Parcul Natural Munții Maramureșului: Baia Borșa – Gura Băii – Lucăciasa – Valea Vaserului

Traseu: Gura Băii – Şaua Lucăciasa – Refugiul Lucăciasa – stația CFF Măcârlău - Gara CFF Vișeu de Sus

Obiectiv: traversare din Baia Borșa spre Vaser pe la Refugiul alpin Lucăciasa, retur cu mocănița, din stația CFF Paltinu în Vișeu de Sus

Localizare: Maramureș, Parcul Natural Munții Maramureșului, Baia Borșa

Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Bârsana – Bogdan Vodă – Bocicoel – Vișeu de Jos – Moisei – Borșa – Baia Borșa – 160 km (+ 11 km până la Gura Băii, pe drum pietruit, tehnologic minier)

Marcaj turistic: triunghi roșu

Tip traseu: circuit turistic alpin

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: adecvat anotimpului; atenție la protecția gambelor față de mușcătura viperelor foarte prezente! Nerecomandabili pantalonii ¾ sau scurți, utile jambierele/ parazăpezi

Lungime și durată: 5 ore și 30 de minute – 6 ore până la Stația CFF Măcârlău, de aici până la mocănița de la Stația CFF Paltinu mai trebuie aproximativ 3 ore – 11 -12 km de parcurs în avalul Vaserului, pe lângă terasament

Diferenta de nivel: 950-1000 m

Recomandări: harta turistică Borșa

Avertismente: traseu nerecomandabil iarna, pe nea groasă sau vara, dupa averse abundente – risc de rămânere blocați în amontele Vaserului

Căi de acces: din Borșa via Baia Borșa

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Borșa și locale spre Baia Borșa; autoturism personal

Sugestii de cazare: pensiuni din zona Borșa, Măcârlău, Făina, Paltinu, Vișeu de Sus

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Vişeu de Sus, via Cavnic – Valea Cosăului – Văleni – Bârsana – Bogdan Vodă – Bocicoel – Vişeu de Jos. De aici către Borșa și, în amontele văii Cisla (Țâșla îi spun borșenii) în Baia Borșa, până la Gura Băii, ultima parte pe vechiul drum tehnologic minier-pietruit din flancul geografic stâng al văii Secu. Imediat se văd versanţii E-SE ai Toroioagăi, defrişaţi în mare parte, pe alocuri devastați de incendiile din 2013 şi cu câteva halde de steril ale fostelor galerii, fixate cu împletituri de nuiele, apoi vârful Stâna lui Văratic (1808 m) şi vârful Murgu (1880 m).

De la Gura Băii începem suişul către Şaua Lucăciasa urmând serpentinele dense, pe alocuri spălate de torente, alteori înierbate, ale unui fost drum tehnologic minier, ulterior drum de TAF. În stânga e vârful Toroioaga Minieră *( vârful Toroioaga Militară – 1930 m e în plan secund, aproape de Țiganu, și nu se vede de aici) iar în faţă, printre puţini molizi se vede uneori abrupta potecă ce coboară din şaua Toroioaga – Lucăciasa pe sub fosta linie electrică până la halda Gurei Băii.

Parcurgem spre NE ultima voltă a drumului, iar privind înspre S suntem recompensați cu o splendidă panoramă, mai întâi una plonjantă pe deasupra sinuozităţilor drumului pe care suisem din Baia Borşa la Gura Băii (un miniaturizat Transfăgărăşan), apoi spre apendicele nordic al Băii Borşa de pe valea Secu, alta şi mai impresionantă, spre Piciorul Moşului, Turnu Roşu, Zănoaga Mare şi Zănoaga Mică a Pietrosului Rodnei, Piatra Albă, Culmea Hotarului iar la stânga, peste obârşiile văii Repedea, vârful Repede şi vârful Cormaia, din creasta principală a Munţilor Rodnei.

Adesea, către Şaua Lucăciasa, dinspre valea Izvorul Lucăciasa, Măcârlău, Vaser şi preponderent din lanţul montan frontalier româno-ucrainean, năvălesc neguri dense și rafale reci de vânt și culmea dintre Toroioaga Minieră spre Piciorul Caprei – Gâliu devine invizibilă.

Cea dintâi etapă a traseului, până la Refugiul Lucăciasa, presupune circa 1 ora și 45 de minute şi se parcurge pe marcaj turistic cu triunghi roşu. Din Şaua Lucăciasa (1641 m altitudine, refugiul fiind amplasat pe un mic platou la 1635 m alt) spre bazinetul văii Măcârlău, se văd defileul Vaserului şi culmea montană dinspre Şuligu către Făina, Lostun, Comanu Mic şi Mare, Ignăteasa, zonă foarte exploatată forestier imediat după 1990, aflată în curs de naturală regenerare, alteori cu restrânse pajişti alpine, locaţii ale tradiţionalelor activităţi pastorale.

La un moment pe culmea Munților Maramureșului și granița cu Ucraina se vede și mogâldeaţa de stânci gresoase Baltagul dar și văile sudice, Ignăteasa, Muncelu, Comanu Mic, Gligan, Babei, Ştevioara, Paltinilor, Lostun, Făina, Bardău etc.

Refugiul Lucăciasa, construit din brad, în tradiţia meşteşugului îmbinării lemnului, e ingenios-turistic amplasat între vârful Toroioaga Minieră şi Piciorul Caprei, în apropierea unui izvor anterior valorificat prin activităţile pastorale. Refugiul are un parter în care turiştii aflaţi în tranzit spre/dinspre Pasul Prislop – Prislopul Cataramei (1644 m) – vârful Gâliu (1490 m) – Piciorul Caprei (1804 m) – Toroioaga – Baia Borşa sau Valea Vaserului se pot odihni şi adăposti în condiţii meteo neprielnice sa iar la etaj, având în dotarea proprie saltele izolir şi saci de dormit, pot înopta în codiţii de siguranţă până în sezonul rece.

Spre nord, după o zonă de pajişte alpină cu o locaţie pustie a unei tradiţionale stâne (între obîrşiile Izvărului Lucăciasa şi Izvorul Dracului), începe molidişul care acoperă bazinetul Măcârlău, exploatat forestier dupa 1990. O reţea de drumuri de TAF acoperă versanţii expuşi spre NV-N-NE, până spre linia CFF de pe Vaser. După popas continuăm traseul coborând spre nord, urmărim circa 2 ore și 30 de minute acelaşi marcaj turistic triunghi roşu, prin bazinetul Izvorului Lucăciasa către cel al văii Măcârlău şi-n continuare spre halta CFF Măcârlău, la început pe un drum tehnologic al IPEG Maramureş, parţial înierbat, prin gol alpin, pe urmă pe drum de TAF tăiat prin molidişul aflat în regenerare.

La un moment dat, privind spre SV apar vârful Toroioaga Minieră şi mai spre V cea Militară precum şi abruptul cu căldarea nordică a acestuia. Mai apoi la stânga se ivesc primele trunchiuri de con ale fostelor halde de steril ale galeriilor miniere IPEG şi o gură de mină ce străbătuse de la S la N Toroioaga, dinspre Gura Băiii spre Măcârlău, azi surpată. Există însă o galerie circulabilă (turistic interesantă, valorificabilă în următorii ani) de la Gura Băii spre Ivăşcoaia, în flancul geografic stâng al Vaserului.

Halde de steril mai mici şi grupate apar şi mai jos, pe malul stâng al obârşiei văii Măcârlău iar prin spălarea lor de către apele subterane încărcate cu substanţe organice apar pârâiaşe cu flocoane depuse masiv şi cu aspect de verzi-ruginii alge filamentoase (similare poluantelor ape fecaloid-menajere). Într-un loc spălat de viitură depăşim cu atenţie valea Măcârlău. În final ieșim la vechea rampă de afluire şi debitare a buştenilor Măcârlău.

Nu traversăm Vaserul (aflat la confluenţa cu Măcârlăul) peste podeţul spălat şi linia CFF, ci mergem câteva sute de metri în amontele malului geografic stâng al Vaserului, traversându-l peste digul vechiului hait. Aici, apele blocate-n amonte de digul prevăzut odinioară cu stăvilar şi posibilitate de deschidere rapidă pentru crearea undei violente de ape care antrena-n aval buştenii, cad vijelioase într-o cascadă de circa 7-8 m înălţime. În stația CFF Măcârlău există o ciupercă ridicată vizavi de cochete amenajări agroturistice.

Pentru a admira şuvoiul Vaserului prăbuşit la hait coborâm prin bălării la albie (mal drept – atenție la viperele comune dar mai ales la cele mai mici, melanice, negricioase). De aici (3 ore și 30 de minute de la debut) coborâm pe lângă /sau pe calea ferată îngustă spre Făina (6 km) și Paltinu (25 km de aici până în Gara CFF Vișeu de Sus) de unde, îmbarcați în mocaniță, coborâm în Vișeu de Sus via Screada, adică în avalul Vaserului.

De acolo, îmbarcați în autobuz sau autoturism, plecăm spre Bogdan Vodă – Bârsana şi-apoi spre Văleni – valea Cosăului – Budeşti – Cavnic – Baia Mare.

Alte trasee si atractii turistice:

Parcul Natural Munţii Maramureşului: Din Repedea în Poiana Narciselor și pe vârful Tomnatec Parcul Natural Munții Maramureșului (Poienile de Sub Munte): Coșnea – Stânișoara – vârful Mihailec – Vârtopu Mare – Luhei Munții Maramureșului: Din Crasna via Paltinu pe Muntele lui Șerban și Pop Ivan Mocănița, Valea Vaserului