Țara Lăpușului, toamna
Traseu: Baia Mare – Cernești – Târgu Lăpuș – Rogoz – Libotin – Cupșeni – Ungureni
Obiectiv: circuit turistic cu mașina prin Țara Lăpușulu
Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului
Itinerar: Baia Mare – Cernești – Târgu Lăpuș – Rogoz – Libotin – Cupșeni – Ungureni – circa 75 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: circuit etnoturistic-cultural-istoric
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer, stradal, adecvat anotimpului
Lungime și durată: 7-8 ore incluzând deplasarea din/ înspre Baia Mare
Diferență de nivel: -
Recomandări: de vizitat meșterii artizani și rapsozii populari din zonă
Avertismente: -
Căi de acces: dinspre Târgu Lăpuș
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Târgu Lăpuș plus locale de aici spre satele de la poalele Șatrei lui Pintea; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni din Târgu Lăpuș; cort; localnici
Descriere traseu:
Pornesc din Baia Mare spre Ţara Lăpuşului, mai concret prin zona sa V-NV, cea mai bine conservată din punct de vedere tradiţional, etnofolcloric-arhitectural iar pentru asta plec spre Târgu Lăpuş. Traseul e incântător indiferent de anotimp iar spectacolul debutează după coborârea din Groşi, cu livezile, huciurile, gospodăriile dinspre coama de deal marcată spre S de edificiile Mănăstirii Habra apoi în timp ce sui Dealul Cărbunar-ului spre Berinţa.
Din Copalnic spre Ruşor şi Cerneşti, Culmea Preluca, fâneţele, câte o vită scoasă la păscut, pe urmă o frumoasă perspectivă spre creasta principală a Gutâiului şi abruptul său SE ne farmecă. Urc Dealul Pietriş trăgând cu ochiul spre zona stâncoasă a văii Babei şi Măgureni iar când îi depăşim cumpăna apelor, nu ne mai săturăm să admirăm enclava pitorească a localității Cufoaia, valea Cufoii până-n Răzoare şi debutul Defileului râului Lăpuş.
Frecvent, aici apar voaluri de neguri ce se-ntind spre Târgu Lăpuş, Borcut, Rohia, Rogoz, Stoiceni, Suciu de Jos… Hudin şi Ţibleş. Frumos e şi Dealul Ursoaia din Borcut, terasat, cu înguste holde şi flancat spre NV de Valea Cheiului (cu un drum pitoresc de acces spre Inău şi mai departe, către Şatra lui Pintea).
Traversez oraşul Târgul Lăpuş şi imediat la ieşirea spre Dămăcuşeni pot să evadez pe un drum pietruit la dreapta, către Tăul lui Ţuli sau să continui pe șosea spre Rogoz. Impresionante sunt suliţele bisericilor din Rogoz, două şindriluite şi patinate de secole, celelalte relativ noi, argintii.
Opresc la ieşirea spre Libotin, la o răstignire specifică acestor locuri. De-acum încolo opresc foarte des, imboldit fiind de priveliştea luncii din dreapta, cu un lung şir de sălcii, în care apar ţăranii cu atelaje trase de cai, vite sau bivoli alţii cu tractoare cu remorci sau căruţe în loc de remorcă. Deasupra luncii, spre dreapta, dealurile coboară în terase înguste bordate cu coroane de făget în timp ce la stânga, panta e mult mai blajină iar terasele mai largi sunt acaparate de trifoişti, fâneţe, holde de cartofi şi porumb. Frecvente sunt micile ciopoare ori turme de oi, staulele aferente.
Țăranii din Libotin îşi coboară din sat, duse de lanţ sau legate de loitrele atelajelor trase de cai, vitele şi bivolii ce pasc peste zi în ţărâna delimitată adesea cu garduri electrice pastorale. Satul Libotin e precedat spre SV de o culme-avanpost punctată de huci, livezi şi foarte puţine gospodării ce aduc de departe unor mici fortăreţe de observaţie precedate de zecile de terase ce par a încinge aşezarea ca nişte veritabile brâie. În dreapta, curând, apare suliţa drăniţită a bisericii de lemn, monument istoric cu hramul Sfănții Arhangheli, înălţată în 1671.
Continuăm către Cupşeni. Oprim imediat după intrarea în centrul comunal și admirăm o căsuţă veche din bârne de lemn, lipită cu lut între ele şi spoită în ocru şi albastru. Alături e mica şură acoperită cu goz (paie de grâu). Pe prispă toamna, aliniaţi precum nişte decapitate ţeste de păgâni, stau ludăi numai buni de pus la copt după brumar. În faţa acestei gospodării, pe un teren jos şi umed, se află Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Cupșeni (monument istoric) , ridicată de săteni la 1778 în timp ce pe deal, mai spre V şi la circa 200 m, ascunsă-ntre prunii cimitirului străvechi, parcă sparge cerul turla bisericii, monument istoric, cu hramul Sfântul Ilie Prooroc, edificată după unii pe la 1600, după documente abia pe la 1773. Patru turnuleţe scunde străjuiesc scufia avântată a turlei centrale.
La ieşirea din Cupşeni facem dreapta, suind către hotarul localității Costeni marcat de o răstignire. În fundal se înalţă Șatra lui Pintea, cu stâncării spre S şi SV, la poalele ei SE atrăge atenţia aşezământul monahal construit după 1990.
Coborâm în vatra satului și inventariem gospodăriile autentice, din ce în ce împuţinate. Ajungem pe un drum pietruit la biserica de lemn, monument istoric, cu hramul Sfântul Nicolae, înălţată la 1878, cu coiful turlei străjuit de patru turnuleţe şi cu un şir de mari lespezi de gresii amplasate în zona sudică a ţintirimului. Cealaltă biserică de lemn a satului, cu hramul Sfinții Apostoli Petru şi Pavel, ridicată în anul 1888, e dincolo de valea modestă, spre NV, cu şarpanta acoperită cu tablă zincată iar coiful turlei principale de asemeni flancat în colţuri de patru turnuleţe scunde.
Atât în Costeni cât şi în Cupşeni prezenţa a câte două biserici de lemn e motivată de coexistenţa culturilor greco-catolic şi ortodox însă în prezent slujirea liturgică are loc numai în bisericile nou zidite.
Revenind spre Cupşeni avem surpriza unei extraordinare perspective spre Hudin şi Ţibleş. O luăm apoi către Ungureni. Culmile împădurite, separate de limbile de poieni înclinate, numeroasele terase curmate doar de abruptele vâlcele ori pâraie, pe alocuri denudate de torente şi eroziuni, lăsând vederii golaşele râpe cu substrat sedimentar, luncile înguste acaparate de gospodăriile, în majoritate noi şi aparent prospere, respectă specificul peisagistic încântător al locurilor.
Oprim la gospodăria tradiţională din Ungureni, nr. 80. Admirăm peluza curţii mici, casa din bârne unite între ele de lipitura cu lut spoită an de an, şarpanta din draniţă, ca şi şura şi grajdul de altfel şi coteţele pentru porci şi păsări, prispa îngustă susţinută de stâlpi de lemn, peretele exterior pe care atârnă tradiţional la zvântat câteva cratiţe pentru gătit alături de o strecură şi-un polonic.
Ce regal aici! Începând cu bucătăria tradiţională, cu o plită din teracotă, pereţii acoperiţi cu peretare de lână înflorate, ţesute-n casă, perini (n.n. perne) albe din in şi cânepă, frumos ornate, iar pe jos ţoale ţesute vărgat, din cârpe… Apoi în unica, totuși spaţioasa, cameră cu două paturi pe care tronează dolofane perne, miţoase cergi din lână, cu atârnânde sub tavanul cu grinzi aparente şi scândură de brad patinată de decenii, pe rude de lemn, cojoace, pieptare, gube, şterguri. Icoanele pe sticlă sunt ornate cu şterguri albe, înflorate la capetele franjurate sumar.
Într-un colţ stau gata de tors două caiere cu fusele înfipte în lâna sură de ţurcană sau cea albă, mai molatecă, de ţigaie. Un indescriptibil parfum rustic-ancestral învăluie întreg ambientalul din care nu-ţi mai vine să pleci, preferând să te aşezi pe o laiţă ori să te-ntinzi peste patul cu saltea groasă umplută cu paie proaspete, foşninde adormitor.
Aproape, până în anul 2012 când a fost demolată de ortodocși, atrăgeau atenția misterioasele și impozantele ziduri de piatră ale bisericii greco-catolice din Ungureni, cu hramul Sfânta Cuvioasă Paraschiva, zidită în anul 1882, trăznită şi arsă de două ori (conform preotului satului şi fătului). Atunci au ars şarpanta, turla, ferestrele de lemn, altarul s-a părăbuşit, pe lângă exemplara pildă de ecumenică construcţie măiastră în piatră, fostul edificiu cu alură de medievală cetate transilvană biserica avea și un ceva sinistru, aproape horror, numai bun pentru scenografii cinematografice de acest gen.
Vizităm apropiata Biserica de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril, înălţată în sec. XVIII, monument istoric, amplasată peste vale, la dreapta sus, pe un deluşor cu pruni umbrind cimitirul restrâns. Frescele exterioare care flancaseră uşa, ca şi aceea care decorase intrarea în lăcaş, au fost spălate şi şterse de intemperii.
Plecăm către Libotin admirând în lunca văii din stânga mici grupuri de bivoli păscând ori rumegând molcom după care ne lăsăm fascinaţi de noile perspective către dealurile terasate cu păscânde turme de mioare, vite şi cai. Oprim şi după traversarea podului peste râul Lăpuş în Rogoz pentru a admira undele, apoi o perspectivă grandioasă către Ţibleş, după care ne îndreptăm spre ansamblul bisericilor din Rogoz, două de lemn, monument istoric, înconjurate în ţintirim de numeroase morminte cu specifice cruci de piatră, lemn dar şi destule dintre ele noi, confecţionate din piatră artificială, andezite ori marmură.
A doua ca vechime e biserica cu hramul Sfânta Cuvioasa Paraschiva, adusă în Rogoz din Suciu de Sus pe la 1883, pictura sa murală iniţială distrusă fiind a fost înlocuită cu alta în 1940. Prima şi cea mai vestită din Rogoz, cu informative panouri, e biserica de lemn Sfinții Arhangheli, inclusă în patrimoniul UNESCO (cod 904), înălţată la 1663 (după invazia tătară din 1661) şi pictată în 1785 de zugravii Radu Muntean şi Nicolae Man.
Capetele de mânji de sub şarpantă, frânghia de lemn sculptată ca şi rozetele de lemn, uşa ca o acoladă, scufia turlei principale cu patru turnuleşe în colţuri precum şi masa moşilor de pe latura nordică sunt doar câteva din particularităţile excepţionalului edificiu ecumenic.
De aici ne îndreptăm spre Răzoare şi debutul Defileului râului Lăpuş dar nu fără a mai opri pentru a admira o nouă perspectivă a Ţibleşului peste gospodăriile estice ale Rogozului. În capătul satului Răzoare, de pe un promontoriu dolomitic impresionant, admirăm cea dintâi insulă, alungită ca o sămânţă de dovleac, a Lăpuşului intrând în defileu. Până pe promontioriu urmăm spinarea împădurită cu fag şi păducei, ajungând deasupra stâncăriilor sur-negricioase aflate la circa 35-40 m deasupra albiei treptat îngustate.
Aici, stâncăria dură obligă Lăpuşul la o primă flexare. Se poate merege-n continuare, pe asfaltul îngust, spre Groape, Gropiţa sau/ şi Faţa Groapelor, Preluca Veche, cu descinderea finală peste Dealul Florii în Copalnic Mănăştur pe drumul Sapardului sau reveni în Tg. Lăpuș prin Răzoare iar de-acolo, traversând Dealul Pietriş, spre Baia Mare.
Acest încântător periplu turistic auto prin Țara Lăpușului nu necesită mai mult de vreo şapte-opt ceasuri.
