Valea Cosăului: Din Breb, la biserica de lemn și Tăurile Hoteni

Traseu: Breb - biserica nouă Breb - biserica monument istoric din Breb - biserica de lemn monument istoric din Hoteni - Tăurile Hoteni - turbăria Hoteni

Obiectiv: biserica nouă și biserica monument istoric din Breb, biserica de lemn, monument istoric din Hoteni, Tăurile Hoteni și turbăria limitrofă

Localizare: Maramureș, Breb și Hoteni, la poalele Gutâiului

Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Budești – Breb – Hoteni – circa 55 km

Marcaj turistic: cruce roșie în zona Breb – valea Caselor – biserica și Tăurile Hoteni

Tip traseu: circuit etnocultural-peisagistic

Grad dificultate: lejer

Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului

Lungime și durată: incluzând deplasarea din/ înspre Baia Mare circa 6-7 ore

Diferență de nivel: nesemnificativă

Recomandări: harta zona turistică Budești – Desești – Ocna Șugatag din seria Gutinul turistic, an 2005; de făcut traseul primăvara, în preajma sărbătoririi Sfâăntului Gheorghe când înfloresc ciereșii iar pe Gutâi se mai văd ultimele petece de nea

Avertismente: atenție, nu vă hazardați pe malurile Tăurilor Hoteni sau prin turbăria de la E-SE de acestea; zonă pastorală – atenție la câinii ciobănești; habitat de vipere în zona Tăurilor și turbăriei Hoteni

Căi de acces: din Breb în avalul văii Caselor spre Hoteni, dinspre Hărnicești – Hoteni către Breb ori dinspre Ocna Șugatag spre Hoteni și Breb

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare Ocna Șugatag; autoturism personal; mountainbike

Sugestii de cazare: pensiuni; localnici; cort

Descriere traseu:
Pornim peste Gutâi către Mara. Coborând Gutâiul se vede imaculata creastă a Zakarpatyei Ucrainei continuată spre NE-E cu aceea a Munţilor Maramureşului. Coborâm spre satul Mara (fost Crăceşti până prin 1965) acompaniind valea  Râuşorului. În curând, de-o parte şi alta a DN 18, se derulează gospodăriile din ce în ce mai relativ tradiţionale, specifice ale debutului Maramureşului Istoric, cu gardurile împletite şi porţile monumentale dăltuite-n stejari vânjoşi.

Traversăm satul Deseşti în urmă şi-n dreapta rămâne o altă perspectivă spre Creasta Cocoşului, vârful Gutâi şi Trei Apostoli apoi încep să se vadă Măgura Budeştiului, la stânga sa, spre SE, vârful Făgădău Pintii, Măgura Mare şi Sermetieşul de pe culmea vestică a Munţilor Lăpuşului.

În Hărniceşti, cotim la dreapta, suind spre Hoteni, adică pe la N-NE de Gutâi. Pe dreapta rămâne frumoasa pensiune în stil moroşenesc ce pare a fi medieval fortificată. O alta, la fel de pitorească, e la ieşirea din Deseşti către Hărniceşti.

În zi de sărbătoare satele traversate par pustii, apoi moroşenii încep să apară frumos îmbrăcaţi, în drum spre biserică.

O monumentală poartă maramureşeană, cu un basorelief inspirat de Tânjaua de pe Mara, sărbătoarea gospodarului care scoate primul atelajul tras de cai ori boi cu plugul la arat, desfăşurată pe valea Dărasca într-o amplă înşeuare aflată între Hoteni şi Ocna Şugatag, atrage atenţia pe stânga înainte de-a sui accentuat în Hoteni.

O uliţă îngustă, asfaltată, se desprinde imediat spre dreapta, urcând spre Biserica de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril (8 noiembrie) construită în 1790 în Slatina, azi ucraineană, trecută peste Tisa şi reânălţată aici în 1895, pe peretele sudic existând o placă amplasată de săteni drept omagiu adus eroilor locului căzuţi în Primul Război Mondial.

Asfaltul continuă o vreme printre gospodării decorate primăvara de tufe mari de Forsitia întrecându-se cu cele purpurii de Gutui japonez. De Sfântul Mucenic Gheorghe, cireșii sunt în floare-s în toate curţile şi ogrăzile dar și prin apropiatele huciuri. Indicatorului turistic e amplasat (neinspirat) într-o curbă , arătând la dreapta, 0,6 km, 15 minute Tăurile Hoteni, respectiv stânga, 3,5 km Ocna Şugatag plus o săgeată spre dreapta, cu marcaj turistic cruce roşie, spre Breb şi-n continuare spre Tăul Morărenilor (adică pe o secţiune importantă a Drumului Verde botezat şi Drumul Moştenirii).

Ne deplasăm dincolo de marginea SE a satului, pe un drum pietruit-hârtopos care-n curând coboară repejor spre ampla, şi absolut unica prin pitorescul său, depresiune a Brebului.

Terasatele fânaţe crud-verzi şi holdele cu grâu de toamnă, ori decurând arate iar unele dintre ele însămânţate cu cartofi, sălciile abia-nverzite, cireşii în floare, gospodăriile plasate printre livezile clasice ori huciurile de arini, sălaşele de vărat şi peste toate acestea fundalul izbucnind aproape vertical spre platoul vulcanic Gutâiconstituie un motiv de încântare dublat de sentimenul păşirii într-o t fermecată lume cu cânturi de cuci, pupeze şi cocoşi din sat. La stânga, paralelele turle argintii ale bisericii din Breb par a străjui spiritual comunitatea nicicând colectivizată de comunişti.

Vizităm biserica din Hoteni şi apoi tăurile şi tinovul Hoteni, la final revenind spre Breb pentru a-i admira vatra satului. O poarta monumentală de lemn, cu un basorelief naiv prezentând portretele a doi sfinţi, e la sud de biserică. Mari lespezi de gresie marchează ţintirimul din zona SV-V a bisericii din Hoteni. De jur împrejur e cimitirul inconfundabil datorită crucilor specific ornamentate, majoritatea din lemn de stejar, unele dăltuite-n piatră.

Ieșim din biserică, continuăm pe asfalt spre Breb, după câteva sute de metri ajungem la marcajele turistice şi uliţa pietruită desprinsă la stânga, ascendent, spre E, către Tăurile Hoteni.

În gura uliţei (peste drum) e o casă tradiţională din bârne. Vizavi, o casă de vacanţă cochetă dar cu gard din stâlpi de piatră şi ţevi de inox. Pentru a ajunge la  Tăurile Hoteni suim pe glodoasa uliţă cu şleauri afunde străjuită mesteceni, cireşi înfloriţi, bătrâne sălcii, plopi albi încărcaţi mii de mâțișori. Îndărăt se ivesc treptat Deseştiul iar deasupra lui spre V-NV, Culmea Pietrei cu sure stâncării andeziticem mai spre stânga Piatra Tisei din Mara iar pe deasupra şi la stânga ei pădurile de fag, intercalate rar cu molidiş, suind spre Staţiunea Turistică Izvoare.

Ajungem la capătul nordic al ultimului tău acaparat de lăstăriş de salcie, plop tremurător, arin, cu mici ochiuri de apă albastre cerneală sau smolii, rogoz uscat şi puţin păpuriş pe margini. Aici habitează felurite alge (Prinnularia brebisone, Cylindrocystis brebisone), plante lacustre ( Otrăţelul de baltă - Urticularia vulgaris şi Roua cerului – Drosera rotundifolia), unele din ele insectivore, ţestoasa de apă dulce (Emys orbicularis), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), buhaiul de baltă (Bombina variegata), feluriţi peşti.

Originea toponimiei Breb derivă de la biber sau castor, valorosul rozător ce sălăşluise pe aceste meleaguri până prin secolul XIX, fiind vânat şi exterminat pentru carnea şi blana sa preţioasă.  Tăurile Hoteni sunt orientate aproximativ NE-SV, unul în continuarea celuilalt, cel mijlociu fiind şi cel mai afund şi mai mare iar cel din extremitatea SV fiind mult alungit, amintind de canalele accesibile cu lotca ale Deltei Dunării.

Vreo 150 specii diferite de alge identificate aici sunt cele responsabile de culoarea apei, acestora li se adaugă însă şi irizaţiile solare ca şi proiecţile cerului, acum unul azuriu intens, specific Maramureşului Istoric.

Tăurile Hoteni s-au format consecutiv unor tracţiuni şi alunecări majore produse pe axa E-V. În prezent ele se prezintă precum o lineară salbă lacustră, lungă de câteva sute de metri, situată într-un infundibul al solului, având malurile înălţate la cel mult 15-20 m deasupra oglinzii apei, lărgimea afundăturii nedepăşind 45-50 m. Malurile-s acaparate de arborete, localnicii exploatând pentru foc cireşii şi arinii.

La E-SE de Tăurile Hoteni există un paralel infundibul considerabil mai alungit şi mai afund, cu malurile pe alocuri punctate de bolovani andezitici întunecaţi (asemănători andezitelor funerare din Budeşti – Piatra Pintiuţ). Acolo nu există nişte tăuri propriu-zise ci discontinue ochiuri de apă invadate de arborete, iar în extremitatea sa S-SV se desfăşoară Tinovul Hoteni (1 cm de turbă rezultată prin sedimentarea vegetaţiei moarte dar neputrefiate datorită anaerobiozei şi ph-ului de 4,13 se depune în circa un deceniu iar stratul de turbă măsurat aici are 2,5 m grosime şi pluteşte pe apa afundă de circa 4 m).

Tăurile şi tinovul sunt înconjurate de huci, fânaţe şi livezi, neângrijite în ultimii ani. Când înfloresc cireşii vegetaţia lacustră se pune-n mişcare, ivindu-se otrăţelul de baltă, stridente, galben portocalii, Calcea calului în timp ce pe maluri şi la liziere înflorește Floarea Paştelui.

Un panou ruginit, fixat pe un arin, atrage atenţia că ne aflăm într-o arie naturală protejată. Spre SE continuă poteca ce conduce spre Tinovul Hoteni. Pasajul, din leţuri şi scândură de brad, amenajat pentru a traversa turbăria fără riscul de afundare și fără a impieta asupra biotopului dominat de muşchiul artic – Sphagnum, rogoz – Carex rostrata, roua cerului – Drosera rotundifolia, răchiţele – Vaccinium oxycocos cu fructe roşii ca nişte mărgele e aproape integral distrus.

De pe pasaj, privind spre SV-V, avem o altă, încântătoare, perspectivă spre platoul vulcanic Gutâi şi Creasta Cocoşului iar ieşind pe malul estic al Tinovului Hoteni putem panorama mai întâi spre Budeşti, apoi spre caldeira vulcanică Corha şi Gruiul Lupului, Chicera, Măgura Mică şi Mare, de departe însă Sermetieşul, ca o cuşmă de dorobanţ, atrage atenţia la stânga vârful Văratec (marcat cu relee TV & GSM), toate ţinând de Munţii Lăpuşului (Piemontul Văratecului şi Piemontul Botizei).

Avansăm spre N și ţinem malul estic al tinovului, admirând salba ochiurilor întunecate de apă din stânga dar îndeosebi tabloul estic având în prim plan valea Dărasca și dincolo de ea terasele malului său geografic drept cu fânaţe, holde, arini şi cireşi înfloriţi, vatra comunei – staţiune balneară de interes local – Ocna Şugatag şi în fundalul estic extrem Munții Maramureșului – culmea Paltinu, Muntele lui Şerban – Pop Ivan (1937 m, Tomnatecu cu Poiana narciselor, Săhleanu cu molidiş, deasupra acestuia Farcău (1957 m) şi-n dreapta vârful Mihailecu (1918 m), apoi la dreapta lui, alungita spinare albă a Culmii Rugaşu. Se vede și vârful Petros la stânga vârful Pop Ivan, aflat în Ucraina dar şi Pietrosul Maramureşului (sau Bardău- 1850 m). Spre N, în avalul Marei, se conturează Sat Şugatag şi Giuleşti iar în depărtare Zakarpatya Ucrainei. La stânga satelor de pe valea Marei, împădurită şi cu stâncării sure, Culmea Pietrei şi foarte puţin decalată spre E-NE Piatra Tisei abordabilă din Vadu Izei sau prin Iapa-Agriş.

Închidem acest circuit dând ocol prin capătul nordic al nivaţiilor cu tăuri, admirăm mioare şi locuitorii din Hoteni deplasându-se solitari ori în mici grupuri doar pe doar de ei ştiutele poteci tot mai puţin umblate ce leagă satele Hoteni, Ocna Şugatag şi Breb. Ne îmbarcăm plecând spre Breb, ajungând în Valea Mare apoi suind spre confluenţa valea Caselor cu valea Breboaia, oprind la biserica de lemn, monument istoric.

Biserica de lemn din Breb are hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril şi reprezintă de fapt cea de-a treia biserică de lemn din Breb, turla ei fiind aceea a unei precedente biserici ridicată pe la 1531 în Copăciş.

Breb-ul este atestat documentar pentru prima oară într-o diplomă emisă la 1360 de către regele Carol Robert I de Anjou după o întâlnire a acestuia, pe aceste mealeaguri, cu Dragoş, fiul lui Gyula.

La acea vreme aici existaseră trei vetre distincte de sat: Valea Mare, Copăciş şi Breb.

Biserica a fost reclădită în 1626, lărgindu-i-se pronaosul la 1643 şi fiind renovată în 1715, în prezent în interiorul său găsindu-se modeste fragmente de pictură murală. De admirat la biserică și poarta monumentală de lemn şi apropiata, fosta, casă parohială, construită într-un autentic stil arhitectural moroşenesc în debutul secolului XIX. Vizităm biserica şi ţintirimul după careremarcăm varietatea crucilor confecţionate din lemn de stejar, unele cu braţele închise-n celtice (semi)cercuri, altele ornamentate în dinte de lup ori în formă de treflă, câteva dăltuite-n piatră, cu două braţe orizontale inegale şi un al treilea oblic, în stil elenic vechi, cruci cu braţele acoperite cu tablă, puţine cu socluri din piatră şi cu răstigniţi Chrişti turnaţi din oţel.

O casă tradiţională aflată la sud de fosta casă parohială, minunat ornamentată în zona stâlpilor şi arcadelor de molid ale prispei, e la limita prăbuşirii. Ieșim din Breb către Budeşti, oprind în câteva rânduri pentru a panorama spre depresiunea-i pitorească. De aici ne putem întoarce prin Cavnic în Baia Mare sau deplasa spre Ocna Şugatag, din centrul comunei ocolind biserica romano-catolică pentru a descinde la fostul puţ cu maşină de extracţie a sării de lângă băile vechi.

Alte trasee si atractii turistice:

Valea Cosăului (Breb): Tăurile și Tinovul Hoteni De Paște, în Breb, la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril și la Tăurile Hoteni Zona Mara-Cosău: În Breb, la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril și Tăurile Hoteni La Hoteni, tinovul cu tăuri și Tabăra Anuală de Arte de la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril