Munții Igniș: Cascadele văii Sturului – Poiana lui Dumitru – vârful Pleșca

Traseu: valea Sturului – Poiana lui Dumitru – vârful Pleșca

Obiectiv: Firiza, Blidari, cascada de pe finalul văii Blidari, cascadele văii Sturului, Piatra Holmului, Poiana lui Dumitru, vârful Pleșca

Localizare: Maramureș, Blidari, Munții Igniș

Itinerar: Baia Mare – Firiza – Blidari – Poiana lui Dumitru – circa 40 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție montană

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: adecvat anotimpului

Lungime și durată: excursia din Poiana lui Dumitru pe vârful Pleșca se face – tur-retur în aproximativ 4-5 ore – 9-10 km ; deplasarea din/în Baia Mare și vizitarea cascadelor văii Blidarului și văii Sturului presupun un timp total de circa 6-8 ore

Diferență de nivel: circa 300 m

Recomandări: hărțile turistice zona Baia Mare-Tăuții Măgherăuș și Baia Sprie-Șișești din seria Gutinul turistic 2005

Avertismente: habitat de urși și vipere; nu o dată au fost văzute ursoaice cu pui traversând drumul forestier pe valea Sturului în amonte de MCH3 Blidari și îndeosebi puțin mai sus de carierele de andezite către MCH 2 și MCH 1, aceștia având bârloguri în stâncăriile Pietrei Holmului, Pietrele Brezei etc.

Căi de acces: din Blidari în sus, pe drumul forestier de pe valea Sturului spre Poiana lui Dumitru

Mijloace de locomoție: autobuz urban Baia Mare-Firiza-Blidari sau autoturism personal

Sugestii de cazare: pensiuni turistice; cort

Descriere traseu:
Pornim din Baia Mare spre Ferneziu, Firiza, Blidari, pe parcurs admirăm reflexele lacului de acumulare Firiza. Ne oprim dincolo de Păstrăvăria Pistruia şi, după parcurgerea primului km de drum pietruit, în faţa MCH3 Blidari pentru a vizita vizavi modesta şi despletita, cascadă de pe finalul văii Blidarului aflată doar cu câteva zeci de metri înaintea confluării acesteia cu valea Sturului (formând astfel obârșia văii Firiza) pe care ne vom continua drumul către Poiana lui Dumitru.

Traversăm podul peste valea Sturului, înaintăm cel mult 10-15 m pe drumul auto-forestier ce acompaniază-n amonte valea Blidarului, după care coborâm pe o potecă din dreapta în albia bolovănoasă. De primăvara până la căderea frunzelor coroanelor foioaselor de pe malurile văii Blidarului crează o boltă greu penetrabilă luminii. Ne încântă aqua-fuioarele înspumat-divergente, cuminți abia după perierea pragului andezitic negricios și căderea în marmita afundă de vreun jumătate de metru, lată cât albia.

Ne întoarcem la maşină și îmbarcați continuăm pe drumul forestier desfundat până la Cabana Silvică din Poiana lui Dumitru. În stânga imediat rămâne Izvorul Tămăduirii iar în dreapta, dincolo de valea Sturului, Piatra Caprei după care urmează două cariere în care se exploatează andezite sub formă de foietaje subţiri, exploatate tradiţional, nu prin forare şi împuşcare, destinate ornamentaţiilor în construcţii, fundaţii, pavaje…

Drumurile forestiere acompaniază în această zonă valea Blidarului, valea Călămari, valea Rostoşa, valea Poienii, pe cea a văii Sturului dar și pe un mai recent amenajat drum auto-forestier pe valea Pistruia Mică. Deoarece cascadele văii Sturului sunt orientate spre V şi albia e afund-accidentată, umbrită de arborete, e preferabil să le vizităm abia la întoarcere.

După o voltă amplă lăsăm o altă microhidrocentrală de pe valea Sturului pe stânga drumului, la câteva sute de metri mai sus rămânând, pe aceeași parte, o mică acumulare hidroenergetică cu un baraj de beton. De acolo încep să apară stâncăriile andezitice sur-argintii, iniţial solitare sau grupate, apoi sub forma impresionantelor turnuri ale Pietrei Holmului. Curând stâncăriile se ivesc şi în dreapta drumului, având uneori profille zoomorfe (admirabile iarna, în lipsa frunzişului).

Albia e tot mai îndepărtată, accidentată, cu o cascadă de 8-10 m înălţime la care ne vom opri la întoarcere. Un pârâu cascadat afluieşte apoi în malul geografic drept al văii Sturului. Un altul, cu o filiformă cascadă, în cel stâng. De acum încolo panta drumului scade treptat şi deplasarea devine mai ușoară.

După circa 35-37 km, la confluenţa văii Sturului cu valea Poienii, intrăm în ampla, neregulata, Poiana lui Dumitru cu aspect de păşune specifică zonelor umede cu pipirig, rogoz, afiniş, merişoare, ciulini, brusturet, sărăcăcioase graminee, mentă sălbatică, urzici, zmeuriş, tufe de mur, loză, molidiş şi ariniş scund.

Drumul se bifurcă, o variantă o ia la N, în amontele văii Poienii, ducând spre flancul NV al vârfului Pleşca, respectiv spre valea Brazilor, cealaltă variantă suie uşor lăsând în dreapta poiana străjuită de molizi în care e amplasată Cabana Silvică – Poiana lui Dumitru, urmărind înspre amonte valea Sturului, descinzând în final în Şaua Ştedia, adică la V de vârful Pleşca şi la E de vârful Târsei.

Continuăm dificil cu maşina alți circa 1-1,5 km pe drum. Dincolo de cabană, o abandonăm la drumul de TAF marcat turistic cu cruce roşie ce duce la Tăul lui Dumitru urmărind în pantă accentuată Piciorul Tăului. Susurul apei meandrelor văii Sturului superior amintesc de Carpatii Orientali, Obârşia Lotrului, Piatra Craiului şi Plaiul Foii, Munţii Călimani etc. deşi aici ne aflăm abia pe la 1000 m altitudine. Pe taluzurile aride, printre ferigi şi muşchi, apar merişoare (coacăze roşii sau cloacăze în limbaj moroşenesc) alături de zmeuriș și tufe de mur.

De aici, mergând pe jos, în mai puţin de 40 minute ajungem în cumpăna apelor din Pasul Ştedia, acolo unde spre N îşi are obârşia valea Sturului, din poalele vestice ale Pleşcăi, iar la S alte două văi, cea a Blidarului care curge spre V, respectiv Ştedia, care se orientează spre SE pentru a aflui în valea Cireşului curgând spre viitorul lac de acumulare Runcu-Tătaru. La V, aproape, încheind Culmea Strâmba, e vârful Târsa (1197 m), vizibil după ce ajungem către vârful Pleşca Mare (1291 m). Spre E e Ştedia Mare spre care continuăm ţinând culmea parcursă de un drum de TAF mocirlos, băltos pe alocuri, cu variante ce străbate un codru tânăr de foioase.

Atacăm versantul vestic al Pleşcăi si ieșim într-o defrişare. În dreapta se iveşte vârful Breze (1253 m) şi Pietrele Lucii (1212 m), odinioară habitate ale cervidelor şi urşilor şi un excelent loc pentru ciupercărit până toamna târziu. Îndărătul vârfului Brezei apare vârful Igniş în timp ce la stânga a mai rămas neexplotat forestier un făget semincer cu arbori viguroşi.

Descindem după circa 1 oră și 30 de minute de mers pe creştetul vârfului Pleșca, în dreapta, făgetul lăstărit continuă cu o plantaţie de molid, pajiştea alpină fiind vara acaparată mai întâi de târsă şi-n continuare de afiniş şi tufe exuberante de merişoare (un excelent habitat pentru vipere comune sau varietatea lor melanică, negricioasă). Privind spre SV putem admira cursul împădurit cu foioase tinere al văii Blidarului, la stânga vârful Chicera Mică (1034 m) şi mult mai departe Poiana Şeituri cu vârful Ulmoasa, în dreapta acestuia piramida împădurită a Bulzului şi apoi vârful Ţiganu şi Pietroasa. În ultim plan (SV) apar localităţile din lunca maramureşeană a Someşului.

Suim pe vârful Pleşca, încântaţi fiind la finele verii de buchetele uriaşe abastre cerneală de Gentiana asclepidaea. Spre SE apar poienile şi construcţiile Staţiunii Turistice Izvoare – Poiana Soarelui, deasupra lor limbile poienii Bourişte suind spre vârful Igniş apoi altele ce suie spre Igniş Est. Se vede vârful Mogoşa şi la stânga lui platoul vulcanic Gutâi apoi Munții Rodnei şi cei ai Maramureşului.

Chiar sub vârful Pleşca, spre E, dincolo de un brâu îngust de tinere foioase, se văd construcţiile hidrotehnicienilor şantierului Runcu-Tătaru şi intrarea nordică în Cheile Tătarului precum și o parte din barajul construit din rocile andezitice exploatate în capătul sudic al Cheilor Tătarului, respectiv pajiştea montană întinsă numită Câmpul Tătaru. Prospectăm culmea cu poiană a capătului golului alpin al vârfului Pleșca. Făgetul matur continuă cu molidiş dens, lipsa potecii dar mai ales imposibilitatea de orientare ne obligă să renunţăm (o variantă fezabilă e pe traseul dinspre Iezerul şi Tăul lui Dumitru până pe vârful Pleşca-fără potecă sau marcaj turistic, necesitând buna cunoaștere a zonei și o solidă experiență turistică).

După popas o luăm înapoi spre Pasul Stedia și în continuare spre mașina lăsată aproape de Poiana lui Dumitru. Oprim la poarta de lemn de stejar a Cabanei Silvice din Poiana lui Dumitru, inspirat dăltuită dar lăsată pradă, din păcate, distrugerii. Continuăm la vale, oprindu-ne pe la câteva repezişuri, două cascade mici, o impresionantă santinelă andezitică solitară din dreapta văii Sturului după care ne oprim la marea cascadă a Sturului, cea din baza Pietrei Holmului.

Merită să ne oprim şi mai jos, pe la amenajările hidrotehnice după care, aproximativ în dreptul drumului auto-forestier ce suie la dreapta (NE) pe valea Rostoşa, debarcăm pentru a admira o altă cascadă ce cade de la circa 4-6 m pe un prag andezitic uşor arcuit, ca un mic amfiteatru, cu o frumoasă, largă şi afundă marmită dedesubt. Pe Sturul inferior, aproape de confluenţa cu valea Călămari, mai există o cascadă foarte greu accesibilă datorită malului drept înalt, accidentat şi abrupt.

Alte trasee si atractii turistice:

Munții Igniș: Pe Igniș Vest și vârful Igniș prin valea Șlipului și Culmea Comorilor Munții Igniș (Firiza): Valea Vicleanu Mare – Lacul Bodi – vârful Strâmba – Piatra Șoimului – Șaua Dia – Pleștioara – Măgura Băi – Piatra Virgină Munții Igniș: Din Cicârlău, pe valea Negruți și vârful Șindilitu Munții Igniș (Firiza): De la Lacul Firiza pe Ostra Est, la gladiolele sălbatice