Țara Lăpușului: Din Râpa Vimei, în Jugăstreni și Frâncenii Boiului

Traseu:  Vima Mare – Malu Vimei - Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Jugăstreni - Româneşti – Biserica Sfântul Nicolae Frâncenii Boiului

Obiectiv: Țara Lăpușului, Râpa Vimei (Malu Vimei) – legenda locului – Jugăstreni și Frâncenii Boiului – bisericile de lemn monumente istorice

Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului, Defileul Lăpușului – flanc geografic stâng

Itinerar: Baia Mare – Vima Mică – Vima Mare – Jugăstreni – Frâncenii Boiului – Dealul Mesteacăn – Șomcuta Mare – circa 160 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: circuit agroturistic

Grad dificultate: lejer

Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului

Lungime și durată: incluzând deplasarea auto 7-8 ore

Diferență de nivel: circa 100 m

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului

Avertismente: nu escaladați râpele instabile de la Malu Vimei – risc surpare și accidentare; atenție la grota din diaclaza N a Malului Vimei – risc surpare

Căi de acces: prin Tg. Lăpuș – Peteritea sau dinspre Dealul Mesteacăn via Boiu Mare

Mijloace de locomoție: autoturism personal; curse spre Vima Mică, Boiu Mare; mountainbike

Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Tg. Lăpuș, Sălnița, localnici

Descriere traseu:
Făcând excursii prin Ţara Chioarului şi Ţara Lăpuşului dincolo de Culmea Preluca, începând din Groape, continuând spre Preluca Veche, Dealul Corbului, Preluca Nouă, Aspra, Săhelbe, Codru Butesei ori Buteasa, privind spre sud ai mereu în faţa faleza impresionantă (de fapt o cuesta formată din gresii şi conglomerate aluvionare; definiție cuesta – geologie – formă de relief ca un povârniş, apărută într-o regiune în care stratele cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare şi retragerii treptate a versanţilor) botezată de localnici sugestiv Malu ori Râpa Vimei.

Aceeaşi formaţiune atrage atenţia mai de aproape dacă parcurgi jumătate din drumul judeţean ce leagă Vălenii Lăpuşului de Peteritea – Vima Mică – Româneşti – Frâncenii Boiului – Boiu Mare – Mesteacăn ori deviind din acesta spre Vima Mare sau Jugăstreni.

Plecăm din Baia Mare, având ca destinaţie Râpa Vimei (Malu Vimei) din Vima Mare. Localnicii recomandă atacarea directă a Malului Vimei din Dealul Păltinaşului (704 m), adică din drumul asfaltat ce leagă Vima Mică de Vima Mare, de-acolo unde-n dreapta se vede linia de 20 KV care alimentează Vima Mare sau, eventual, chiar de la intrarea în Vima Mare şi la stânga-n sus, pe lângă modesta vale a Satului (cu obârşia la SV de vârful Dealului Vimei (777 m), ulterior numită valea Ileandei, aceasta curgând spre afluirea în malul drept al Someşului în comuna Ileanda, Sălaj). Se poate opta pentru varianta directă, de la răstignirea din culme spre abruptul stâncos vestic al Dealului Păltinişului numit Malul Vimei, decorat cu puţini pini şi arbuşti, cu creştetul acoperit de o pădure de foioase.

Fâneţe vaste, terasate, spre Vima Mare și Jugăstreni. Înspre SV apare vatra satului sălăjean Şasa, cu biserica cu turle argintii, iar la stânga lui satul Dolheni. Spre V se înșiră satele Jugăstreni, pitit după o culme, Romăneşti, Frâncenii Boiului, Boiu Mare, Prislop apoi dincolo de Defileul Lăpuşului, de la NV spre N, Buteasa, Codru Butesei, Săhelbe, Aspra, ca un far argintiu biserica din Dealul Piţigăii, Preluca Nouă, Dealul Corbului, Preluca Veche şi Groape.

Ne apropiem de cuesta și remarcăm modul de constituire al falezei care variază ca înălţime de la circa 30 m (în capătul său extrem sud-vestic) până la maxim 100 m (în zona sa nordică dinspre Vima Mică).

Straturi de gresii fine cu grosimea de 2-3 m alternează cu altele mai groase formate din conglomerate aluvionare intens rulate (de la gresii la cuarţite, şisturi cristaline şi micaşisturi). În cuesta apar alveole de diferite mărimi şi adâncimi, unele aducând unor incipiente abriuri, acestea alternează cu formaţiuni gresoase mari, aproximativ rotunjite, cu diametre de până la 60-80 cm. Astfel de ghiulele ciclopice se pot vedea pe piciorul SV al cuestei, spre Vima Mare, la poalele unor pruni.

Cea mai impresionantă formaţiune e reprezentată de o suită de plăci gresoase groase de circa 18-25 cm, cu suprafeţe de 1-1,5-2 mp, situate sub un fel de amvon emisferic în centrul căruia apare o sferă gresoasă sprijinită de groase bride prinse între tavan şi pardosea, ansamblul trimiţând la un loc de practicare a unor magice ritualuri păgâne.

Ne deplasăm pe la poalele cuestei spre V-NV-N, înconjurând-o, descoperind alte minunăţii şi bizarerii, printre ele un grup de pilieri formaţi din gresii fine, nu mai înalţi de 2 m, aplatizat-fusiformi, apoi un fel de turlă de pagodă cu un gogoloi imens de piatră în vârf şi, nu în cele din urmă, un bolovan sferoidal stând în precar echilibru, ca drobul de sare din poveste, gata să cadă după primele intemperii.

Fâneaţa cu arbuşti prin care ne deplasăm abundă de conglomerate de diferite mărimi, cele mai spectaculoase părând fragmente de ruine de cetăţi medievale. Ocolind spre N apare o cuesta mai mult conglomerată decât gresoasă, înaltă de 45-60 m, ornată spre creştet cu mesteceni. Urmează cea mai înaltă şi accidentată zonă:Malul Vimei, de 80-100 m, aici conglomeratele fiind dominante.

Pe lângă cursurile scurte, verticale, a două temporare cascade, apare portalul unei grote asemănătoare unui uriaş buzunar (dezvoltată pe direcţia E-V într-o diaclază, posibilă tracţiune nordică) înaltă de circa 5-6 m, largă de până la 70-80 cm, lungă de 4-5 m şi cu tavanul instabil. Planşeul este intens descendent spre NE. Privind dinspre N portalul grotei apare impresia că din blocul conglomerat-gresos se desprinde un uriaş pilier similar celor din celebra Grădină a Zmeilor din Gâlgău Almaşului, Sălaj (din punct de vedere geomorfologic rocile din Malul Vimei se aseamănă celor din Grădina Zmeilor şi Pe Pietre – Gâlgău Almaşului).

La circa 25-30 m E de grotă, peretele surplombat format din conglomerate în zona superioară şi pe vreo 75% din înălţime, prezintă în bază un abri dezvoltat în gresii fine, lung de 15-20 m. De aici încolo, ocolind Dealul Vimei prin N spre E, cuesta e mai scundă, discontinuă, cu vâlcele verticale cu săritori pe parcursul cărora formaţiunile gresoase mari, sferoidale, amintesc de monumentalele sculpturi ale lui Henry Moore sau de vestiţii trovanţi de la Costeşti, Vâlcea.

Ocolim Dealul Vimei până la filiformul pârâiaş, obârşie a văii Vimei din Dealul Braniștei, având în faţă şi la stânga o altă, mult mai restrânsă dar spectaculoasă, cuesta formată din conglomerate şi dezvoltată în Delului Malului (abruptul nordic 694 m, parte din Dealul Vimei separată de Dealul Păltinaşului de către obârşia văii Vimei), vizavi de Vima Mică. Parcurgem poalele Dealului şi ale Malului Vimei pe un nivel inferior, traversăm locul numit Bucium, cu o suită de sforace (izvoare), unele dintre ele captate pentru a asigura apă potabilă Vimei Mici. Remarcăm frământarea teribilă a fâneţelor Buciumului de sub Malul Vimei, alunecările de teren şi prezenţa unor băltiri cu stufăriş şi vegetaţie specifică zonelor umede.

Conform legendei Malul Vimei, fiica unui evreu din Vima Mare comisese în jurul anului 1940 un impardonabil păcat, rămânând însărcinată fără a fi căsătorită. Părinţii săi, revoltaţi şi ruşinaţi în faţa satului, începură s-o admonesteze iar localnicii s-o ocărască, ceea ce o determină pe biata fată să-şi pună capăt nevrednicelor sale zile aruncându-se din vârful Malului Vimei în râpa dedesubt, murind strivită de stânci. Pe locul unde trupul său rămase fără de viaţă avea să crească o tufă de bărbânoc (o plantă târâtoare cu flori mici şi albastre legată tradiţional de ritualul morţilor). În fiecare vară sătenii din Vima Mare care ies la cosit şi făcutul fânului sub Râpa Vimei (Malu Vimei), văzând tufa de bărbânoc înflorită pe stânci îşi amintesc de tragica întâmplare petrecută acolo cu mai bine de şase decenii în urmă.

De la Malu Vimei plecăm spre Jugăstreni (deviem 3 km spre S din drumul Vima Mică – Româneşti), satul are azi doar încă vreo 20 de gospodării locuite. Aici vizităm biserica de lemn având hramul Sfinții Arhangheli, edificată la 1867, descoperind câteva particularităţi, începând cu obloanele de lemn de le ferestre ferecate-n fier forjat, fiecare cu câte o inimioară traforată în centru, patinate de vremi la exterior iar pe o parte vopsite-n albastru, continuând cu ştablonul îmbrăcat în scândură de brad şi apoi cu nişte splendide ornamentaţii ale rosturilor (îmbinărilor) arcadelor stâlpilor şi grinzilor de la intrare, în plus cu ferestre mici şi frumoase zăbrelite cu drugi din fier forjat.

Șarpanta şi turla bisericii sunt acoperite cu tablă zincată, aceasta substituind neinspirat extrem de perisabila draniţă tradiţională. Urmele vagi ale unor fresce se pot vedea pe uşă şi deoparte şi de cealaltă a ei.

În final, inventariem câteva cruci frumos sculptate-n piatră, total diferite de cele din ţintirimul bisericii din Peteritea. Ieșind din Jugăstreni putem admira o şură cu poarta frumos ornată iar de-o parte şi alta a ei câte un jug tradiţional pentru vite. Continuând urcuşul pentru a ieşi din sătucul acaparat de mii de pruni merită să ne oprim la o gospodărie la care incadratura ferestrelor, ghirlandele de viţă-de-vie acompaniind prispa dar mai ales o colecţie de stupi prinşi din roiuri în coşnişţe tradiţionale lipite cu lut şi una nemaivăzută, un fel de ştiubei confecţionat din trunchi cu scorbură de fag, atrag de departe atenţia.

Continuăm spre Româneşti și ajunși în Frâncenii Boiului vizităm biserica de lemn, monument istoric datat 1780 având hramul Sfântul Nicolae. La stânga sa e noua biserică ortodoxă, zidită, cu turle argintii dar care nu are nici pe departe armonia – zvelteţea şi miraculoasa magie arhitecturală a celei multiseculare pitită-ntre pruni. Şi această străveche biserică are o particularitate interesantă, constând în modul de prindere al capetelor căpriorilor în grinda-centură, cu piroane groase de lemn. Pe de altă parte forma ferestrelor, mărimea acestora şi modul de ferecare ornamentală cu platbandă de fier forjat diferă de aceea a altor biserici. Revenim în Baia Mare prin Boiu Mare – Dealul Mesteacăn şi Şomcuta Mare.