Valea Cosăului (Breb): Tăurile și Tinovul Hoteni

Traseu: Hoteni – Breb – Taurile din Hoteni – tinovul Hoteni – Breb

Obiectiv: bisericile monument istoric de lemn din Breb și Hoteni, Tăurile și Turbăria Hoteni; flora specifică zonelor umede, turbăriilor, broaște țestoase de apă dulce; Tânjaua de pe Mara din Hoteni – ritual laic-religios de primăvară dedicat primului gospodar ieșit la arat; porțile maramureșene tradiționale de pe Valea Marei și Valea Cosăului; gospodăriile muntenești, specific maramureșene de la poalele Gutâiului

Localizare: Maramureșul Istoric, Breb – Hoteni

Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Budești – Breb – Hoteni sau Baia Mare – Pasul Gutâi – Hărnicești – Hoteni – Breb

Marcaj turistic: cruce roșie de la biserica Hoteni spre Tăurile Hoteni și în continuare prin Breb la Tăul Morărenilor (pe Drumul Moștenirii)

Tip traseu: excursie

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului

Lungime și durată: circuitul tăurilor și turbăriei circa 2 km, 1 oră

Diferența de nivel: nesemnificativă

Recomandări: de vizitat bisericile de lemn Breb și Hoteni, țintirimurile acestora cu cruci de piatră și de lemn seculare; de luat parte în sărbătorile religioase la ritualurile greco-catolice și ortodoxe când localnicii vin la biserică în straie tradiționale; traseu recomandabil primăvara, la înfloritul cireșilor, prunilor, merilor; nerecomandabil iarna când tăurile îngheață și sunt acoperite cu nea

Avertismente: atenție la deplasarea pe potecile pescărești ale Tăurilor Hoteni, risc de alunecare și înec; zonă cu vipere; atenție și la câinii stânelor

Căi de acces: prin Hărnicești – Hoteni, prin Ocna Șugatag – Hoteni sau prin Breb – Hoteni

Mijloace de locomoție: autobuze din Baia Mare spre Ocna Șugatag via Hoteni sau spre Sighetu Marmației via Budești – Ocna Șugatag; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Breb

Descriere traseu:
Din centrul localității Hoteni o străduță îngustă, asfaltată, se desprinde spre dreapta urcând spre bisericuţa de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril (8 noiembrie) construită în 1790 în Slatina, azi localitate ucraineană, trecută peste Tisa şi reînălţată aici în 1895, pe peretele sudic existând o placă amplasată de săteni drept omagiu eroilor locului căzuţi în Primul Război Mondial.

Indicatorul turistic e amplasat într-o curbă, precizând dreapta, 0,6 km, 15 minute, Lacurile de la Hoteni, respectiv stânga, 3,5 km Ocna Şugatag, precum şi săgeata spre dreapta, cu marcaj turistic cruce roşie, spre Breb şi-n continuare spre Tăul Morărenilor (adică pe o secţiune importantă a Drumului Verde botezat şi Drumul Moştenirii).

Continuăm deplasarea dincolo de marginea SE a satului pe un drum pietruit și coborâm spre depresiunea localității Breb. Vizităm mai întâi biserica din Hoteni şi apoi tăurile şi tinovul, la final satul Breb, biserica de lemn, țintirimul acesteia și vatra multiseculară a satului.

Poarta monumentală de lemn a bisericii atrage atenția printr-un basorelief naiv prezentând portretele a doi sfinţi. Mari lespezi de gresie marchează ţintirimul din zona SV-V a bisericii, iar de jur împrejur e cimitirul cu cruci specific ornamentate, majoritatea din lemn de stejar iar unele dăltuite-n piatră. Frescele interioare cu teme biblice-s copleşite de numeroasele şterguri ţesute din in şi cânepă decorate cu motive florale şi la capete cu franjuri şi broderii.

Ieșim din biserica Hoteni și urmărim asfaltul îngust spre Breb. După câteva sute de metri remarcăm marcajele turistice şi uliţa pietruită desprinsă la stânga ascendent spre E, către Tăurile Hoteni. În gura uliţei (peste drum) e o casă tradiţională din bârne. Vizavi, o casă de vacanţă.

Pentru a ajunge la Tăurile Hoteni urmăm glodoasa (după topirea neii și ploi) uliţă cu şleauri afunde străjuită de mesteceni, cireşi și bătrâne sălcii ciuntite. Îndărăt, spre NV, zărim treptat Deseştiul iar deasupra lui spre V-NV, Culmea Pietrei punctată de stâncării apoi Piatra Tisei din Mara iar pe deasupra şi la stânga ei pădurile suind spre Staţiunea Turistică Izvoare. Ajungem repede la capătul nordic al ultimului tău acaparat de lăstăriş, cu mici ochiuri de apă smolii.

Un panou informativ plasat pe stâlpi de molid pe latura de E a tăului e devastat deși oferea relații în limba română şi limba engleză, avea și o schiță a zonei. Panoul informa turiștii despre felurite alge (Prinnularia brebisone, Cylindrocystis brebisone), plante lacustre (Otrăţelul de baltă – Urticularia vulgaris şi Roua cerului – Drosera rotundifolia), unele din ele carnivore, ţestoasa de apă dulce (Emys orbicularis), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), buhaiul de baltă (Bombina variegata), feluriţi peşti dar şi despre originea toponimiei Breb (legată de biber sau castor, valorosul rozător ce sălăşluise pe aceste meleaguri până prin sec. XIX, fiind vânat şi exterminat pentru carnea şi blana sa preţioasă).

Tăurile Hoteni sunt orientate aproximativ NE-SV, unul în continuarea celuilalt, cel mijlociu fiind şi cel mai afund şi mai mare iar cel din extremitatea SV fiind mult alungit, amintind de canalele accesibile cu lotca ale Deltei Dunării. Vreo 150 specii diferite de alge identificate aici sunt responsabile de culoarea apei, acestora li se adaugă însă şi irizaţiile solare ca şi proiecţiile cerului.

Cel mai probabil, tăurile au apărut consecutiv unor tracţiuni tectonice şi alunecări majore produse pe axa E-V. În prezent ele se prezintă precum o lineară salbă lacustră lungă de câteva sute de metri şi situată într-un infundibul (canal în formă de pâlnie) al solului, având malurile înălţate la cel mult 15-20 m deasupra oglinzii apei, lărgimea afundăturii nedepăşind 45-50 m. Malurile-s acaparate de arborete exploatate pentru foc de către localnici deși arealul e declarat arie naturală protejată.

La E-SE de Tăurile Hoteni există un paralel infundibul considerabil mai alungit şi mai afund, cu malurile pe alocuri punctate de bolovani andezitici întunecaţi (asemănători andezitelor funerare din Budeşti – Piatra Pintiuţ). Acolo însă nu există nişte tăuri propriu-zise ci discontinue ochiuri de apă invadate de arborete iar în extremitatea sa S-SV se desfăşoară Tinovul Hoteni (1 cm de turbă rezultată prin sedimentarea vegetaţiei moarte dar neputrefiate datorită anaerobiozei şi ph-ului de 4,13 se depune în circa un deceniu iar stratul de turbă măsurat aici are 2,5 m grosime şi pluteşte pe apa afundă de circa 4 m). Tăurile şi tinovul sunt înconjurate de huci, fânaţe şi livezi neîngrijite.

La capătul SV al tăului lung un panou atrage atenţia că ne aflăm într-o arie naturală protejată. Spre SE continuă poteca care conduce spre Tinovul Hoteni. Pasajul din leţuri şi scândură de brad amenajat pentru a traversa turbăria e putred, riscant. Admirăm muşchiul artic – Sphagnum, rogoz – Carex rostrata, roua cerului – Drosera rotundifolia, răchiţele – Vaccinium oxycocos cu fructe roşii ca nişte mărgele. De pe pasaj privind spre SV-V există o perspectivă încântătoare spre platoul vulcanic Gutâi şi Creasta Cocoşului.

Ieşim pe malul estic al tinovului și panoramăm spre Budeşti, caldeira vulcanică Corha şi Gruiul Lupului, vârful Chicera, Măgura Mică şi Mare, vârful Sermeteş și vârful Văratec (marcat de relee TV și GSM), toate ţinând de Munţii Lăpuşului (Piemontul Văratecului şi Piemontul Botizei).

Avansăm spre N și urmăm malul estic al tinovului prospectând salba ochiurilor de apă din stânga. La E în prim plan e valea Dărasca și dincolo de ea terasele cu fânaţe, holde, arini şi cireşi, vatra comunei – staţiune balneară de interes local – Ocna Şugatag şi în fundalul estic extrem culmea Paltinu, Muntele lui Şerban-Pop Ivan (1937 m altitudine), Tomnatecul cu Poiana narciselor, Culmea Săhleanu cu molidiş, deasupra acesteia vârful Farcău (1957 m altitudine) şi-n dreapta sa vârful Mihailecu (1918 m altitudine) apoi alungita spinare a Culmii Rugaşu.

Se mai pot admira vârful Pietros din Ucraina, la stânga vârful Pop Ivan, şi Pietrosul Maramureşului (sau Bardău – 1850 m altitudine). Spre N, în avalul Marei, se conturează Sat Şugatag şi Giuleşti iar în depărtare Zakarpatya Ucrainei. La stânga satelor de pe valea Marei, împădurită şi cu stâncării sure, Culmea Pietrei şi foarte puţin decalată spre E-NE Piatra Tisei.

Continuăm din Hoteni spre vatra satului Breb, ajungem pe Valea Mare apoi, de acolo suim spre confluenţa văii Caselor cu valea Breboaia și la biserica de lemn, monument istoric. Biserica de lemn din Breb are de tot hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril şi reprezintă de fapt cea de-a treia biserică de lemn din Breb, turla ei fiind aceea a unei precedente biserici ridicată pe la 1531 în Copăciş.

Localitatea Breb este atestată documentar pentru prima oară într-o diplomă emisă la 1360 de către regele Carol Robert I de Anjou după o întâlnire a acestuia, pe aceste mealeaguri, cu Dragoş, fiul lui Gyula. La acea vreme aici existaseră trei vetre distincte de sat: Valea Mare, Copăciş şi Breb.

Biserica a fost reclădită în 1626, lărgindu-i-se pronaosul la 1643 şi fiind renovată în 1715, în prezent în interiorul său se găsesc modeste fragmente de pictură murală. În țintirimul acesteia surprinde extraordinara varietate a crucilor confecţionate din lemn de stejar, unele cu braţele închise-n celtice (semi)cercuri, altele ornamentate în dinte de lup ori în formă de treflă, câteva dăltuite-n piatră, cu două braţe orizontale inegale şi un al treilea oblic, în stil elenic vechi, cruci cu braţele acoperite cu tablă, puţine cu socluri din piatră şi cu Chrişti răstigniţi turnaţi din oţel.

Ieșim din Breb și suim spre Budeşti. Oprim din când în când pentru a panorama spre depresiunea pitorească și platoul vulcanic Gutâi – abruptul NE-E al acestuia.

Alte trasee si atractii turistice:

De Paște, în Breb, la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril și la Tăurile Hoteni Zona Mara-Cosău: În Breb, la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril și Tăurile Hoteni Valea Cosăului: Din Breb, la biserica de lemn și Tăurile Hoteni La Hoteni, tinovul cu tăuri și Tabăra Anuală de Arte de la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril