Sălnița – Defileul Lăpușului – La Mese

Traseu: Sălniţa de Jos – vârful Dumbrăviţa – La Mese – Piatra Dracului – Poiana Mestecănelului – Sălniţa de Jos

Obiectiv: comunitățile rurale din Defileul Lăpușului (flanc stâng), de la Peteritea-Vima Mică la Sălnița

Localizare: Maramureș, Defileul Lăpușului flanc geografic stâng, Sălnița

Itinerar: Baia Mare-Târgu Lăpuș-Vima Mică-Sălnița de Sus-Sălnița de Jos- circa 70 km (există o variantă rutieră mai spectaculosă dar dificilă din pricina stării drumului pietruit – din Baia Mare prin Copalnic Mănăștur-Culmea Preluca-Dealul Florii-Dealul Corbului-podul Sălniței de Jos peste râul Lăpuș-recomandabilă îndeosebi autoturismelor 4×4)

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: adecvat anotimpului; bocanci aderenți și bețe de trekking pentru o deplasare în siguranță

Lungime și durată: 5-6 ore, 9-10 km

Diferență de nivel: circa 300-350 m

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului; la podul Sălniței de Jos, peste Lăpuș, e un panou info turistic; (vezi harta topo 1:25000 sectiunea L 34 24Cb).

Avertismente: evitați expunerile pe stâncăriile suspendate, cu belvederi – risc de alunecare și prăvălire în prăpăstii mai ales după averse, ninsori, depunere de chiciură și polei pe dolomite

Căi de acces: din Sălnița de Jos

Mijloace de locomoție: autoturism personal; curse prin Târgu Lăpuș spre Vima Mică

Sugestii de cazare: cort, pensiuni

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare către Târgul Lăpuş, Răzoare şi Vima Mică. Ne oprim pentru panoramare pe Dealul Pietriş spre Cufoaia, depresiunea Ţării Lăpuşului, vârful Hudin şi Ţibleş. Din Târgu Lăpuş virăm la dreapta și continuăm spre Văleni- Cariera de calcar – Vima Mică. După ramificarea către Vima Mare continuăm înainte pe drumul pe deasupra Sălniţei, spre Româneşti-Boiu Mare-Dealul Mesteacăn, pietruit și spălat de averse. Urmează o alte deviere la dreapta şi în jos de la răstignirea din dealul Sălniței, coborând prin Sălniţa de Sus spre Sălniţa de Jos la podul peste Lăpuș) legătură spre Dealul Corbului). De la răstignire panorama se deschide spre Dealul Corbului, Aspra, Preluca Nouă, Dâmbul Piţigăii. Gospodăriile din Sălnița atrag atenția prin pitoresc împreună cu livezile, holdele şi fânaţele terasate.

Lăsăm în dreapta o răstignire veche greco-catolică, zidită şi spoită-n alb, apoi un heleşteu aparținând pensiunii de peste văiugă şi un drum ce suie la ea. Ajungem la o răspântie, o ţinem la stânga-n sus spre apropiata biserică zidită, albă şi cu turle argintii, din Sălniţa de Jos. Continuăm pe uliţă câteva sute de metri apoi abandonăm maşina și pornim în traseu.

Admirăm aici primăvara pajiştile cu orhidee untul vacii (Orchis morio), casele tradiționale cu timpane traforate şi tărnaţurile cu viţă de vie. Urmăm uliţa ce suie costiş spre NV ajungem în ograda lui Crinu, un locuitor din Sălnița ce poate oferi relaţiile necesare accesării spre La Mese peste vârful Dumbrăviţa (numită astfel conform hărţii topo 1 :25000, cu altitudine de 503 m, Dumbrădeana conform localnicilor, alţii îi spun Dumbrăvioara – unii numesc zona de acalmie a Lăpuşului din aval de pod şi insulă, Balta Sălniţei, Crinu îi spune însă Balta Sălnicului, loc agreat de localnici pentru scăldat şi picnicuri estivale- în aceasta se varsă valea Porcului care în zona inferioară formează Cascada Vâltori și alte două spectaculoase căderi mai mici de apă).

Suim de la Crinu (spre V-NV) în culmea Dumbrăviţei, traversăm o primă poieniţă numită Casa Bătăşenii, cursul modestului Pârâu Pădurenii şi apoi poiana Podul Mestecănelului și Piatra Dracului. O luăm în sus pe drumul de căruţă, spre V apoi NV. Ajungem în ce-a de-a doua poiană neregulată, cu vedere spre S către Culmea şi Malu Vimei, dăm de trei direcţii de continuare a drumului. Una o ia spre NE şi duce probabil peste pădurea de foioase din dreapta vârful Dumbrăviţa spre piciorul ce coboară ca o custură nudă pe alocuri către râul Lăpuș, vizavi de Cetatea din Dealul Corbului. La dreapta acelei custuri rectilinii Lăpuşul traversează zona de acalmie din aval de Balta Sălniţei (ori Balta Sălnicului) aflată la confluenţa cu valea Porcului (în formă de spectaculoasă cascadă, cealaltă cascadă, Vâltori, aflându-se pe un braţ secundar al văii Porcului, la circa 150 m înspre amonte, imediat sub Colac, conform Marin din Deal, Costea Marin din Dealul Corbului), la circa 1 km în aval de Balta Sălniţei, după un larg cot al Lăpuşului ce evită promontoriul de la Colac, imediat după stâncăriile de la Şură şi Gheţar, râul intră în următoarea sa zonă de pitorească acalmie numită de localnici Balta Mesteacănului, locul unde râul Lăpuș realizează o buclă în U obligat fiind de peretele Cetăţii din Dealul Corbului, şistos-cristalin aflat la NV, imediat în aval de acesta trebuind să ocolească pintenul vârfului Ţipăului, realizând astfel cea de-a doua sa inflexiune în formă de U înainte de apropiata confluenţă cu valea Rea.

Varianta de drum ce continuă înainte şi spre N duce printr-un lăstăriş la un hrănitor pentru cervide. Continuăm de la acesta pe culmea treptat descendentă, ulterior custuroasă şistos cristalină, și ajungem La Mese. Acest picior coboară până în râul Lăpuş exact în bucla sudică, în U, din dreptul vârful Ţipăului şi pe el vom ajunge în cea de-a doua parte a excursiei, din Sălniţa până la hrănitoarea pentru cervide distanţa nefiind mai mare de 2 km.

Varianta a treia de drum de căruţă se angajează la stânga, spre V, suie spre culmea cu succesive poieni acaparate de ienuperi, rari pini spontani, înconjurate de făgeturi intercalate cu stejari şi goruni, cu tineri mesteceni pe liziere, dispuse între hotarele Sălniţei la E -SE şi a Româneştiului la SV-V. De menţionat faptul că acest drum de culme înainte de-a ieşi la marile şi neregulatele poieni are o variantă de-a coasta, pe curbă ne nivel, spre NV-N. Din aceste poieni debordând primăvara de lapte câinesc (Euphorbia amygdaloides), untul vacii (Orchis morio) şi toporaşi (Viola odorata), nu se vede decât Culmea şi Malu Vimei la S, respectiv Aspra, Dealul Piţigăii, Preluca Nouă spre N. De aici, în loc să mai ţinem drumeagul de culme ce mai continuă o vreme spre V, cotind-o în dreptul Pietrei (Stanu) Dracului spre N-NV, adică aproape de gospodăria izolată şi livada de pruni a pădurarului Cristea din Deal, o luăm pe direcţia N-NE pe un fost drum de TAF descoperind primăvara Pecetea lui Solomon (Polygonatum multiflorum), urzici moarte cu flori roşii (Lamium purpureum, Lamium maculatum).

Drumul coboară o vreme spre drepta după care apar variante derutante. Îl urmăm pe cel descendent nordic, lăsând în dreapta obârşia unui pârâu care, în doar vreo sută de metri mai apoi, prezintă o albie foarte accidentată şistos cristalină, coborând vertiginos spre malul geografic stâng a Lăpuşului. Drumeagul se termină continuând cu o potecă pastorala ce iese la un luminiş nordic cu mesteceni și nişte insule de poieniţe. Uneori privind spre N vedem malul drept al Lăpuşului şi deasupra sa pajiştile cu rare gospodării aferente Asprei, mai apoi chiar şi gospodăria lui Sorin din Dealul Corbului (lângă el a fost amenajat ţarcul de peste 14 ha pentru mistreţi), din dreapta culoarului văii Stânjerilor. Piatra (Stanul) Dracului râmâne sus și în stânga, spre V adică. Continuăm descendent-costiş (spre E) către o fostă poiană cu fâneaţă acaparată de salcâmi. Pentru asta coborâm în albia stâncoasă a pârâului ocolit ceva mai devreme pe la obârşie. Pe malul drept al pârâului apare o fostă potecă înierbată iar spre SV un fost drum pe care proprietarul poienii îşi scotea fânul adunat vara.
Suim în culme și dăm de un gard din rude menit să împiedice vitele scoase la păşunat să iasă din perimetrul respectiv dar şi de un drumeag coborând oblic spre râul Lăpuș, cu liziera pădurii de foioase în dreapta şi o mare şi neregulată poiană la stânga, până aproape de albia Lăpuşului (rămas nevăzut). Ținem drumul ce coboară aparent până la râu, dăm într-o şa marcată cu garduri pentru vite, acolo o potecă o ia costiş şi apoi descendent la dreapta (SE-E), alta continuând în coborâre spre N, ajungem în altă şa din care, privind spre E, se vede Lăpuşul curgând la vreo 100-150 m sub noi. E imposibil de coborât pe-acolo la râul Lăpuș, versantul fiind stâncos, înclinat şi împădurit. Suntem departe de Sălniţa, foarte aproape de râu.

După popas ne întoarcem pe unde tocmai am coborât, ajungem la acel gard de unde spre stânga o ia un alt drumeag coborând (aparent) spre Lăpuş. Ne îndreptăm într-acolo, drumeagul fiind blocat pe alocuri de doborâturi de vânt apoi traversăm albia accidentată, seacă, frecvent blocată spre râu Lăpuș (sunt circa 100 m pe pârâul cu aspect stâncos până la Lăpuş, pe alocuri existând şi săritori) de fagii doborâţi de furtuni. Vedem din nou Lăpuşul dar nu și (spre N) peretele stâncos al Cetăţii din Dealul Corbului. Se văd în schimb nişte gospodării SV-V din Dealul Corbului, cursul văii Rea şi, afluindu-i din drepata, valea Stânjerilor. De aici urcând de-a coasta şi-apoi spre E-SE ajungem la custura stâncoasă de La Mese sau coborând, în albia Lăpuşului prin dreapta pârâului stâncos și pe versantul cu grohote instabile şi alunecoase din pricina muşchilor umezi şi a mâzgăi aluvionare puţin în aval de vârful Ţipăului (claia împădurită cu gorunet cu care se termină spre S promontoriul șistos-cristalin al Cetăţii din Dealul Corbului) aproape vizavi de gura văii Rea. Nici de acolo nu putem vedea spre V Piatra Dracului, unica privelişte splendidă oferind-o cursul Lăpuşului si de-o parte şi cealalta a sa făgeturile nordice și gorunetelor sudice.

Suim de la Lăpuș direct pe versantul abrupt până la capătul potecii, după care continuăm costiş, dăm de o mare stâncărie şistos cristalină insurmontabilă, aceasta impunând ocolirea prin dreapta, continuând apoi oblic la stânga şi-n sus. Râul Lăpuș rămâne tot mai jos şi la stânga dar în faţă (E) se ivește un restrâns luminiş. Suim într-acolo și dăm de piciorul abrupt, stâncos, cu succesive mese, formate din blocuri cristaline acoperite cu muşchi, ce coboară în trepte spectaculoase din vârful Dumbrăviţa spre N, până la bucla-n U din dreptul vârful Ţipăului. De aici se vede pe versantul opus peretele Cetăţii din Dealul Corbului (aceasta seamănă cu zidul unei cetăţi medievale, fiind de fapt un perete stâncos metamorfic fără nicio legătură cu vreo cetate medievală).
Suim în continuare prin dreapta custurii din ce în ce accidentată şi cu succesive (mici) platforme de belvedere. Ieșim la hrănitorul pentru cervide iar de-acolo luând-o spre SV, curând întâlnind drumul forestier înierbat care ne conduce spre Poiana Mestecănelului şi poiana Casa Bătăşinei de deasupra Sălniţei de Jos, la un moment dat orientându-ne direct spre biserică, coborând pe un vechi drum de căruţă. De aici se vede Lăpuşul în aval de bucla sa în U de la Custura Cetăţelei, gura văii Morilor şi Piatra Ciutei şi capătul sudic, cu rare gospodării, ale Dealului Corbului, cursul împădurit al văii Porcului, zona sa de vărsare în Lăpuş, iar în depărtare, spre SE, peste Sălniţa de Sus, Vima Mică, Culmea şi Malu Vimei.
Ne îmbărcăm și plecăm spre Vima Mică- Târgu Lăpuş-Baia Mare.

Alte trasee si atractii turistice:

Defileul Lăpușului (Buteasa Pod): La Cetatea Chioarului pe la gura văii Grajdului Din Buteasa Pod în Defileul Lăpușului, pe la gura văii Grajdului la Cetatea Chioarului Prin Defileul Lăpușului și Țara Chioarului, la Balta Dosului și pe Dâmbu Izvorului În Defileul Lăpușului, din Dâmbu Pițigăi, prin Săhelbe, cu retur prin Sălhuța