Țara Lăpușului
Traseu: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Rogoz – Libotin – Cupșeni – Costeni
Obiectiv: vizitarea unei părți din Țara Lăpușului cuprinzând zona Rogoz – Libotin – Cupșeni – Costeni
Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului
Itinerar: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Rogoz – Libotin – Cupșeni – Costeni; circa 70 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: circuit auto-turistic
Grad dificultate: -
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 7-8 ore, 140 km
Diferenta de nivel: -
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului
Avertismente: -
Căi de acces: dinspre Tg. Lăpuș via Dămăcușeni – Rogoz
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Tg. Lăpuș, de acolo curse locale; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni, cort, localnici
Descriere traseu:
Ţara Lăpuşului nu poatre fi tratată unitar, existând o zonă ceva mai mare conservatoare (la propriu şi la figurat), acea situată la E-SE de Şatra Pintii (Costeni, Cupşeni, Ungureni, Libotin, Rogoz şi Lăpuş), respectiv una mult mai restrânsă (Larga, Boiereni, Rohia), în rest, ca mai peste tot, nu doar în Maramureş, tradiţionalul, autenticul fiind agresat (şi chiar copleşit) după 1990 de noul val tributar prostului gust, arhitecturii kitsch de import.
Din fericire, în zona Ţării Lăpuşului mai poţi descoperi o consistentă zestre autentică, de la arhitectura ancestrală, la stilul, forma şi mărimea gospodăriilor, dragostea pentru activităţile pastorale, creşterea taurinelor şi bubalinelor dar şi grija faţă de cabalinele folosite la munca câmpului ori în activităţile desfăşurate în pădure.
În zona consecventă tradițiilor, datinilor și obiceiurilor autentice din Țara Lăpușului pot fi admirate casele vechi din lemn, cu înguste prispe (tărnațuri) susţinute de stâlpi de stejar sumar dar estetic ornamentaţi, lipite cu lut pe jos, unele cu filigorii umbrite de ghirlande de viţă de vie, curţile largi, în care să poată să intre carele cu fân, coceni de porumb, pepini porceşti ori lemne pentru foc iar dinainte, spre uliţă, cu mici grădiniţe de flori umbrite de pruni, peri ori cireşi.
Vara și toamna, în lunci și pe dealuri apar specificii clenceri pe care se uscă fânul și apoi otava dar și clăi de fân, căruțe trase de cai, vite sau bivoli, încărcate cu fân, cartofi, bostani, vite solitare sau păscând nepăzite în mici cirezi. De departe atrag atenţia turlele argintate ale bisericilor zidite sau suliţele avântate spre cer ale bisericuţelor de lemn, monumente istorice (una inclusă patrimoniului UNESCO – cea având hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril, din Rogoz, datată 1633), dealurile cu spectaculoase râpe bej-sure, din gresii şi marne, haturile înguste separând cu tufele lor de măceş, păducel, porumbari și sânger terasatele holde sau fânaţe. Surprinde după 1990 numărul şi consistenţa turmelor de mioare ţurcane, în mult mai mică măsură capre, păscând în luncile înguste ori pe dealurile terasate începând de la Rogoz către Libotin, Ungureni, Cupşeni şi Costeni.
Vizitând Țara Lăpușului nici nu ştii ce să admiri mai întâi, verdele fânaţelor otăvite, ciopoarele de găini, pintenogii cocoşi, mâţele dormitând la soare, o cumătră vulpe şoricărind în vecinătatea drumului, bătrânele trudite, dezmorţindu-şi încheieturile stând aşezate pe treptele de gresii ori pe scăunele în fața casei, copiii revărsându-se spre şcoală, ţăranii răsfirând toamna otava-n ogrăzi pentru a se usca-n împuţinatele ceasuri ale strălucirii soarelui, merii neculeşi, cu globuri galben-aurii sau roşietice, babele greblând de zor pe sub nuci, peri, meri sau cireşi, adunând în cearceafuri ţesute-n casă, din fuior de cânepă şi in, frunzele uscate, bune pentru aşternut sub vite la iarnă, căruţele scârţâind sub povara buştenilor ori meterilor de lemn de fag pentru foc…
Vezi o holdă cu dovleci portocalii sau vărgaţi, ţărani tăind vejiile (tuleii) de porumb cu secera, aşezându-i în căpiţe. Ridicând privirile spre cer dai cu privirile de turla de lemn a uneia, a două sau chiar mai multor bisericuţe de lemn (în fiecare sat există câte două biserici de lemn, una veche, greco-catolică, alta puţin mai nouă, ortodoxă, pe lângă acestea apărând în ultimele decenii mari și făloase biserici zidite cu şarpante argintii galvanizate).
Întorcând privirile spre SE dai de semeţul Ţibleş străjuit de Hudin și Minghet iar privind spre NV uriaşa piramidă trapezoidală împădurită cu foioase şi un brâu sudic de molid a Şatrei lui Pintea, la poalele ei descoperind Mănăstirea Şatra (fără o valoare istorică şi patrimonială dar amplasată într-un loc deosebit de pitoresc şi mai ales uşor accesibil). Ţara Lăpuşului mai are ceva specific, matinalele mări infinite de neguri lăptoase care ascund enclavele Borcutului, Dumbrăvii, Dobricului, Răzoarelor, Tg. Lăpuşului, răsfirându-şi tentaculele acaparatoare pe văi, către Rohia, ori Suciuri sau din Rogoz spre Cupşeni – Ungureni, lăsând doar culmile şi vârfurile dealurilor şi munţilor să iasă în evidență precum nişte uriaşe pacheboturi deasupra lor.
Încumetaţi-vă fiindcă cu siguranţă veţi rămâne pe veci marcaţi de-acel unic frumos autentic.
