În pădurea de ceri și goruni Potoc din Băsești, la înfloritul lăcrămioarelor
Ruta 21 din 30 aprilie 2014 cu D. Pascu, M. Gheție, Ilie & Meli Rusu, Nicoleta Potânc & eu
Vreme instabilă. Averse modeste precedate de fulgere, tunete, dupa-amiaza. 21 grade C temperatură la ora 14 când plecăm spre Țara Codrului și Pădurea Potoc – Băsești cu 2 autoturisme, într-unul noi ortaci pasionați de drumeții. Zăpușeală, superbe nebulozități îndeosebi începând din Hideaga – Colțirea dar și posibilitatea de a fi surprinși în toiul circuitului la Mănăstirea Băsești și lăcrămioare de o aversă cu descărcări electrice, dacă nu și căderi de grindină, așa cum prognozase A.N.M. La Cantonul Silvic Potoc ne întâlnim cu silvicultorul Fl. Ardelean, cel pe care-l știam personal din 2013 și la care am apelat telefonic și de această dată pentru a afla care e stadiul înfloririi lăcrămioarelor. Întâmplător din tot grupul măricel – 6 turiști de această dată, spre deosebire de 3-4 de obicei – doar eu am mai fost aici și chiar în mai multe primăveri. Colegii sunt încântați de codrul de ceri – Quercus cerris și goruni – Quercus petraea, mai apoi intercalat pe o mică zonă plantată cu Thuja plicata și Pinus sylvestris dar și spontani păducei – Crataegus monogyna în floare, răspândind dulci-amare miresme ca de migdale în care lăcrămioarele – Convalaria majalis, puține în floare, unele trecute ușor, altele, numeroase, care vor înflori abia la anul, nu pregetă să-și facă apariția alături de binișor trecutele deja flori ale Paștelui – Anemone nemorosa. Ciripit de pițigoi, cânt de pitpalaci, cârâit straniu, avertizant parcă, de fazani pitiți prin lizierele spinoase de porumbari.
Urmăm drumul lutos scurmat de TAF-uri, acum aducând a chirpici petrificați din pricina iernii calde, fără nea, și a lipsei ploilor primăvăratice. Vizavi de Cantonul Potoc e un panou ruginit reprezentându-l stângaci naiv pe legendarul haiduc anticomunist killerit de vigilenta Securitate, Vasile Blidaru (1911-1958) – originar din apropiatul Odești. Mai încolo e un pavilion drănițit – loc de popas.
Urmărind drumul din dreapta și trecem succesiv pe lângă bornele unităților de producție silvică (UP) III/138,III/136, 109, III/125, III/126 și 123 înainte de-a ajunge într-o exploatație silvică din 2013, azi invadată de salcâmi, păducei, carpeni, cu un cireș sălbatic lăsat să fructifice pentru avifaună. Ținem mereu spre dreapta și ieșim într-o pășune naturală. Perspectiva NE se deschide spre Baia Mare, cea E-SE spre heleșteele, multe dintre ele secate, de la Ariniș, de pe valea Sălăjelului. În dreapta e liziera de salcâmi, un măr mare sălbăticit apoi bazinul cilindric, din tablă galvanizată, al unei captări de apă iar în față drumul pietruit ce suie din Băsești spre Mănăstirea Băsești – de fapt o biserică deosebit de armonioasă, inspirat amplasată și cu har proporționată, la stânga acesteia, spre SE, fiind trei tei din care cel mai voinic, declarat monument al naturii, Teiul Unirii de la 1918 – Tilia tomentosa- evaluat la peste 200 de ani, de această dată marcat cu panourile info ale Academiei României și un patriotard panou instalat de către ISU Maramureș. Din păcate, în pur stil eco-mârlănesc-mioritic, o plăcuță info a Academiei României e pecetluită-n cuie pe trunchiul vajnicului arbore dar probabil cei ce au plasat-o acolo, cu cele mai generos-umane intenții, și-o fi spus mulți văd, puțini pricep! (asta mi-a amintit de imboldurile salvați pădurea/natura bătute-n cuie dupa 1990 de cluburi ecologice de elevi băimărene pe valea Usturoi, de marcajele reflectorizante – triunghi albastru-bătute-n cuie de la Cabana Pietrele pe valea Pietrele spre Bucura – Retezat sau/și de marcajul turistic cioplit cu barda până la mustirea rășinii molizilor la Detunata Goală – Munții Metaliferi, demonstrând, dacă mai era cazul, ca la noi, la nimeni!
Începe să tune, nebuloasele conglomerate devin plumburii, alarmante, cu fuioare negre prelinse spre orizont și stranii irizatii luminoase. O luăm spre codrul cu insule mari, odinioară (până în urmă cu vreun deceniu) de lăcrămioare, trecând pe lângă soci – Sambucus nigra – abia înfloriți, speriind un țap și o căprioară ce țâșnesc prin fața noastră dispărând precum un matinal vis… ireal. Aversa ni se pare iminentă și decidem să nu coborâm spre NE până la a doua variantă de drum de TAF înierbat decupată prin gorunet & ceret la stânga, pe direcția Odești (acolo unde, de câțiva ani, un pădurar – Blidaru Ionel – cel care lucrase anterior la Cantonul Potoc, a concesionat o zonă de pădure împrejmuind-o, crescând mistreți). Deviem așadar pe primul drum – cu aspect de liniștită alee înierbată-spre stânga, coborâm puțin, traversăm o zonă mocirloasă scurmată de TAF-uri și mistreți dar și cursul unui firav pârâu după care suim ușor pe direcția N, luând aminte la lăcrămioarele răzlețite prin pădure printre micii goruni și ceri răsăriți spontan alături de mălini americani – Prunus seratina (Prunus padus) cunoscuți, pentru ciorchinii lor de fructe negre-sângerii, și sub numele bitter. Deși primăvara a fost năvalnică și caldă, poate seceta a împiedicat deocamdată înflorirea pecetei lui Solomon. Nu am văzut nici orhidee - Orchis morio – (Anacamptis morio) ca alteori în pajiștea de lângă Mănăstirea Băsești (deși la 26 aprilie 2014 pe valea Mățălungi din Buteasa am admirat sute, de nu mii, cu varietăți albe, roz, dominante însă fiind cele vișiniu-liliachii) în schimb am dat peste insulițe cu frăguțe – Fragasia vesca – înflorite iar în pădure peste câteva frumoase exemplare de dumbravnic – Melittis melissophilum – cu flori minunate, alb-liliachii amintind prin aspect de gura leului.
Ajungem în culme și ne schimbăm direcția de deplasare spre V-SV. Se înnorează tot mai tare dar abia de picură răzleț deși întreg Maramureșul, nu doar Țara Codrului, tânjește după câteva zile cu ploi bogate, cuminți și fără grindină. Depășim culmea și drumul marcat cu borne silvice și coborâm la SV spre drumul Băsești – Odești, suim apoi pe el la Cantonul Potoc la autoturisme. Furtuna pare acum mai iminentă ca oricând, localitatea Băsești fiind acoperită de marea căciulă a norilor negri-suri dar de-abia simțirăm in passing picăturile de ploaie răzleț purtate de briza dupa-amiezii. Ne îmbarcăm și plecăm spre buricul satului, oprind la Casa Memorială George Pop de Băsești, bustul acestuia situat în fața Primăriei și apoi la biserica de lemn și monumentul episcopilor martiri greco-catolici prigoniți de comuniști, securiști și guvernul democratic Dr. Petru Groza & Gheorghe Gheorghiu-Dej. În drum spre Baia Mare admirăm noile ferme de suine zoo-parfumate inconfundabil dintre Moara Florii și Ariniș, dispariția aproape completă a heleșteelor, ani la rând constituind nu doar un loc de agrement și pescuit sportiv pentru pasionații genului dar și un habitat excelent nu doar piscicol ci și avifaunistic. Irișii – Iris pseudacorus – care habitează aici în zonele decliv-umede, șanțuri și canalele de drenare-desecare sunt prezenți dar după starea vegetativă par a înflori abia la finele primei decade a lui Florar.
După Tămaia, spre podul peste râul Someș la Ardusat, un capăt de curcubeu ne încântă. Totul a durat 4 ore și 30 de minute în care am scăpat neplouați. O aversă minoră aglutinase însă colbul stradal în Baia Mare reducând temperatura la 17 grade C.