16 km , aproximativ 8 ore

Diferența de nivel: 300-350 m

Recomandări: de asigurat apa potabilă de la plecare; harta topo 1:25.000 sau/și harta turistică Defileul Lăpușului, an 2012

Avertismente: traseu teribil de accidentat, fără semnal GSM, de mers în echipe de minim 3-5 turiști; circuit nerecomandabil iarna, pe nea mare sau/și stâncării ori albii cu gheață

Căi de acces: din Răzoare spre Groape

Mijloace de locomoție: autobuz Baia Mare – Tg. Lăpuș și local spre Răzoare; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, pensiuni, localnici din Răzoare, Groape, Preluca Veche

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Târgu Lăpuş – Răzoare (la intrare, înainte de pod, pe râul Lăpuș admirăm pragurile și repezişurile pe şisturi cristaline).

Apar indicatoarele spre defuncta E.M. Fero-Mangan şi Cheile Lăpuşului (pe cei aproximativ 36 km ai Defileului Lăpuşului nu există chei propriu-zise decât într-o zonă de maxim 35-50 m lungime, o strâmtare substanţială a albiei, până la vreo 4 m, străjuită de pereţi stâncoşi, în rest maluri alternativ acoperite de făgeturi intercalate cu carpen, alteori cu stejar, sau arid-stâncoase, în câteva pasaje având alură de custuri impresionante obligând la flexări de 130-160 grade ale cursului).

Sunt 2-3 km de drum asfaltat până la ramificaţia spre cătunul Groape. În centrul aşezării, la dreapta, e biserica cu turle argintii şi sub versanţii calcaroşi, sfredeliţi o vreme în galerii miniere sau mici cariere de bentonită, biserica de lemn, monument istoric, cu hramul Sfântul Dumitru, şidriluită. Noi gospodării alternează cu tot mai puține vechi.

Versantul din dreapta e tăiat de pâraie şi torente, la stânga apar diguri, canalizări şi băltiri mlăştinoase. Au apărut și case de vacanţă şi o micuţă pensiune. Sunt 5 km din Răzoare în Groape – asfalt îngust, excelent (acces dificil sau imposibil în Groape iarna dacă neaua e abundentă, carosabilul înghețat!).

Traseul propriu-zis începe aproape de prima insulă a Lăpuşului la intrarea-n defileu. Mergem în avalul malului drept și ajungem repede la pintenul dolomitic negricios ce coboară ca un uriaș contrafort în albie, ce ne obligă să continuăm pe versantul invadat primăvara de primule/ciuboțica cucului, ceapa ciorii ca niște mărgeluțe albastre.

Carpeni rari şi păducei punctează zona inferioară a stâncăriei cu praguri şi brâne înguste. Malul stâng, spre valea Hijului și Peteritea a fost exploatat forestier intens după 2000 – la circa 50-75 m deasupra albiei e acompaniat de un drum auto-forestier din Peteritea-Vima Mică. În circa 35 de minute ajungem pe culmea stâncăriei, panoramând inapoi către insulă. Depășim o zonă cu doborâturi de vânt apoi un vâlcel larg plantat cu molid.

Dacă am urma culmea am ajunge în drumul spre Groape dar coborâm oblic spre albia celui dintâi pârău cu repezişuri și mini cascade, și intrăm în zona şisturilor cristaline, a bolovanilor uriaşi acaparaţi de muşchi și circulari licheni de piatră. Stâncăriile ascund sub ele vizuine de bursuci, vulpi. Aici apar primăvara devreme frumoase exemplare cu flori vișinii de multulică – Scopolia carniolica, rudă cu mătrăguna (Atropa beladona, ambele din Familia Solanaceae) ce aduc a tutun datorită inflorescenţelor ca nişte degetare. Pot fi admirate însă feriguţe pe stânci, feriguţele cu rădăcina dulce, ca o limbă de bou, viorele şi albăstrele.

Mergem în avalul celui dintâi pârău pentru a surprinde confluenţa cu apele gălbui – lutoase ale Lăpuşului. Când debitul râului Lăpuș e mare, terenul accidentat obligă la parcurgerea dificilă, pe curbă de nivel, sau/şi la frecvente urcări/reveniri spre/dinspre culme astfel încât distanţele și timpii se dublează cel puţin.

Primul pârâu, afluind în Lăpuş, e figurat pe harta topo, al doilea şi al treilea, mai modeste, nu, în schimb al patrulea e figurat, impresionant prin sălbăticie, căderea mare de pantă, pragurile cascadate şi stâncăriile insurmontabile ale versantului său drept. Malul drept al râului Lăpuș, extrem de accidentat, obligă la scurte pasaje de escaladă pentru a nu recurge la urcatul și coborâtul din și spre culme, mai apoi apare o potecă tangentă malului și situându-se la aproximativ 10-20 m deasupra oglinzii apei.

În replică, malul stâng oferă din loc în loc spectacolul stâncilor. Atenție! Pâraiele nu au apă potabilă, avându-şi obârşia în preajma gospodăriilor izolate din cătunul Groape şi, ulterior, în Preluca Veche. Nu există nici izvoare, arar printre grohotele şistoase de-abia mustesc firicele de apă, prin urmare e de avut în vedere asigurarea din start a apei de băut, cel puţin până la fosta galerie de bentonită din Groape, acolo unde odinioară existase un pod plutitor de legătură cu Peteritea. Pârâul cinci e şi el modest, cu ape puţine, nemarcat pe harta topo.

De acum apar pâraie şi pe malul geografic stâng, uneori cu miniaturale cascade-n evantai sau ca nişte diafane ştergare de ape. Şisturile cristaline sunt treptat înlocuite de dolomitele intercalate cu cuarţite strălucitoare iar pasajele dificile la traversare se înmulţesc (umezirea stâncilor prin infiltraţii, muşchii şi mâzga obligând la o atenţie sporită pentru a evita alunecarea în râul Lăpuş).

După 3 ore de la plecare ieșim într-o luncă largă cu staul pentru vite. Într-o stâncă de pe malul râului Lăpuș remarcăm un bolţ cu belciug din oţel ruginit, martor de la fostul pod umblător pentru legătura Groapelor cu Peteritea. Deasupra curge un pârâiaş ce-şi are obârşia într-o galerie de mină tăiată-n dolomite sur-ruginii. Mai sus e halda sur-albăstrie a unei alte galerii în care se exploatase bentonita.

De-aici în sus versantul e terasat și cu holde cultivate an de an cu grâu de primăvară, ovăz, cartofi, porumb sau trifoi ori lucernă în empiric-ancestral asolament. Locul se numeşte Zăvoaie şi suind spre nord am ajunge la cele dintâi gospodării din Groape, urmând însă râul Lăpuş înspre aval ajungem la o buclă a sa profund invaginată în formă de U – Ochiul Gropiței – datorită Dâmbului Pulii, stâncos-conglomerat care obligă la flexarea de aproape 180 grade.

Un brâu de calcare marchează pe câteva zeci de metri malul drept, trădând vechiul mal pe care primăvara devreme înfloresc alb-roze părăluţe – Bellis perennis. Deasupra, o cruce neagră de fier comemorează moartea stupida a unui localnic angajat inconştient în traversarea înot a râului Lăpuş. Lângă ea e un vâlcel cu firicel de apă scurs de sub un scund portal carstic-dolomitic dincolo de care se conturează pâlnia largă a unei doline cu hăţăş dens. Aici primăvara înforește spânzul - Heleborus purpurescens.

Nu putem urca în aval mal drept, pe curbă de nivel, din cauza accidentării şi a vegetaţiei agresive, motiv pentru care suim terasă după terasă, din holdă-n holdă, depăşind abrupte haturi. Primăvara admirăm  călugări albi, albăstrele, viorele, primule… şi ajungem la o potecă ce duce la nord spre o splendidă belvedere spre Groape, la gospodăriile puţine iţite din livezi de pruni, cu turla argintie a bisericii centrând totul.

Urcăm în amontele malului stâng al celui de-al şaselea pârâu, se coboară apoi prin fânaţă la talveg. Suim contrapanta şi ieşim pe un piemont dolomitic arid. Urcușul continuă pe versantul nort-vestic unde dăm într-o potecă îngustă şi abruptă frecventată de braconieri/ pescari care conduce spre Gropiţa.

Ultima porţiune a potecii e largă şi spectaculoasă, arcuind frumos spre liziera unui făget matur, ieşind într-o luncă cu bolovani dolomitici adunaţi în grămezi de localnici. Pârâul şapte – Braniștea Mică – vine dinspre Groape iar numărul opt – Braniștea Mare – dinspre extremitatea estică a localităţii Preluca Veche, mai spre dreapta , cu malul drept dominat de o stâncărie a cărei bază face impresia că ar fi perforată de portalurile a două grote.

Nu există nicio grotă dar putem admira o cascadă de circa 5 m, un repeziş lung de vreo 15-20 m şi apoi deasupra o cascadă ştergar, înaltă de vreo 10-12 m. La SV e un muncel stâncos acoperit cu muşchi, licheni şi specii botanice heliofile, urmează U-ul invaginat spre nord al râului Lăpuş forţat de obstacolul Dâmbului Pulii apoi la dreapta malul peretelui stâncos.

Au trecut 4 ore şi jumătate de la debutul circuitului. Urmează un scurt popas. Continuăm în aval, traversăm valea Braniștea Mare, suim prin făget în pajiştea cu ienuperi şi revenim pe malul râului. Avansând facil vreo 20 minute până la un alt pasaj stâncos după care apare popasul pescarilor, cu colibă și un prim izvor-fântâniţă.

Aici, înconjurată de braţele râului Lăpuş, e cea de-a doua insulă acaparată de lăstăriş. Primăvara devreme se pot descoperi aici siluete cărnoase, roz, de cucuruz sau muma pădurii – Lathraea squamaria - care cresc pe rădăcini putrede de fag sau carpen. Poteca pescărească continuă o vreme apoi dispare în făget.

Depăşim pârâul nouă- valea Vidra, mai mult un vâlcel de regulă sec, şi ajungem aproape de culmea custuros-abruptă de dolomite negricioase ce coboară până-n albie, făcând aproape imposibilă deplasarea de-a coasta. De acum încolo trebuie să escaladăm stâncăriile spre dreapta (nord-nord est).

Putem admira malul stâng al Lăpuşului – ca o lamă stâncoasă afund ferestruită şi lungă – Custura Vimei - ne obligă la o nouă flexare a cursului în formă de U în drept la Piatra Cerbului şi a splendidei sale Cascade Pişătoarea, cu trei zone de cădere totalizând poate 60-70 m. Culmea nordică împădurită pe care se urcă se îmblânzeşte treptat.

De aici, privind spre Cascada Pişătoarea, se vede o culme descendentă aridă-întunecată, orientată NE-SV, de pe care cascada poate fi admirată aproape integral. Urcăm în continuare spre Preluca Veche şi dăm de capătul unui drum de căruţe, imediat la stânga, la obârşia unui vâlcel abrupt, de al doilea izvor/fântâniţă, şi ieşim într-o poieniţă de culme acaparată de lăstăriş de mur.

Gropiţa e acum foarte jos și în dreapta. Imediat apare o altă panoramă spre Groape. Până aici au trecut cam 6 ore de la plecare.  Continuăm pe culme, urmează o alungită poiană cu pâlcuri dense de ienuperi. Mici bucăți de mică strălucesc printre cuarţite şi dolomite. La stânga e valea Curetiului care alimentează cascada Pişătoarea, la dreapta valea Branișeti Mari.

Spre est apare conturul drumului pietruit Groape – Preluca Veche de pe Fața Groapelor, dar se interpune un  vâlcel afund şi accidentat pe care trebuie să-l evităm pe la obârşie. Lungim astfel parcursul. O potecă taie spre est vâlcelul cu păducei, tufe de mur şi măceş.

Îl traversăm şi suim pe malul stâng descinzând astfel la cele mai joase gospodării din Preluca Veche.  O plantaţie de pini puţin întinsă acoperă versantul stâng al pârului opt înainte de-a ieşi în carosabilul spre Groape, traversat de linia electrică de medie tensiune – excelent reper.

După 7 ore de la plecare ieşim pe Faţa Groapelor, deasupra cătunului. Carosabilul auto suie prin dreapta spre Preluca Veche ceva mai jos, în timp ce o scurtătură seculară o ia direct din Groape pe piciorul stâncos. Îl coborâm pe scurtătura de la răstignirea vopsită-n roşu vişiniu la stânga, sau se poate merge prin Groape, lăsând biserica-n dreapta, abia apoi ieșind într-o o pajişte înclinată cu o vale-n poale.

De aici până la autoturismul lăsat dimineața în Răzoare avem de mers o oră. Circuitul presupune aproximativ 14-16 km şi 8 ore de mers.

Alte trasee si atractii turistice:

Defileul Lăpușului (Buteasa): Peștera Curtea Căpitanului Defileul Lăpuşului: Peteritea – Dealul Dintre Hotare – Custura Vimei – Custura Cetățelei Defileul Lăpușului (Buteasa Pod): La Cetatea Chioarului pe la gura văii Grajdului Prin Defileul Lăpușului și Țara Chioarului, la Balta Dosului și pe Dâmbu Izvorului