Munții Țibleș: Pe Tibleș, prin Grădina Fetei Pădurii cu retur pe Culmea Gorganelor și Piciorul Zimbrului
Traseu: Refugiul Arcer – Grădina Fetei Pădurii – vârful Arcer – vârful Țibleș – Culmea Corganelor
Obiectiv: Refugiul Arcer, vârful Arcer și vârful Țibleș – Culmea Corganelor – Piciorul Zimbrului
Localizare: Maramureș, Munții Țibleș, Groșii Țibleșului
Itinerar: 80 km – şosea asfaltată – Baia Mare – Tg. Lăpuş – Groşii Ţibleşului – 9 km de drum auto-forestier pietruit/ desfundat prin Greble, până la Cabana Silvică Ţibleş – 3 km de drum forestier deosebit de accidentat, defel întreţinut şi puţin circulat în ultima sa porţiune, de la grohotişul-carieră Piciorul Calului (confluenţa văii Prelucilor cu valea Izvorul Rău pentru a forma-n continuare valea Bradului) până la staţia de epurare tunel Ţibleş – 92 km total
Marcaj turistic: debut marcaj turistic bandă albastră spre refugiul Arcer la punctul de control silvic Groşii Ţibleşului; punct albastru; triunghi roșu)
Tip traseu: circuit alpin
Grad dificultate: dificil, solicitant
Echipament necesar: adecvat anotimpului; obligatoriu bocanci aderenți; excelente bețele de trekking
Lungime și durată: 15 minute până la tunel (964,1 m cotă de altitudine înscrisă pe arcadă beton tunel); 1 oră și 30 de minute până la refugiul Arcer; 1 oră de la refugiul Arcer la Grădina Fetei Pădurii şi de acolo direct pe Culmea Arcer (la marcaj turistic punct albastru) – debutul vestic a zonei custuroasă; 45 minute până pe vârful Arcer (1828 m altitudine); 30 de minute până pe vvârful Ţibleş (1839 m altitudine) – total parcurs până aici 4 ore și 30 de minute; 1 oră până pe primul vârf de pe Culmea Gorganelor; 1 oră și 45 de minute în coborâre pe culmea cu fosta locaţie de stână (având valea Zimbrului la stânga) până sub halda de steril de la tunel Ţibleş pe valea Izvorul Rău (la debut marcaj turistic triunghi roşu).
Traseul parcurs total însumează 7 ore și 30 de minute și circa 14 km – total timp realizare tură pe Țibles – 9 ore și 30 de minute – incluse deplasările din și înspre Baia Mare
Diferența de nivel: circa 1600 m
Recomandări: harta turistică Țibleș; consultarea prognozei meteo
Avertismente: zonă pastorală cu câini agresivi; habitat de vipere și urși; nu vă expuneți pe custuri stâncoase și belvederi suspendate deasupra prăpăstiilor
Căi de acces: prin Groșii Țibleșului – Greble – Tunel Izvoru Rău
Mijloace de locomoție: autobuz Baia Mare – Groși Țibleșului; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni din Groși Țibleșului, Greble, Cabana Țibleș, cort, Refugiul Arcer (pe prici, cu izolir și sac de dormit)
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Ţara Lăpuşului – Tunel IPEG Izvoru Rău. Luăm rucsacii în spate lângă staţia de epurare a apelor subterane provenite din cele 2 tuneluri, unul lung, spre N – Dragomireşti din Valea Izei, celălalt mai scurt, spre S, către Culmea Gorganelor şi vârful Paltinu, marcat cu cruce din piatră artificială şi Christ, pornind în sus, lăsând în dreapta fosta haldă de steril.
În 15 minute lăsam în stânga tunelul spre Dragomireşti, în dreapta gura celuilalt tunel din care năvălesc spre valea Izvorul Rău apele subterane. Deasupra primului tunel, spre NV, versantul a fost exploatat la ras.
În 40 de minute, urmărim serpentinele largi ale drumului de TAF ajungem pe Culmea Calului, deasupra Poienii Lungi. Vara înfloresc aici coada şoricelului – Achilea millefolia albe, alteori roz-violacee, frăguţe, cimbrişor, ciucuri – Campanula granulata alături de clopoţei, afinele. Drumul conduce spre Refugiul Arcer urmând marcajul bandă albastră (care lipseşte cu desăvârşire în jos, spre tunel, după defrişarea la ras a versantului) până pe platoul din faţa Refugiului Arcer – de aici trebuie încă 20 minute de mers până în Grădina Fetei Pădurii în care lavele vulcanice au format o uriașă citadelă ca o potcoavă cu pereți stâncoşi înalţi de maxim 25-30 m spre E-N şi V. Peretele E prezintă două excrescenţe stâncoase (înalte de circa 80 cm fiecare) ce aduc urechilor unui diavol – e Stânca Dracului. Poiana e înclinată şi cu exuberantă vegetaţie în care apar steregoaie – Veratrum album, sunătoare, măceş alpin.
Cunoscând bine topografia zonei putem să nu ne mai întoarcem la Refugiul Arcer pentru a intra de acolo în traseul Culmii Arcer marcat cu punct albastru (vizibil, pare-se destul de recent refăcut, distrus doar pe câteva zeci de metri după o furtună soldată cu dezrădăcinarea molizilor tineri).
Ocolim spre S turnul andezitic al peretelui şi donjonului vestic, deplasându-ne cu dificultate pe versantul abrupt şi cu grohote, depăşim două picioare de lave, suim apoi direct spre V-NV pe un vâlcel stâncos cu praguri, unde dăm într-o limbă de grohote după ce urcăm pe vâlcelul denudat de avalanşe spre Culmea Arcer. Panta de-aici încolo are aproximativ 45% înclinare, solul fiind acoperit cu rădăcini, afiniş sau muşchi.
După 1 oră de la plecare de la refugiu întâlnim punctul albastru în debutul porţiunii custuros-stâncoase a Culmii Arcer, pe care urcăm. În faţă (E) orizontul e dominat de stâncăria Arcerului, la dreapta jos se conturează valea Izvorul Rău iar dincolo de ea, spre SE-S-SV, Culmea Gorganelor ce duce suind, coborând, spre vârful Paltinu, marcat cu o cruce înaltă. La stânga, spre N-NV apare un picior mai scurt, stâncos-accidentat, al Arcerului care continuă pe urmă cu culmea împădurită cu molid spre vârfurile Stregior – Hudinul Mic (Hudieş) şi vârful Hudin.
Privind în urmă (V) se vede Poiana Lungă, Culmea Calului şi drumul auto-forestier ce acompaniază spre Greble şi Groşii Ţibleşului valea Bradului. Aici înfloresc cupele – Genţiana kochiana, merişoarele – Vaccinium vitis idae, Anemone narcissiflora, guşa porumbelului – Silene vulgaris şi clopoţei de stâncă, endemite ţibleşene – Campanula tiblesi.
Pe vârful Arcer, facem un scurt popas, admirăm (de la V spre SE) Şatra Pintii, Munţii Gutâi, lanţul Munţilor Lăpuşului, de la Prisaca, Prislop spre Văratec, Sermetieş şi vârful Secu apoi Măgura Botizei, mai departe, în fundal, Muntele lui Şerban, Pop Ivan, Farcău şi Mihailecu, mai apoi Toroioaga şi Munţii Rodnei. Privind spre S vedem vatra satului Suplai şi mai departe Poienile Zagrei. Priveliştea plonjantă către (N) Valea Izei – Dragomireşti – Bogdan Vodă, apoi spre Fiad şi valea Sălăuţei. De pe vârful Arcer impresionează spinarea alpină către vârful Ţibleş şi decalat spre SE pe vârful Bran (1848 m).
Vara, după ampla şa dintre vârfurile Arcer – Ţibleş, versantul S-SV prezintă globuri florale albe de Alium montanum-usturoi, în rest, specifice Ţibleşului, grohotele de sorginte vulcanică cu aspect de faguri de albine consecutiv alterărilor exogene. Pe vârful Ţibleş e marcajul turistic-săgeţi metalice ruginite doborâte, în apropiere o cruce metalică cu un Christ.
După scurtul popas coborâm pe Culmea Gorganelor, orientată iniţial spre V (paralelă cu Culmea Arcerului) apoi spre SV şi-n final spre S. Culmea are trei vârfuri mamelonate, înierbate şi drapate cu tufe de ienupăr şi rar jneapăn, coboară într-o primă şa de unde privind la stânga (E) avem impresionanta imagine a vârfului Bran, culoarului de avalanşă continuat cu obârşia valea Ţibleş (ce curge spre Suplai şi Poienile Zagrei).
De aici se văd ca-n palmă recentele exploataţii silvice de pe piciorul sudic al Branului dar şi cele anterioare dinspre culmea Plăiuţ precum și defrişările masive ale Hudinului și versantulului de deasupra tunelului din Izvorul Rău spre Culmea Calului. De pe Culmea Gorganelor privim direct la potcoava stâncoasă a Poienii Fetei Pădurii și vârful Arcer. Depășim o mică şa cu loc de popas şi vestigiile unei colibe pastorale din bârne. O stână se vede suspendată parcă sub vârful Bran, pe culmea către Plăiuţ.
Urmăm Culmea Gorganelor după o oră de la plecarea de pe vârful Ţibleş cotim la dreapta (N-NV) 100-150 m prin marea de ienupăriş înaltă de peste 1,5 m, ţintind spre o lizieră de molidiş prin care ne strecurăm ieşind (după alţi vreo 50-75 de m) într-o… rarişte de ienupăriş şi pajişte alpină în care pot fi admirate rușcuțele. Ne aflăm în poiana alungită de pe culmea orientată NV în care apar urmele unei pastorale poteci dispărută înainte de-a ajunge în locaţia cu ştevie şi urzici a fostei stâne.
Ținem culmea străpungând următoarea lizieră de molidiş ieșind într-o altă poiană cu o fostă locaţie de stână. Ieșim în făgetul secular exploatat parțial și la pastorala potecă, de mult neumblată, ce cobăară în zig-zaguri scurte pe Piciorul Zimbrului. După o vreme dăm în drumul de TAF cu vreji de mur și potbal, uneori blocat cu doborâturi de furtuni.
Căldura devine deranjantă, noroc cu rezervele noastre hidrice. Drumul de TAF, situat pe culmea de vizavi a tunelului IPEG nordic coboară în vreo 4 serpentine ample scoţându-ne sub halda de steril, în valea Izvorul Rău cu ape cristaline, la două marcaje turistice triunghi roşu.
