Baia Sprie – Șaua Poca – Chiuzbaia – Groapele Chiuzbăii, iarna
Traseu: Baia Sprie – Șaua Poca – Chiuzbaia – Groapele Chiuzbăii – iarna
Obiectiv: Șaua Poca
Localizare: Groape, Chiuzbaia, Baia Sprie, Munții Igniș
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie, circa 13 km
Marcaj turistic: punct galben (parțial), marcaj triunghi roșu pe valea Jidovoaia (suind spre Rezervația fosilieră – Ciontolan – Igniș Est)
Tip traseu: circuit turistic
Grad dificultate: mediu, dificil în condiții de iarnă cu nea abundentă și ger
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 6 ore, 12-14 km
Diferență de nivel: circa 450-500 m
Recomandări: harta turistică Zona Baia Sprie-Șișești din seria Gutinul turistic 2005
Avertismente: zonă cu vipere și urși
Căi de acces: Baia Sprie prin Șaua Poca
Mijloace de locomoție: autobuze URBIS nr. 8 Baia Mare – Baia Sprie, autoturism, bicicletă
Sugestii de cazare: cort, pensiuni Baia Sprie și Chiuzbaia
Descriere traseu:
Traseul trece prin faţa bisericii romano-catolice din Baia Sprie și continuă spre V pe un drum pavat cu andezite negre, dar mai ales verzui, provenite din Cariera Sfântul Ioan, potrivit conf. geolog Dumitru Iștvan.
Nu peste mult, la stânga, se remarcă un vechi zid masiv din piatră, cu alură medievală. Dincolo de acesta şi-n sus, apare turla şindriluită a vechii capele ortodoxe înălţată după 1700 iar lângă, turlele noii biserici ortodoxe.
Multe dintre case au spre faţadă pivniţe cu porţi semicirculare confecţionate din lemn acoperit cu tablă, straşnic ferecate cu armături meşterite-n vechile fierării, părând a fi servit odinioară drept crame ale orăşelului. În dreapta sus, spre NE, atrage atenţia porţiunea superioară a abatajului de suprafaţă al filonului principal, pinii învăluiţi în chiciură de la capătul grohotelor abrupte scurse la SE spre Lacul Albastru şi vârful din Dealul Minei (Mons Medius).
Iniţial, marcajul punct galben apare doar ca un inel alb fiindcă vopseaua galbenă, aplicată pe stâlpii de beton cu un sfert de secol în urmă s-a distrus treptat. Acesta este dublat de un marcaj recent, cruce roşie, care duce prin Valea Borcutului şi valea Adâncă în vârful Dealul Minei, zona de NV, de unde continuă spre Lacul Albastru şi-apoi în jos spre centrul oraşului Baia Sprie.
Nu peste mult, tot în stânga, printre coroanele despuiate ale fagilor şi carpenilor apar zidurile impresionante din piatră ale fostului Puţ Francisk, vestit pentru maşina sa de extracţie acţionată hidraulic. În dreapta este gura fostei Mina Boului, care exploatase timp de secole filonul principal al Mons Medius din care se ramifică cel secundar, botezat Crăpătura Zorilor.
Un panou turistic informativ a fost amplasat în zonă. De la borcut cotim spre stânga și o luăm în sus pe un drum de TAF decupat într-un tânăr codru de goruni, fagi şi carpeni, aflat pe versantul de E al Dealului Roşu (767 m). Dacă iniţial deplasarea se face spre V, în scurt timp drumul o ia în N, pentru ca la o bifurcaţie să se orientează din nou spre V. Cu dificultate se poate observa marcajul turistic sub forma unui simplu punct galben, fără inelul alb periferic.
După circa 2 ore de la debut se atinge o şa nordică a Dealului Roșu. Marcajul punct galben se orientează de aici înspre NE, fiind deosebit de prezent. Spre NV continuă din şa spre Chiuzbaia o variantă marcată mai recent doar cu punct galben, fără inel alb exterior. Pare a fi un vechi drum de căruţe ce are în stânga valea Tulbure (afluent al văii Chiuzbăii), în dreapta, bălţi în care se scaldă mistreţii şi la circa 150 m distanță, o cruce ruginită pe spatele căreia scrie în maghiară Fustos Istvan, Varosi tanacs, 1848 – ridicată acolo de consilierul orăşenesc Futos, după cum se traduce.
Șaua Poca apare pe direcţia N. Revenim la marcajul vechi punct galben continuând pe poteca largă, uşor ascendentă spre E-NE, unde se înfățișează în fundal Ignişul (spre N), iar la stânga lui – vârful Ostra, pârtia din Poiana Ulmoasa (SE), iar deasupra pajiștea alpină din vârful Pietroasa.
La 3 ore de la debut se atinge Șaua Poca. La stânga, impresionant datorită abruptului său stâncos vertical spre N şi deosebit de înclinat spre E, este vârful Poca (787 m). O cruce metalică e instalată de o vreme pe această măgură vulcanică. Vizavi, la câteva sute de metri spre NE şi dincolo de platoul cu un mic tău numit Tertiu Trifului (tierti derivând din kert, limba maghiară, semnificând grădină), este vârful Măgura Chiuzbăii (882 m). La dreapta vârfului e culoarul văii Chiuzbăii acompaniat de drumul ce suie la mănăstirea Chiuzbaia. Vizavi, spre E, se află vârful Blidar (883 m).
Se coboară spre un saivan, iar ceva mai încolo apar primele gospodării din Chiuzbaia, intrând pe ulița care duce în centru. După o oră de la plecarea din Şaua Poca (4 de la începutul traseului), se ajunge la asfalt, aproape de o mare vâltoare.
Două uliţe continuă spre V-NV către Groape, una sub vâltoare, cealaltă, cu marcajul turistic punct galben, deasupra ei. Se traversează valea Chiuzbăii cu țintă spre Groape, pe uliţa din jos. Un reper bun este ciudata şarpantă piramidală din sticlă, ce pare o seră amplasată deasupra casei. Se suie uşor, lăsând în dreapta rămâne un cimitir. Marcajul punct galben e pe o uliţă/potecă situată puţin mai spre NE.
Se ajunge în culmea parcursă de un şleau de căruţe flancat de garduri vii din carpen, apoi la o răstignire, în final coborând (pe marcaj) în capătul de sus al cătunului Groape, prin flancul geografic stâng al v.văii Jidovoaia.
De la crucea albă din stânga drumului, se traversează valea ajungând la grajdul şi şura din stânga, cu o casă de vacanţă din bârne de lemn în dreapta. Pe şură e urma vechiului marcaj turistic punct galben, nu şi inelul alb, distrus de intemperii în cele mai bine de două decenii de la realizare.
Se merge pe uliță, spre SE, către culmea cu răstignire, de unde se poate admira o altă perspectivă a satului Chiuzbaia, iar mai apoi spre E-SE, acompaniid pe o îngustă potecă afundul şleau de căruţe pe care fusese realizat marcajul turistic şi după un total de aproape 6 ore şi un parcurs însumând circa 12-14 km. Se iese în Chiuzbaia, deasupra vâltorii (esenţial reper). De aici, în 10 minute, se ajunge lângă şcoală, aflată lângă un frumos monument al ostaşului necunoscut din Primul Război Mondial şi biserica cu alură de catedrală, cu frumoase fresce la intrare.
Se continuă pe valea Chiuzbăii, lăsând în dreapta o haldă veche, mina Clementina, mina Piticilor şi mina Hubertus, lăsând în urmă o cabană silvică, deviind spre Baia Sprie pentru a ajunge din nou lângă biserica romano-catolică.