Țara Lăpușului, la bisericile din Poiana Botizii și Lăschia, apoi la lacurile Zâmbrița
Traseu: Băiuț – Strâmbu Băiuț – Poiana Botizii – Lăpuș – Tg.Lăpuș
Obiectiv: )biserici din Poiana Botizii, biserica din Lăschia (biserica de lemn cu influențe baroce), marnele roșii din Valea Poienii și izvorul pulsatic cu borcut (borviz)
Localizare: zona Băiuț – Lăpuș, Țara Lăpușului
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Strâmbu Băiuț – Poiana Botizii – Lăpuș – Tg. Lăpuș – Copalnic Mănăștur – Lăschia – Baia Sprie – Baia Mare, circa 175 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: circuit auto
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului
Lungime și durată: 7 – 8 ore, 175 km
Diferență de nivel: -
Recomandări: harta Cavniciul turistic și împrejurimi (2014), harta Defileul Lăpușului 2012
Avertismente: -
Căi de acces: prin Cavnic și Pasul Rotunda sau prin Tg. Lăpuș – Lăpuș
Mijloace de locomoție: autoturism
Sugestii de cazare: pensiuni din Țara Lăpușului
Descriere traseu:
Intr-o zi de vară, valea Strâmbului este un bun refugiu în fața caniculei. Zona este extrem de pitorească, iar de-a lungul ei sunt pavilioane din lemn și locuri de refugiu pentru cei care ies la picnic. Deasupra văii se simt miresme de mangal din tot mai puținele bocşerii tradiţionale.
Peisajul este contrastant în zona Băiuț, pentru că lângă tradiționale case minerești se află și fosta E.M. Băiuţ, cu galerii miniere abandonate, halde de steril treptat alterate şi oxidate, dar și un excelent drum de beton și o linie de funicular dezafectată ce lega localitățile Băiuț – Cavnic – Baia Sprie.
Se merge pe drumul spre Poiana Botizii, iar un indicator anunță că la 800 m distanță se află Peștera Oaselor (greu accesibilă şi pentru speologi experimentaţi, dezvoltată într-o diaclază de sorginte tectonică, azi fără oasele de la care și-a primit numele și care au fost mutate după 1900 în Cluj Napoca).
Arhitectura zonei și peisajul constituie adevărate atracții turistice. Valea Poienii, prin zona centrală a Poienii Botizei, prezintă un talveg roşu-violaceu de marne multimilenar modelate prin trecerea apelor. În apropiere, geologii au descoperit şi klippe pienine – wildflysh – specifice perioadei Jurasicului Danian, la noi cunoscute în Maramureş şi Munţii Rarău, descoperite inițial în Carpaţii Poloniei, Cehiei şi Slovaciei, stratul având grosimi variabile de la 2 la 20 km, conform specialiștilor. Impresionează versantul stâng al văii Poienii, arid și accidentat, parcurs de străvechi şleauri de căruţă.
După circa 2-3 km de drum bolovănos, nu deosebit de dificil de parcurs, se ajunge la fosta cantină IPEG Strâmbu Băiuţ, în ruină acum, la o nouă cabană privată şi la celebrul borcut cu borviz sulfuros, carbogazos, feruginos care pulsează, fiind ca un veritabil izbuc. Apele sifonate cresc şi se revărsă cam la fiecare 15 minute.
În perioadele lungi de secetă și după diminuarea treptată a emisiei de gaze subterane, pulsaţia, de fapt revărsarea peste marginile captării, e destul de modestă. Se spune că la forarea pânzei freatice, apa minerală s-ar fi înălțat la 3 metri.
Se deviază în dreapta pentru a ajunge la bisericile de lemn din Poiana Botizii. Cea nouă este ctitorită sub îndrumarea episcopului Iustin Sigheteanul și are tradiţionale ornamentaţii dăltuite-n stâlpi şi grinzi. Ceva mai spre SV-V, e biserica veche de lemn, mai puţin armonioasă şi cu draniţa negricioasă de la ploile care au spălat-o și turla cu cruce din fier forjat, frumos dantelat. De lângă lăcașul de cult se deschide o extraordinară privelişte spre valea Botizei.
Din acest loc se merge spre Lăpuş, pe drum întâlnind în cale țărani aflați la muncile câmpului. Se abandonează şoseaua spre Rogoz – Dămăcuşeni, luând-o la stânga spre Mănăstirea Râoaia. Se suie pentru a se ajunge la lacurile Zâmbriţa. Iniţial erau vreo şapte la număr, după cum spun localnicii, fiind amenajate în cascadă de către fosta Intreprindere de Amenajare, Exploatare şi Întreţinere a Pajiştilor Maramureş cu scopul stimulării activităţilor zoo-pastorale şi de asigurare a apei potabile pentru comunitatea locală.
Un iaz mic, major colmatat cu alge şi vegetaţie lacustră, e la stânga drumului spre mănăstire, un altul mai mare, privatizat, cu ponton-pavilion cochet, e mai spre nord, dar aproape. Dincolo de digul amenajat din arocament şi lut, se află un alt iaz, întins şi apreciat de pescarii amatori, dar şi de către cei pasionaţi de plajă și scăldat. În coada NV a acestui iaz se văd două căbănuţe din lemn. Drumul continuă pe malul geografic drept al acestui iaz, în amontele văii Zâmbriţa, iar imediat se ivește un alt iaz, invadat însă de buruieni.
Destinația următoare este Târgu Lăpuș. Se suie dealul Pietriş, apoi se coboară spre Cerneşti. Din Copalnic Mănăștur, deviind la dreapta, se trece prin Vad pentru a vizita frumoasa biserică de lemn cu influenţe baroce din Lăschia.
Impresionează obloanele de lemn ale ferestrelor ce se aseamănă cu o carte deschisă. Frumoasă este şi feroneria forjată, începând de la înalta poartă a tărnaţului, continuând cu cea mai sofisticată, a sfântului lăcaş.
Deosebite sunt și frescele cu Sfântul Petru şi Sfântul Pavel, ce flanchează uşa bisericii, chiar dacă acestea sunt distruse de umezeală și mucegai. Deasupra uşii e o frescă pe pânză reprezentând Învierea Domnului.
Este ultima oprire, pentru că din acest punct urmează revenirea în Baia Mare via Şişeşti.
Translation of the above texts for the English speaking folks
Lăpuș Region (meaning area or ‘country’; Țara Lăpușului=Lăpuș Country)churches and Lăschia Botizii Glade, then to the the lake Zâmbriţa and surrounding ponds
Route: Băiuţ – Strâmbu Băiuţ – Poiana Botizii – Lăpuş – Tg.Lăpuş (aka Târgu Lăpuş)
Objective: the Poiana Botizii churches, Lăschia Church (wooden church with baroque influences), the red marls/marly of Valea Poienii hamlet(a loose and crumbling earthy deposit consisting mainly of calcite or dolomite) and the pulsating mineral water spring
Location: the Băiuţ area – Lăpuș Village, Țara Lăpușului (Lăpuș Country)
Itinerary: Baia Mare (county capital) – Cavnic(town)- villages of Strâmbu Băiuţ – Poiana Botizii – Lăpus – Tg. Lăpus (town) – villages of Copalnic Mănăştur – Lăschia – Baia Sprie (town) – Baia Mare City (about 175 km in total)
Signposting: n/a except for regular traffic posts
Ttrail type: car circuit
Difficulty grade: n/a but considered rather easy
Equipment needed: light in general, according to season
Length and duration: 7-8 hours, 175 km
Elevatione: n/a
Recommendations: Cavnicul Turistic and Surroundings Travel Map 2014) Lăpuşului Gorge Map (2012)
Warnings: n/a
Accessibility: by Cavnic township and Rotunda Pass or Tg. Lapus township – Lapus
Means of transportation: own/rented car
Suggested accommodation: B&B in the region, quite abundant
Some localities pronunciation for English speakers:
Țara Lăpușului: Czara Lhapush-oolooyi
Lăschia Botizii: Lhaskea Boteez-ee
Zâmbrița: Xhambree-cza
Băiuţ: Bhayoo-cz
Strâmbu Băiuţ: Strumboo Bhayoocz
Targu Lapus(= “Tg” Lapus for short): Trgoo Lhapush
Copalnic Mănăştur: Kopalneek Mhanhash-tyoor
Baia Sprie: Bayaa Spree-yeah
Baia Mare: Bayaa Maarhae
Route description :
In a summer day, Valea Strâmbului ( Strâmbului Valley = Crooked Valley) is a good refuge from the heat. The area is very picturesque and furnished with wooden pavilions and places of refuge for those who come to picnic. Above the valley scents of charcoal linger sometimes from the very few charcoal clamps still making coal by very ancient methods.
The landscape is full of contrasts in the Băiuţ area, because besides the traditional houses of an ancient mining village, there are also the remnants of the Mining Company of Băiuţ, together with its abandoned mining galleries from the Communist era; still visible, few mining dumps of sterile deposits, gradually altered, oxidized and covered by vegetation, in parallel with an excellent road made of concrete for the mining trucks of a more recent past, and a dilapidated cablecar line connecting the village of Băiuţ to the towns of Cavnic & Baia Sprie.
On the road to Poiana Botizii a sign announces that 800 m away there’s the Bones Cave, a hardly accessible cave even for the experienced speleologists. The formation is of tectonic origin and today there are no more bones left in it. The bones from which it received its name, were moved after the 1900s to Cluj Napoca.
The architecture and the landscape in this area are the real tourist attractions. Glade Valley (Valea Poienii), through the middle of what is called Poiana Botizii shows an intensely red-violet thalweg of multimillenary marl, shaped by waters. Nearby, geologists have discovered “klippe pienine” ( wildflysh) specific Jurassic Period & Mesozoic exotic rocks present in Romania only in this particular place. These rocks are present here since Eurasia and Africa continents were formed. Similar rocks were discovered only in Poland, Czech Republic and Slovakia, the layers thickness varying from 2 to 20 km, according to experts.
The left side of Valea Poienii, is arid and rugged, an everywhere ancient traces of wagon roads are visible.
After about 2-3 km of rough road, not particularly a difficult route, you’ll be arriving at the former miner’s canteen of Strâmbu Băiuţ, now in ruins, and a nearby new private cottage/chalet with the famous “borviz borcut” (mineral springs) with sulfurous, carbonated & ferruginous waters near by. A pulsating spring is an intermittent spring. The springs pulsates and squirts, spilling water over the edge every 15 minutes.
During long droughts and after gradual reduction of gas emissions underground, the pulsation over-topping the capturing edges is rather modest, but in rainy years the predicament is quite the opposite. It’s been said that at the time of the drilling for groundwater, when the water table was reached, the process brought the mineral waters up to 3 meters to the surface.
After this stop, the road to follow is to the right in order to reach the wooden churches at Poiana Botizii.
The new church was built recently under the guidance of Bishop Justin Sigheteanul and traditional ornamentation has been chiseled onto the columns and beams.
The other church, towards South-West, it’s an old wooden church, blackened by the countless rains that washed it, and on the top of the steeple you will notice an old cross made of wrought iron, beautifully laced.
By this second place of worship the vista opens an extraordinary panorama overlooking the Botiza Valley.
From this point, you’ll head to Lapus, encountering along the way peasants working or walking to and from the fields. Leave aside the road to Rogoz – Damacuseni, driving to the left, towards the Râoaia Monastery. There’s a climb in order to reach the lake Zâmbriţa and the ponds. Originally there were about seven in number, as the locals say, being arranged in tiers by the former Department of Planning, Operation and Maintenance of Forests and Waters Maramures, in order to stimulate zoo-pastoral activities and provide drinking water for the local community. Now a couple of them have dried up.
A small pond, clogged with algae and vegetation, can be seen to the left of the road towards the monastery; another one, much bigger, privatized and better maintained, displaying a pontoon with a stylish pavilion, it’s a bit towards the North, but not too far. You will notice a dam near by, arranged in rockery and clay, and behind it it’s another pond, much larger and appreciated by amateur fishermen and by enthusiasts of swimming and sun-bathing. At the far end of this pond towards North-West, two tiny wooden chalets (cabins) can be seen. The road continues on the right of this pond, upstream of Zâmbriţa Valley and another pond immediately arises, however, invaded by weeds.
Next destination is Targu Lapus.
Climb the hill called Pietriş, then climb down to the hamlet of Cerneşti. Then, from Copalnic Mănăştur village, turn to the right to visit the beautiful wooden church of Lăschia, with its Baroque influences.
You’ll be perhaps impressed by the windows’ wooden shutters, resembling an open book. Beautiful are also the wrought iron gates of the church and the porch. Note the frescoes with St. Peter and St. Paul, flanking the door of the church, even if they are damaged by moisture and mold. Above the door note a painting on canvas representing the Resurrection.
This was the last stop, because from this point on, you will eventually return to Baia Mare via the village of Şişeşti, and its wooden church.