Țara Chioarului: Vărai – Durușa – Cornu Pleșii
Traseu: Baia Mare – Șomcuta Mare – Valea Chioarului – Vărai - Stana Râpii – Vârful Râpii – Cornu Pleșii
Obiectiv: Culmea Vărai – Durușa – Cornu Pleșii
Localizare: Maramureș, Țara Chioarului, sat Durușa și Vărai
Itinerar: Baia Mare – Șomcuta Mare – Valea Chioarului – Vărai – 40 km
Marcaj turistic: nu există
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: moderat
Echipament necesar: adecvat anotimpului, recomandabile bețele de trekking îndeosebi în condiții hibernale, pe alocuri pantă mare
Lungime și durată: 5 ore, 11-12 km
Diferența de nivel: 300 m
Recomandări: de vizitat biserica de lemn, monument istoric, din Vărai; aici există și o peșteră la S de vârful Pleșa, dezvoltată în calcare, cartată de către Clubul de Speologie Montana din Baia Mare; se poate continua traseul descris spre Prisnelu Văraiului și Prisnelu Vălișoarei, de acolo existând variante de încheiere prin Fericea, la N, Vălișoara la S (fostă Valea Rea) și în continuare spre Letca-Salaj, respectiv retur în Vărai pe Valea Caselor la SE-E
Avertismente: zonele erodate, denudate prezintă risc de alunecare și accidentare
Căi de acces: prin satul Vărai, eventual de la NE, dinspre Durușa
Mijloace de locomoție: curse de Baia Mare – Valea Chioarului, autoturism personal
Sugestii de cazare: cort sau la localnici
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Șomcuta Mare-Valea Chioarului (35 km până la confluenţa văii Morii cu Bârsăul, 5 km până-n Vărai). Traseul debutează în jos pe strada care acompaniază valea. Vârful Viilor rămâne la stânga ca și teraselor odinioară plantate cu viţă de vie, deasupra e o pădure de pin. De-acolo izvorăște pârâul Gurile Scândurilor.
La N apar Râpa cu Stana Râpii – abrupt stâncos cu expunere SV care urmează a fi depăşită pe culme. Spre E, cu terasări, e Dealul Corbului, iar în faţa versantului vestic al acestuia curge Vâlceaua Runcului.
Ne orientăm la stânga prin foste holde și zona umedă cu stuf, suim pe un drum de căruţe în amontele pârâului, observând la liziera făgetului marcajul silvic PU 82. Drumul de cărute se ramifică-n trei la buza versantului. O ținem înspre înainte dar imediat facem dreapta, ieşind într-o poiană cu foste holde terasate și separate de haturi, odinioară plantate cu pruni. Ne aflăm la Joampele Duruşei, cu Faţa Duruşei la dreapta noastră, acoperită de pădurea de foioase.
Întâlnim o potecă ce suie printr-un hăţiş de arbuști spre culmea înşeuată. După circa o oră de la plecare avem prima imagine a sătucului colinar Duruşa ascuns în livezile clasice. O culme cu bolovani grezos grosieri conduce spre V în urcuş domol. Spre S, dincolo de drumul și valea Bârsăului e Chicera Mare (569 m).
Urcăm culmea Poduţu Duruşei presărată cu pini spontani, tufe de păducel, alun, sânger, măceş și corn. Spre N, se conturează valea Curtuiuşului şi drumul Buciumi – Curtuiușu Mare – Fericea (11 km). Continuăm pe culme și poteca furişată printr-un tunel.
După 2 ore de la plecare, poposim deasupra la Stâna Râpii (573 m) formată din calcare organogene cu resturi de cochilii, pe alocuri gresii grosiere sau bentonită (conform geolog A. Ștefănoiu). De aici avem o perspectivă SV peste insula pădurii de pin spre satul Vărai si spre Cornu Pleşii, următoarea ţintă. Culmea Râpii (573 m altitudine) prezintă un haţiş de liane de curpen care îngreunează deplasarea.
După 2 ore și 40 de minute de la plecare, coborâm din vârful Râpii spre V, depăsim locația După Sângeri iar Cornu Pleşii apare în faţă ca un abrupt gresos-calcaros ocru-ruginiu şi cu brâu de făget spre SE. Culmea Pleşii e orientată SE-NV, împădurită cu făget. La dreapta, departe, apare parțial Curtuiuşul Mare. Remarcăm erodarea terasată a culmilor, versantilor sedimentari, stratificări litorale multimilenare acaparate de pini și ienuperi.
Un drum de căruţe ne scoate spre S. Ieșim într-o culme înşeuată ce leagă Cornu Pleșii (572 m) de Râpa (573 m), panoramând spre S, către Piciorul Lupului acaparat de făget. Sub acesta, pe vale, se ivește un crâmpei din Vărai. La NV sunt pajistile comunale defrișate prin 1965-1975 și amenajate cu vreo 15 izvoare si fântâni pentru adăparea ciurdelor, azi neîngrijite și acaparate de tufişuri.
Traversăm înşeuarea apropiindu-ne de Cornu Pleșii (râpa estică aproape verticală) apoi cotim la stânga. Prindem un drum de căruţe ce taie făgetul și ieșim la o belvedere. De aici la stânga putem admira amfiteatrul format de Obârşeile Mari. Sub drum, în fundul văii afunde apare un sălaș pentru vite.
Suim pe culme pentru a panorama spre Pleșa – Stâna – Prisnel (631 şi 651 m) – Gura Văii Rele şi obârşia Văii Caselor apoi o luăm spre S, pe După Chicera, trecem pe la Stâna de capre a lui Gârmodean. Schimbăm direcţia puţin spre est, către un vâlcel, o scăpătată livadă de pruni şi o fostă vie, dăm de un drum de TAF pe care-l urmăm spre SV, trecem pe lângă o fântână cu valău apoi ieșim deasupra Văraiului cu livezi bătrâne.
Treptat, lăsăm un muncel împădurit la dreapta, coborâm spre sat întâlnind captări de izvoare, case, gospodarii abandonate unele în curs de prăbușire, pe alocuri privind atenți la bolovanii cu incluziuni fosile – calcar coraligen si gresii grosiere. Ajungem la biserica după 4 ore și jumătate de la plecare. Citind înscrisurile în limba română și limba franceză aflăm că aici existase o biserică greco-catolică la 1823, înlocuită de actuala la 1846 cedată cultului ortodox, clopotul bisericii e datat 1571.
Coborâm în sat pe valea Caselor, la confluenţa acesteia cu pârâul Bâz, în dreptul Căminului Cultural *(aici debutează marcajul turistic oribil realizat bandă albastră care leagă Varaiul de Gura Văii Rele – Prisnel – Tamâiţa – Cornu Pleşii).
După 5 ore încheiem circuitul. Satul Varai are mai bine de 140 de case și gospodării din care sunt locuite abia vreo 90, mulți fiind plecati în Baia Mare dar tot mai mulți sunt cei ce revin pentru a-şi ingriji si exploata livezile, micuţele holde sau măcar în weekend, la picnic.
