Trasee turistice Baia Mare: Valea Neamțului – vârful Elena – vârful Iricău
Traseu: Valea Neamțului - vârful Elena - Culmea Morgău - vârful Iricău - zona Borzaș II
Obiectiv: valea Toncii (Valea Neamțului conform localnicilor și silvicultorilor), vârful Elena (altitudine 580 m), Culmea Morgău, vârful Iricău (636 m altitudine), vechi abataje miniere, surpări spectaculoase în zona Borzaș II, aglomeratele vulcanice ale vârfului Elena
Localizare: Maramureș, Baia Mare – cartier Valea Borcutului
Itinerar: Baia Mare – cartier Valea Borcutului – Castelul Pocol – 7 km
Marcaj turistic: traseu marcat pentru mountainbike până pe vârful Elena și-n continuare cruce albastră spre Șaua Trei Stejari – vârful Ferigii – vârful Pleștioara, respectiv spre Culmea Morgău – Tolvaj Deneș
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului; utile bețele de trekking
Lungime și durată: 5-6 ore, 13-14 km
Diferență de nivel: circa 500-550 m
Recomandări: harta turistică Zona Baia Mare – Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul turistic 2005; traseu excelent pentru amatorii de ciuperci și fructe de pădure; zonă de mistreți, cervide și urși
Avertismente: nu vă apropiați de zonele de surpare ale fostelor galerii miniere Borzaș I și Borzaș II – risc major (mortal) de prăbușire
Căi de acces: din cartier Valea Borcutului – confluența Văi Neamțului (văii Tonci pe hărți) cu Valea Borcutului (valea Berăriei pe hărți)
Mijloace de locomoție: până la Castelul Pocol autobuzul urban nr. 5; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: nu este cazul
Descriere traseu:
Traseul începe din stația de autobuz Castelul Pocol; curând, pe un stâlp de beton din stânga drumului ce suie spre fostele mine Sofia și Aurum, apare Bs-I/21. *(Aici vom încheia circuitul turistic).
Mergem pe drumul asfaltat circa 2 km, până la fosta Mină Aurum și Stația de Compresoare, trecem pe la poalele Dealului Poprad, lăsăm în dreapta valea Borzaș cu obârșia sub vârful Iricău-NV, imediat după fostul depozit de explozibili de la Mina Sofia, pe stânga, rămâne Dealul Cetății lui Liszibona Gelert – aproximativ de secol XIV. Apare, la poalele SE ale acestuia, un fost turn de răcire a apei compresoarelor care furnizau aer comprimat pentru necesitățile activităților din subteran. La confluența Văii Borcutului cu valea Neamțului (valea Tonci) pe stânga e un fost adăpost antiaerian.
După pod traversăm un altul mai modest, de peste valea Neamțului și imediat la dreapta apare bariera silvică a drumului auto-forestier valea Neamțului cu marcajul mountainbike. Urmărim drumul în amontele văii Neamțului. Pe stânga se ivesc succesiv 2 foste galerii miniere multiseculare, surpate, apoi o haldă de steril, urmează un loc de popas iar în dreapta o alta haldă de steril mare și, imediat, vestigiile administrației puțului IPEG M.M. valea Neamțului, un indicator silvic și un loc de popas.
Drumul se bifurcă. Varianta înainte trece prin talvegul modest suind spre Poiana Neamțului, mare, neregulată (de fapt sunt două poieni) din care se suie spre Șaua Trei Stejari. Deasupra Poienii Neamțului spre N e valea superioară Iojica – amplu exploatată forestier, recent. Varianta din dreapta suie pe deasupra puțului IPEG Maramureș. Îl urmăm o vreme, după a doua curbă deviem ascendent stânga pe un drum costiș de TAF. Acesta, la un moment dat, continuă spre vârful Elena tangent pe versant dar o potecă suie direct prin făgetul matur, marcat spre exploatare iar, în curând, ieșim în Șaua Sarcareț.
Urmărim ascendent poteca de pe picior și trecem prin zone cu afiniș de pădure, în stânga apar două multiseculare abataje miniere surpate, intersectăm o suită de șanțuri geologice de prospectare iar în dreapta, peste un afluent NV al văii Neamțului, apare o hidoasă, enormă, surpare de versant din zona Borzaș II – ex minieră.
La apropierea de Șaua Sarcareț poteca și culmea se orientează treptat către stânga. În șa ajungem după circa 2 ore de la debut. La stânga, în urcuș spre vârful Elena, apropiat, apare marcajul turistic cruce albastră. La dreapta Șeii Sarcareț, spre S-SV, e o amplă defrișare a făgetului intercalat cu goruni, cu drumuri de TAF suind spre Culmea Morgău. (Pe acolo vom continua traseul după ce vom poposi inițial pe vârful Elena).
Vârful Elena – pe care poposim după 2 ore și 30 de minute de la debutul circuitului, e marcat cu Bs II/109 și o sumedenie de bolovani și megaliți aglomerat vulcanici aducând a brecii. Haoticele blocuri formează pe sub ele uneori niște mici vizuine și grote, una bunicică de adăpost pe vreme rea (vara). De pe vârful Elena, printre coroanele falnicilor fagi, mai rar goruni, vedem o parte a municipiului Baia Mare – zona E-NE și coșul defunctei S.C. Phoenix S.A./ Cuprom S.A.
Urmărim spre E-NE poteca de culme și crucea albastră, continuăm deplasarea spre Șaua Trei Stejari – vârful Ferigii – vârful Pleștioara – 803 m altitudine. Panoramând la N-NV de pe vârful Elena, pe vreme bună, se văd Piatra Tisei de Nistru, vârful Pietroasa-1200 m, Țiganu, Tocastru – 872 m altitudine. Mult mai aproape apar horhoaiele ocru-ruginii-surpările impresionante de abataje ale zonei miniere Borzaș II și Poiana Neamțului.
După un scurt popas pe vârful Elena revenim spre SV, în Șaua Sarcareț. De acolo suim susținut prin recenta defrișare, urmărind o variantă de TAF, spre SV – apoi spre V, ajungem pe Culmea Morgău. De aici, peste defrișarea vastă, panorama E-SE se deschide spre Baia Mare, Măgura Băi, Dealul Crucii, vârful Hija – 767 m, vârful Strâmba – 839 m, vârful Ostra. Dacă de acolo se cotește pe culme în jos *(la stânga) apare poteca și marcajul turistic cruce albastră spre Morgău – Tolvaj Deneș (Piatra Tâlharului). O luăm la dreapta și imediat, pe un fag, apare Bs II/86 apoi II/89 și II/98 ultimele două marcate și pe borne silvice de beton. Apare apoi H-ul silvic de culoare galbenă și roșie *(delimitând districte silvice ale Ocolul Silvic Municipal S.A. Baia Mare, respectiv Direcția Silvică Maramureș – Ocolul Silvic Firiza – Baia Mare).
Ajungem pe vârful Iricău, la stânga, deasupra fostei Exploatări Miniere Săsar, respectiv Uzina de Preparare Săsar, apare o defrișare veche, descendentă, pe traiectul unei foste linii electrice de înaltă tensiune, și o platformă amenajată de parapantiștii băimăreni pentru decolări/aterizări. De aici se poate admira Baia Mare, de la E la V dar și Șatra Pintii, Culmea Preluca, lunca râului Lăpuș, lunca râului Someș. De pe vârful Iricău, depășind zona cu grohote aglomerat vulcanice, coborâm spre Valea Borcutului, lăsând în dreapta bazinul minier Borzaș I și valea omonimă, la stânga fosta Poiană Iricău, plantată de silvici cu pin roșu, cunoscută îndeosebi datorită arboretului multisecular, cu exemplare colosale, de castani comestibili, mai apoi obârșia pârâului Cremenei.
Urmărim descendent circa 1,5-2 km piciorul Iricăului, din ce în ce mai abrupt, marcat excelent cu H silvic galben-roșu, și ajungem la confluența pârâului Cremenei cu Valea Borcutului – mal stâng – reper Bs II/90 și un P alb înscris pe un fag bătrân *(vizavi e gospodăria familiei Orosz Jancsi și drumul asfaltat, respectiv Bs I/21 din apropierea Castelului Pocol și a stației autobuzului nr. 5).
