Munții Rodnei: Din Borșa Fântâna, la Rezervația Piatra Rea și Cascada Cailor
Traseu: Borșa Fântâna – aria naturală protejată Piatra Rea – La Păcură – Cascasa Cailor – Borșa Fântâna
Obiectiv: zona turistică Borșa Fântâna, Valea și Piatra Rea, Runcu Știolului, Cascada Cailor și valea Zănoaga
Localizare: Maramureș, Borșa, Parcul Național Munții Rodnei
Itinerar: Baia Mare – Complexul Turistic Borșa (prin Cavnic și Valea Izei sau prin Pasul Gutâi și Vișeu de Sus) – 160 km
Marcaj turistic: nemarcat spre Piatra Rea; triunghi roșu la Cascada Cailor
Tip traseu: 2 circuite alpine, botanico – peisagistice
Grad dificultate: ușor spre mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului – neapărat bocanci și pantaloni lungi sau parazăpezi, cel puțin la Piatra Rea – habitat de vipere
Lungime și durată: fiecare circuit, la Piatra Rea, respectiv Cascada Cailor, se poate face în 5-6 ore, având 10-12 km fiecare
Diferenta de nivel: circa 400-500 m
Recomandări: harta turistică Borșa; hărți ale Munților Rodnei
Avertismente: nu escaladați pereții Pietrei Albe, nici Cascada Cailor, risc de accidentare
Căi de acces: din Borșa prin Borșa Fântâna
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Borșa; autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, pensiuni, hoteluri din Borșa, Borșa Poiana, Borșa Fântâna – zona Complexului Turistic
Descriere traseu:
Ne deplasăm din Baia Mare în Borșa Fântâna pentru a admira minunate peisaje și o floră alpină excepţională în aria naturală protejată Piatra Rea (o destinaţie facil abordabilă în maxim 1 oră și 30 de minute din Borşa Fântâna, zona Complexului Turistic).
Mergem în amontele văii Fântâna, unde dăm peste borvizul bolborosind în ştuţul unei foste ţevi de sondă. O vreme urmărim marcajul turistic triunghi roşu ce duce spre Cascada Cailor însă la confluenţa văii Zănoaga (ce vine dinspre E, de la Cascada Cailor) cu valea Rea (ce coboară de sub Râpa Piatra Rea, pe lângă Piatra Rândunelelor şi-apoi Piatra Rea, întâlnim valea Cimpoiasa sau a Paltinului), continuăm înainte (SV) și trecem de gospodăria – păstrăvărie.
La păstrăvărie cotim la stânga, traversăm valea Rea și urmăm circa 1 km un fost drum forestier orientat spre SE care ne readuce la valea Rea pe care o traversăm prin vad. În dreapta şi-n sus, la poalele Paltinului (Păltinișului), ne atrag atenţia câteva vechi sălaşe, fânare (șopruri) şi căsoaie de vărat. În faţă apare treptat spinarea Paltinului apoi (către stânga acesteia) valea Cimpoiasa, vârful Cimpoieş, defrişat și devastat de furtuni, avalanşe, stâncos în creştet, în fine valea Rea, în zona sa superioară şi apoi, treptat, albul calcarelor impresionantei Piatra Rea, prima destinaţie.
Urmăm o vreme înspre amonte valea Rea (pe malul său geografic stâng), o traversăm după vreo 300 m, imediat suind un piept abrupt de dealişat. Urmează un parcurs aproape rectiliniu, cu valea Rea vuind jos şi în dreapta, pe un fost drum de TAF în care atrag atenţia urmele de urs.
Traversăm din nou prin vad valea Rea după care continuăm pe îngusta potecă din molidiş, ieşind vizavi de pereţii Pietrei Rea şi renumita-i Biserică. Sub acestea, adică pe malul geografic drept al văii Rea, ne întâmpină în iulie – august omagi răsfiraţi (Aconitum paniculatum) cu flori albastre cerneală, uneori diluat-albastre, aproape albe.
Calcarele cu pereţi, turnuri, brâne, vâlcele şi culoare de avalanşe, sunt dimineața în umbră însă nu pentru mult timp, ulterior soarele amiezei baleind Podul Cailor apoi Râpa Piatra Rea, Curmătura Galaţului, pentagonul stâncos Piatra Roşie (sau Piatra Rândunelelor) iar valea Rea, lungă şi frântă-n succesive repezişuri şi cascade ce aduc a alb-cristaline şi răcoroase şuvoaie străluceşte orbitor.
Abordăm rezervația Piatra Rea suind printre omagi albaştri, urzici şi molizii uscaţi, peste ani antrenaţi de avalanşe pornite dinspre Podul Cailor şi culmile nevăzute ale Pietrei Rea. Deplasarea e îngreunată de bariere naturale (arbori, răgălii, bolovani, urzici şi ciulini - Carduus nutans sp.). Treptat se conturează alba catedrală de piatră a Bisericii cu trei turnuri (impresia e diferită în funcţie de locul şi altitudinea de observaţie, mereu inedită şi încântătoare).
Printre grohote apar primele exemplare de flori de colţ (Leontopodium alpinum), ciucuri (Campanula granulata) albaştri-violacei, ciulini galbeni pal, specii amintind de cactacee, cu flori umbeliforme violacee, urechelniţă galbenă (Sempervivum tectorum) şi flori de angelică (Angelica archangelica), borbişor (Sempervivum sclehani), Saxifraga sp., cinstel lipicios (Salvia glutinosa), feriguţe (Polypodium vulgare), feriguţa ruginită (Asplenium viride) degetar galben (Digitalis grandiflora), stirigoaie (Veratrum album), ienuperi (Juniperus communis), jnepeni (Pinus mugo), măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella) şi multe alte specii.
Există aici un risc de-a stârni vipere chiar dacă tradiţia populară spune că năpârcile se retrag în vizuinile lor după 6 august, odată cu Schimbarea la faţă. Prudenți, urcăm din ce în ce mai sus peste instabilele grohote, tot mai mărunte, pentru a descoperi parfumatele garofiţe roz pal – barba ungurului (Dianthus spiculifolius) alături de flori de colţ aciuate pe pereţii stâncoşi. Este de nedescris panorama plonjantă către Biserica Pietrei Rea, cu fundal Paltinișul, la stânga Cimpoieşul şi-apoi alb-argintiul fuior cascadat al văii Rea până dincolo-n sus de Piatra Rândunelelor.
Revenim la valea Rea și ne răcorim în undele-i reci şi limpezi, facem un scurt popas, coborâm în cele din urmă nu pe la cele două cascade succesive ale cursului inferior al văii Cimpoiasa, ci pe unde suiserăm, deviind puţin către final doar pentru a ajunge la borcutul (fântâna) cu borviz carbogazos sulfuros numit de borșeni La Păcură, locul în care apa minerală izvorăște tumultuoasă precum un izbuc, fiind zăgăzuită între lobele de stejar al ghizdului protector îngropat la circa 70 cm adâncime, constituind o atracţie nu doar pentru turişti, ci şi o sursă de aprovizionare pentru muntenii din împrejurimi.
În continuare vizităm Cascada Cailor, în cea mai rapidă variantă posibilă. Din Complexul Turistic Borşa apelăm la telescaunul ce suie către Runcu Știolului, stâna tradițională și Refugiul Salvamont. În timpul legănării admirăm gospodăriile tradiţionale din jur, vite Brune de Maramureş păscând pe pârtia de ski dar mai ales densele case de vacanţă, vile, pensiuni, traiectul viitoarei telegondole pe deasupra fostei pârtii de ski, aşa zisă olimpică, de la Prisaca spre Faţa Meselor – Buza Muntelui iar spre NE, minunăţiile alpine ale Cearcănului şi Podului Cearcănului.
De la stația finală a telescaunului mergem o vreme pe poteca marcată cu bandă albastră ce suie către Poiana Ştiol – Şaua Gărgălău, pe care o abandonăm după circa 15 minute pentru a coborî, înspre dreapta, la Cascada Cailor. Poteca ce trece prin stânga la Cascada Cailor suind spre Șaua Știol ne apropie de marmita în care se prăvale şuvoiul violent de apă. Până prin 1970-1975 cascada avusese (cap-coadă) un parcurs vertical cvasi linear, ulterior marea marmită fiind distrusă parţial de viituri şi anrocamente, s-a produs o deviere a cursului final către NV, fapt care (mai ales pentru cei care văd acest monument al naturii întâia oară) nu are prea mare importanţă.
De la Cascada Cailor returnăm în Borșa Fântâna (în circa 1 oră și 30 de minute), trecem pe lângă cariera de marmură şi o vâltoare admirând fantasticele purpuriuri ale amurgului.