În Băița, la Calvaria, apoi pe valea Băița și valea Colbu, iarna
Traseul turistic din 2 ianuarie 2015 cu I. Balazs, N. & N. Fănățan, R.Borșa, R.Todea & eu
Plecăm din Baia Mare. – 7 grade C (la întoarecere vor fi -4 grade C). Ioc nea în bazinul băimărean sub circa 700-800 m altitudine. Oprim în țintirimul bisericii romano-catolice din Băița pe care dorim să o vizităm dar… e închisă dincolo de micul hol de la intrare. Ne mulțumim în consecință să-i admirăm naosul, altarul, statuile sfinților, frescele pictate în manieră renascentistă și vitraliile-cruci prin geamul zăbrelit. O luăm apoi prin dreapta bisericii spre Calvaria. Pe parcurs admirăm câteva case construite de către foștii concesionari ai perimetrelor miniere din Băița și Valea Borcutului la finele secolului XIX și debutul secolului XX. Spre N, cocoțată pitoresc pe un deal stâncos brun-negricios, apare capela Calvaria – restaurată destul de recent. Suim spre ea pe poteca abruptă și înghețată bocnă, spre final stâncoasă, cu tufe îmbobocite de iarbă neagră pe flancuri și un huci tânăr. De la capelă admirăm plonjant vatra fostei comunități miniere multiseculare. Coborâm, ne îmbarcăm și continuăm spre N depășind gura văii Limpedea, oprind la Lomaș, cu gura văii Tiuzoșa la stânga și valea Băița în dreapta.
Pe traseul Băița-Lomaș, spre final, în dreapta drumului apare o clădire cu arhitectură geometrică deosebită – e microhidrocentrala văii Băița din aval. De la aceasta în sus versantul împădurit din stânga drumului auto-forestier e aprig scurmat de excavatoarele și buldozerele care au astupat conducta de apă din aval de Microhidrocentrala Băița (debutând sub drumul desprins la dreapta spre valea Sfântul Gheorghe cu cabana silvică de vânătoare). Microhidrocentrala Băița amonte are un dig de beton în dosul căruia a apărut destul de recent un mic lac de acumulare format la confluarea văii Colbu și valea Băița (după ce aceasta a primit de pe versanții V ai vârfului Ulmoasa apele văii Sfântul Gheorghe). Luciul de apă de culoare smarald e înghețat acum bocnă.
Ținem drumul forestier din stânga. Imediat apare un loc de popas silvic, acoperit, util și pe vreme rea. De acum încolo ne deplasăm când pe drum, când pe lângă albia văii Colbu, deosebit de accidentată, majoritar captivă ghețurilor după nopțile geroase ale finalului de an 2014. Spectacolul formațiunilor glaciare, marmitelor fierbând-înspumate, repezișurilor apoi, pe cursul mijlociu, o splendidă cascadă în evantai, înghețată de această dată în proporție de 85%, ne răsplătesc strădaniile de coborâre/urcare peste lujerii agasanți de mur, printre grohote glazurat-alunecoase.
Suim în continuare pe drumul forestier din care, spre stânga, se desprind variante abrupte de TAF ce duc la foste parchete silvice. În dreapta, jos, valea Colbu (superioară) ne încântă cu un lung repeziș înspumat incorsetat în gheața spongioasă. Lângă drum, pe stânga, un ciurgău amenajat de forestieri ne surprinde cu bizareriile sale glaciare, unele deosebite (incluziuni vegetale verzi ori ruginii în gheața cristalină, strălucitoare). Mai apoi în dreapta (versantul geografic stâng al văii Colbu superioară) apare o stâncărie cu turnuri cascadate – peretele aproape vertical are 80-100 m iar vârfurile, pe alocuri ca niște medievale donjoane, proemină deasupra coroanelor gorunetului matur. Imediat după aceea, pe aceeași parte a văii, se ivește o fostă carieră de aglomerate vulcanice din care s-a prelevat arocamentul necesar întreținerii drumului forestier de pe valea Colbu dar și în amonte, cele de pe valea Paltinu, respectiv de pe valea Cireșu, adică până la poalele S ale vârfului Paltinu și vârful Pietroasa.
După 1 oră și 45 de minute de la plecarea de la Lomaș ajungem la podul de la confluența văii Cireșului cu valea Paltinu și la bifurcația drumului forestier. Nu dorim să suim pe vârful Paltinu sau vârful Pietroasa ne întoarcem de aici pe același traseu însă lfugăriți de cerul sur prevestitor de ninsoare și de gerul acut resimțit din pricina brizei după-amiezii, ne trebuiesc doar 45 minute până la Lomaș.
Personal am bătut nu o dată, cu diferiți ortaci, începând din copilărie și în toate anotimpurile, traseele spre vârfurile Pietroasa, Paltinu și Țiganu, prima oară cu Papa și fratele meu Alex, în schimb mei ortacii de azi se află în premieră pe acest traseu (iar pe vârfurile Pietroasa-Țiganu-Paltinu nu au fost niciodată) în care valea Băița și valea Colbu ne-au oferit nenumărate ipostaze fascinante (în sezonul cald vegetația arboricolă tânără obturează cursul văilor spectaculoase dar mai mereu aflate-n umbră densă, întunecoase).
