Munţii Maramureşului: Din Luhei la Lacul Vinderel, vârful Mihailecu, Stânișoara și Smereka
Traseul 25 din 24 mai 2014 în având ca obiectiv Lacul Vinderel, vârful Mihailecu (1917 m), Culmea Mihailecu, Stânișoara, Smereka, Luhei-Poienile de Sub Munte
Ne trezim la ora 4 dimineața. Plecăm din Baia Mare sâmbătă dimineața la ora 5,30. Ne întâlnim cu trupa sigheteană & Dan Lumezeanu la o belvedere de pe Dealul Hera, cu perspectivă spre Mănăstirea Izvoru Tămăduirii-Poloninca, Muntele lui Șerban, Pop Ivan, Paltinu, Tomnatecu, Săhleanu. Continuăm prin Petrova, Leordina, Ruscova, Repedea până în centrul comunei Poienile de Sub Munte. Aici le fac colegilor o scurtă informare tehnică, propunându-le circuitul alpin și sugerând găsirea unui autovehicol care să poată îmbarca 9 turiști pentru a-i duce din Luhei până la gura pârâului Groapa Julii. Din fericire Doru Ștețco îl cunoștea pe un patron de SRL – exploatare lemnului, acesta, extrem de amabil și plin de solicitudine, ne îmbarcă în Luhei, ducându-ne cu jipanu din dotare până la destinația dorită (7 km, scutindu-ne astfel de minim 2 ore de tălpuială-ciumpădeală plicticoasă pe drumul pietruit dar și scurtându-ne, în mod salutar, timpul total necesar și scăpându-ne în acest fel de aversa strașnică seara, care ne-ar fi murat până la piele din Stânișoara în jos).
De la platforma de afluire-încărcare, la ora 8,45 ne începem tura efectiv, luându-ne rucsacii și (unii) bețele de trekking, traversăm prin vad valea abia formată – Roșoșu Mic, continuând în amontele violent-spectaculosului pârâu Groapa Juli, cu numeroase repezișuri, cascade, bulboane. Curând, privind în lungul pârâului sălbatic, minunat prin muzica apelor sale și flora proaspătă decorându-i accidentale maluri, avurăm în față (spre S) perspective spre Mihailecu, un picior V-NV cu fuioare de nea, respectiv Farcău – versantul E-NE.
La ivirea unui afluent din dreapta traversăm la stânga, spre albia principală a pârâului Groapa Juli, intrăm în făgetul matur cu exemplare seculare colosale și, imediat, în dreapta, o căsoaie de bârne în ruină. De aici începe deplasarea în urcuș alert prin vasta Groapa Juli invadată de ștevia ivită după numeroasele cicluri pastorale. Aici întâlnim un cioban păzind mioarele proprietarilor din Bârsana (de pe Valea Izei)- ajutat de o ceată de voinici, dar ascultători, neagresivi, câini ciobănești.
Nebuloasele încep să asalte Mihailecu și Culmea Mihailecu dinspre E-SE-S. Doar Jancsi M. cu mine am mai fost în aceste locuri (noi doi, alături de alți ortaci, realizaserăm numeroase alte trasee pe Farcău, Mihailec, Vinderel, Vârtopu Mare, Culmea Rugașu, Culmea Mihailecu, cu abordări din Repedea, Smereka, Pentaia etc.) motiv pentru care unii voiau să suim pe vârful Farcău, de acolo şi coborâm la Lacul Vinderel, continuând spre Mihailecu-Stânișoara-Smereka. Atrag atenția că asta înseamnă vreo 2- 2 ore şi 30 de minute în plus și condiţiile meteo nu vor permite asta.
De la tradiționala stână din Groapa Julii, după un scurt popas-regrupare, continuăm la dreapta-n sus, traversăm un vâlcel cu izvoare din grohote, vizând un picior N tăiat de o potecă pastorală, la capătul acestuia, spre S, pe un vârf stâncos, fiind înfiptă o cruce solidă de lemn, frumos încrustată. Ajungem astfel la urmele ample ale unei vechi cornișe, cu o mare insulă de nea tasată, și primele brândușe apoi, realizăm că din șa ne-ar mai trebui 45 minute minim până pe vârful Farcău, și că nebuloasele invadaseră treptat orizontul S-SV-V. Renunţăm, coborând spre Lacul Vinderel unde admirăm o mică herghelie de cai de o frumusețe aparte. Panorama largă lăsa vederii vârful Micu, Stogu, Budescu Mare, Lădescu, Lutoasa, Toroiaga, Inău, Puzdre, Pietrosu Rodnei, Țibleșul, Gutâiul. Track-uri de ATV spurcaseră din păcate piciorul E al Farcăului, zona S a Vinderelului, izvoarele din grohote cu restrânse zone umede în care motoriștii își bălăciseră forțoșii bidivii hăcuind zona şi flora, continuând cu un picior SV–V al Mihailecului și apoi spre Vârtopu-Culmea Rugașu. Trecerea lor, și a altor vandali de sec XXI, a lăsat și alte urme-vetre de foc lângă Lacul Vinderel, doze de bere, PET-uri, alte ambalaje.
S-a făcut ora 12,45 iar de la debutul turei au trecut deja 4 ore. După un scurt popas pentru masă suim pe vârful Mihailecu, unii pe un picior V-NV, alții pe versantul V-SV – caz în care perspectiva din dreapta lăsa vederii Pietriceaua dar mai ales o suită de tăuri, unul în curs de eutrofizare, cu nea, altele cu oglinzi sure ori verzui de apă, pe lângă cele din Vârtopu păscând taurine și cai. De aici apar gențienele- Gentiana acaulis, oițele- Pulsatilla micrantha, ochiul găinii- Primula minima roz liliachii, brândușele de primăvară-Crocus vernus în preajma ultimelor depozite groase de nea topindă etc. În mod surprinzător, printre dolinele vârfului Mihailecu și pe Culmea Mihailecu nu am întâlnit, de această dată, narcise sălbatice în schimb, mai târziu, pe Stânișoara, ne-au bucurat numeroasele violete dar și exemplarele de in de munte, albastre pal. Coborârea Culmii Mihailecu și apoi a Stânișoarei ne-a oferit regalul turmelor de mioare afluind la staulul și stâna din Groapa lui Bologa, păscutul în coardă la SE de Stânișoara, o mai mare herghelie de cai, mai apoi văcăriștea și stâna nouă cu sălașe și colibe acoperite cu tablă galvanizată, nu cu bârne de molid și draniță, precum tradițional, odinioară.
Coborând Stânișoara, admirăm pajiștea alpină extrem de accidentată, masiv acaparată de afiniș, din păcate molizii și ienuperii fixatori de versanți/reținătorii apei și avalanșelor fuseseră riguros secerați cu drujba (program APIA-nefericit mod de a hăcui codri tineri), perspectiva din față lasă vederii, aproape, Piatra Socolăului, dincolo de nevăzuta vale Socolău, Culmea și vârful Pecealu apoi Bucovinca, Grohot (cu urmele unui uriaș torent expus NV) și Bardău. Traversăm cele două poieni, cea inferioară cu căsoaia stânei vechi a Stânișoarei-azi pustie. Apăre un nou drum de TAF aici, diferit de vechiul-tradițional-cu marcajul turistic bandă roșie-fapt derutant o vreme. Și din poiana inferioară spre Smereka vechiul drum pastoral fusese recent amenajat cu TAF-ul, urmând probabil exploatarea făgetului secular de la SV-V-NV de Piatra Socolăului dar îndeosebi a mult mai atractiv-valorosului molidiș.
Ieșind în Smereka, zona NV-V a cătunului locuit de etnici ucrainieni, ai impresia că ai pășit în Paradis, mai ales în mai-iunie, atunci când pajiștile naturale abundă de felurite specii botanice în plină înflorire. O vreme mergem costiș, apoi pe un vechi șleau de car spălat de torente. Există, la stânga acestuia, o variantă nouă, mai accesibilă. Unii dintre ortaci au optat pentru asta, alții pentru varianta veche, mai abrupt-dificilă. La ora 18,10 , după 9 ore și 30 de minute de la start, în timp ce aversa își face apariția mocănește iar în Vârtopu-Culmea Mihailecu-Stânișoara nebuloasele smoliu-plumburii trădau ploaia violentă, ne încheiem splendida aventură din această parte a Parcului Natural îmbarcându-ne, plecăm, unii spre Sighetu Marmației, alții către Baia Mare. Toți cu tolbele foto pline de minunății și spiritele încărcate de bucurie. Băimărenii cu un plus, probabil, de șansă-în Sat Șugatag, admirând de-a crestulul DN 18, nuntașii, îndeosebi june și juni frumos îmbrăcați în discutabile costume populare tradiționale (dar vorba aia, mulți văd, puțini se pricep), prinși într-o la fel de discutabilă horă moroșenească, nelipsind oiegile cu câte-o fele de horincă, având drept muzicanți un tânăr ceteraș alături de un la fel de tânăr zongoraș plus un mai vârstnic dobaș. Prospețime, ritm, inedit și indiscutabil, în cele din urmă, frumos a defini impresia lăsată nouă după o încântătoare excursie (e greu să faci abstracție în astfel de ocazii de ciorapii de relon, sprâncenele cu acribie pensate, bujoreii boiți din obrăjiori, pantofii cu toace de 16 ori schiloditoarele platforme, pantofii negri, de lac, ai flăcăilor, chimirurile atipice, nu late, din piele ci parțial mecanic brodate la ceva cooperativă din Bistrița Năsăud, iile frumoase, sexy-frivole, brodate laser pe pânza sintetic-chinezească…).
