Țara Lăpușului: Muzeul Florean – Dealul Pietriș – Poiana Botizei
Traseu: Baia Mare – Cernești – Muzeul Florean – Tg. Lăpuș – Lăpuș – Poiana Botizei – Cavnic – Baia Sprie
Obiectiv: Muzeul Florean – sculptură – din Poiana Soarelui – Dealul Pietriș; sate lăpușene tradiționale; Poiana Botizei – activități pastorale, borcutul de pe Valea Poienii, biserica de lemn, monument istoric; valea Strâmbului – bocșerii pentru mangal
Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului
Itinerar: Baia Mare – Cernești – Muzeul Florean – Tg. Lăpuș – Lăpuș – Poiana Botizei – Cavnic – Baia Sprie – circa 140 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: cultural – agroturistic
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer, stradal
Lungime și durată: 8-10 ore, incluzând deplasarea și revenirea
Diferență de nivel: -
Recomandări: de vizitat biserica transilvană Dămăcușeni, bisericile de lemn din Rogoz, locul de agrement Tăul lui Țuli de lângă Tg. Lăpuș și Tăurile Zâmbrița de lângă Lăpuș
Avertismente: atenție la camparea cu cortul pe Valea Strâmbului – habitat de urși
Căi de acces: prin Dealul Pietriș – Tg. Lăpuș cu retur prin Pasul Rotunda – Cavnic – Fisculaș
Mijloace de locomoție: autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Țara Lăpușului
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare via Cărbunari prin Copalnic Mănăştur, Ruşor şi Cerneşti spre Tg. Lăpuș. Admiră pe drum ritmurile agro-cromatice extinse din lunci până pe versanţii cu mulţime de terase. În Dealul Pietriș deviem la dreapta 2 km spre inedita expoziţie permanentă de sculptură în aer liber a Muzeului Florean.
Reper e statueta – străjer reprezentând un copil meditativ dăltuit în piatră. În debut de mai, în subetajul tinerei păduri de foioase cu o mulţime de doline afunde şi largi ce trădează activităţi carstice, apare un nesfârşit covor de leurdă dar și un guler lat din aceste flori flancând laturile drumului care iniţial suie vag iar după o abie perceptibilă cumpănă a apelor, lasă la stânga o poiană umbroasă şi alungită, coboară spre prima dintre Poienile Soarelui.
Aici, realizând un pur arbitrar parcurs, poţi inventaria în deplină solitudine lucrare după lucrare, bucurându-te descoperind treptat fantezia, creativitatea, forţa de sugestie şi transpunere, subtilitatea şi ingeniozitatea plasticianului, alteori fiind incapabil să-i desluşeşti tainele, poate fiindcă acesta a fost mult prea închistat, criptic până la ermetic, sau pur şi simplu fiindcă nu poţi rezona consonant cu genul, maniera…
Ne plimbăm nestingheriți inventariem rând pe rând Sisifi, rubensiene madone despuiate, lasciv alungite la soare, prăvăliţi din ostilele ceruri Icari, etern adormiţi lideri ai umanităţii, dintr-o dată deveniţi complet dispensabili şi inutili, mistici solomonari, (des)compuse familii marmoreene, legendare chipuri ascetic-patriarhale, albe aripi desfăşuarte de îngeri sau trecem contrariați pe lângă alte exponate al căror tâlc şi mesaj nesimţeam, cel puţin în acel moment, incapabili să-l descâlcim.
Neapărat vizita trebuie continuată spre exponatele din următoarea poiană-expoziţie. Apoi, dincolo de Dealul Pietrişului, ne delectăm admirând succesivele culmi montane împădurite dispuse în splendide planuri difuze, dinspre Borcut spre Stoiceni, Dumbrava, Minghet, Hudin şi Ţibleş sau peste albele neguri ce astupă vremelnic Tg. Lăpuş, spre Rohia, Boiereni, Culmea Brezei iar mai în dreapta, către Răzoare şi debutul Defileului Lăpuşului.
Mai încolo ne trezim în fața perspectivelor dinspre Rogoz spre Libotin şi bijuteriile rurale ale Costeniului, Cupşeniului ori Ungureniului de la poalele Şatrei Pintii, având în prim plan turlele şindriluite ale bisericilor monument istoric de lemn concurându-le cu succes pe cele mai multe şi-ngemănate de tablă. Apoi, între Rogoz şi Lăpuşul Românesc, râpoasele dealuri formate din sedentare stratificări. O veritabilă lume de basm arhitectural tradiţional ne-aşteaptă în continuare în Lăpuşul Românesc şi-apoi, la ieşirea spre Băiuţ, cu exemplarele terasări ale râului Lăpuş, văile afunde şi spectaculoase ce duc în dreapta către Mănăstirea Râoaia şi salba celor trei mici baraje cu lacuri de acumulare, locuri estivale de agrement nu doar pentru lăpuşeni.
Cotim la dreapta ca să urmăm indicatorul rutier – 4 km Poiana Botizei – şi imediat, la confluenţa văii Poienii cu râul Lăpuş, putem admira o veche gospodărie lăpuşeană tradiţională. Urmăm drumul pietruit, în curând vom lăsa-n stânga stâna în care oile şi caprele au fost de dimineața trecute prin strungă şi mulse, laptele închegat iar caşul scos în albe strecuri atârnat pentru scurs de-o bârnă a comarnicului. Şi urda e pusă în strecuri pentru scurs iar pe vatra focului, în căldarea străveche de-aramă, tocmai dă în clocot jintiţa cu care, generoşi, baciul ne îmbie.
Aproape vizavi, pe valea Poienii, malul geografic stâng, din infinit vălurita mare verde a codrului de foioase se ivesc două mameloane de calcare în baza cărora a fost descoperită Peştera cu oase (dezvoltată-ntr-o diaclază-un marcaj turistic conduce până la ea din Poiana Botizei, în avalul văii Poienii şi-apoi, peste o punte de lemn, la stânga şi-n sus). Tradiţionalele case şi gospodării munteneşti lăpuşene se-nmulţesc de-o parte şi alta a drumului şi-a văii.
Fiind constrânşi de timp nu putem trece pe la interesantele klippe pienine formate-n milenarele mâluri şi-ntinse într-un lung strat ce leagă Comarnicul Văii Prahovei de Polonia, poate până-n Austria, însă ne oprim să admirăm marnele roşii-violacee din talvegul văii Poienii pe la capătul de sus al localităţii Poiana Botizei, la ieşirea către vestitul borviz aflat lângă fostul sediu al IPEG, adică la vreo 2,5 – 3 km de sat. Până acolo ne încântă case străvechi de lemn, lăţoşi câini ciobăneşti carpatini albi păzind modestele averi, totul decorat şi parfumat primăvara de liliacul, gutuiul japonez, merii şi cireşii, miile de păpădii aflate în plină floare, caii murgi, izabeli, roibi sau suri păscând ori scăldându-se-n îngusta luncă a văii, vârful Paltinu ori chelia întinsă a vârfului Secu.
Vizavi de fostul sediu administrativ al şantierului IPEG Poiana Botizei, deasupra unui fost mic depozit pentru explozibil, e o căbănuţă de lemn. Borvizul, care izbucneşte ciclic la aproximativ 8-9 minute, gazele din străfunduri împing într-un violent şuvoi înspumat apa minerală deosebit de plăcută la gust, e adăpostit într-o ciupercă de lemn amplasată pe malul drept al văii Poienii. Mai sus, la stânga drumului, dintre grohote sur-negricioase, apare o altă vână de apă minerală iar în aval de borvizul captat prin foraj geologic, pe malul stâng al văii, se remarcă succesiv vreo trei izvoare minerale feruginoase. De fapt şi peste culmea dealului, în Băiuţ, pe valea Tocila, sunt câteva izvoare minerale apreciate de puţinii turişti dar mai ales de către localnici.
Aşteptăm cuminţi, scrutând curioşi spre fundul cioatei de lemn prin care apele minerale vor erupe-n curând. Iniţial câteva bule sparg oglinda cristalină a apei precum cele dintr-un pahar de şampanie apoi, după vreo 7 minunte de la precedentul ciclu, bulele se-nmulţesc iar apa minerală pare a fierbe, dând în năvalnic clocot şi revărsându-se tumultuoasă printr-un mic scoc, risipindu-se, precum atâtea naţionale comori (sub)terane pe apa sâmbetei, de-această dată cea a văii Poienii. Primăvara, în jur, pajiştile au mii de păpădii şi părăluţe alb-roz sau traista ciobanului, sub liziere ferigile îşi descreţesc cârlionţii, printre ele flori zvelte, ciclamen-liliachii de opiață roșie.
Făgetul dominant generează un verde crud ritmat pe alocuri de întunecatele suliţe verzi ale brazilor sau molizilor în timp ce, puţin mai departe, de-abia se îngână la orizont gospodăriile Poienii Botizei cu bisericuţa de lemn cocoţată pe-o coastă de deal cu cimitirul în ţintirim. Suim până lângă ea pentru a panorama plonjant de-acolo spre satul întins de-a lungul văii Poienii apoi plecăm spre Băiuţ, evadând din Ţara Lăpuşului via Strâmbu Băiuţ şi valea Strâmbului către pitorescul Cavnic, nu înainte de-a inspira profund şi nesăţioşi încă o dată inconfundabilul iz al mangalului proaspăt de bocșă amestecat aerului tare de munte şi fumului prelins din cele câteva bocşerii.
Merită să vizitați Ţara Lăpuşului în debutul primăverii pentru a-i desluşi autenticele şi treptat secabilele-i izvoare de tradiţional pur.
