Munții Lăpușului (Budești): Mănăstirea Roșia – vârful Sermetieș – Păltiniș – Roșia
Traseu: Budești - Mănăstirea Roșia – vârful Sermetieș – Păltinișu – Roșia
Obiectiv: Maramureșul Istoric – zona Budești, râul Cosău și valea Râul Mare, piemonturile N ale Văratecului, vârful Sermetieș (1306 m), vârful Păltinișului (1241 m), Piatra Tulburi – Pietrele Onciului, valea Izvorul Negru – Roșia
Localizare: Maramureș, Budești, Munții Lăpușului N
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Pasul Neteda – Budești – Mănăstirea Roșia – 64 km (Budești – Mănăstirea Roșia 7 km – parțial asfaltat, în rest macadam accesibil cu orice autioturism)
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: mediu, cu zone dificile
Echipament necesar: adecvat anotimpului; obligatoriu bocanci aderenți, foarte utile bețele de trekking – pantă mare chiar din start – apoi pe Sermetieș – zonă stâncoasă accidentată plus un picior foarte abrupt către Șaua Păltinișului
Lungime și durată: circuitul de aproximativ 12-14 km se realizează în circa 6-7 ore
Diferență de nivel: 850-900 m
Recomandări: harta turistică Băiuț; harta zona turistică Cavnic – Băiuț – Budești sud din seria Gutinul turistic, an 2005
Avertismente: vârful Sermetieș e un habitat agreat de urși iar în stâncăriile sale se găsesc numeroase bârloguri în care aceștia iernează și dau naștere puilor; de fapt zona mai extinsă, începând din Dosul Prislopului – Văratec – Piatra Văratecului, Piatra Țâncului – Sermetieș – Păltinișul – Scărișoara constituie un habitat al urșilor, deplasarea turistică trebuind făcută în acest perimetru numai în grupuri de minim 3-5 turiști și cu prudență maximă; nu recomandăm camparea cu cortul; zonă cu vipere și tradițional pastorale – atenție la câinii ciobănești!
Căi de acces: vârful Sermetieș e un habitat agreat de urși iar în stâncăriile sale se găsesc numeroase bârloguri în care aceștia iernează și dau naștere puilor; de fapt zona mai extinsă, începând din Dosul Prislopului – Văratec – Piatra Văratecului, Piatra Țâncului – Sermetieș – Păltinișul – Scărișoara constituie un habitat al urșilor, deplasarea turistică trebuind făcută în acest perimetru numai în grupuri de minim 3-5 turiști și cu prudență maximă; nu recomandăm camparea cu cortul; zonă cu vipere și tradițional pastorale – atenție la câinii ciobănești!
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Cavnic – Budești – Sighetu Marmației; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni din Cavnic – Budești
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare, din Baia Sprie spre Cavnic traversând Fisculașul. Dincolo de Pasul Neteda, spre stânga, apar Trei Apostoli – vârful Gutâi și Măgura Budeștiului, în față Budești – Valea Cosăului și mai departe depresiunea Vadu Izei – Sighetu Marmației – deasupra lor Munții Zakarpatyei din Ucraina și-n continuarea acestora, spre NE, Munții Maramureșului. La dreapta se văd Măgura Făgădăul Pintii, Măgura Mare și Mică, stâncăriile fostului geizer Piatra Totoșului – 1054 m, pe direcția acestuia dar mult mai spre E – Sermetieșul – 1306 m vârful Prislop și Văratic – cu relee de comunicații apar la S-SV de Sermetieș în timp ce la N de acesta e Păltinișul – 1241 m, iar mai la NV vârful Văraticului – 1172 m, vârful Pietrei -1106 m (ca o faleză cu un brâu îngust de foioase ) și Chicera.
Aproape de Budești și la V de Chicera atrage atenția caldeira vulcanică Gruiul Lupului – Corha. La dreapta lor, dincolo de Gura Râielor (la confluența văii Sâva cu Râul Mare marcată de o răstignire) e vârful Sâva (903 m) cu creștetul rotunjit acaparat de pajiștea naturală.
Coborâm spre Budești pe DJ 184, iar de la Primăria și biserica de lemn, monument istoric UNESCO – Budești Josani, abandonăm șoseaua spre Sârbi – Călinești – Sighetu Marmației și o luăm la dreapta în amontele râului Cosău (menționez că în zona Mănăstirea Roșia – Budești – Podul Cupcii acesta se numește Râul Mare, Cosău numindu-se abia după ce-i afluiesc din piemonturile Munților Lăpușului – dinspre S – valea Pietrelor, valea Oanța și valea Râușor).
Traversăm astfel zona pitorească destul de autentic tradițională a localității Budești (zona E), urmează o zonă cu sălașe rare gospodării muntenești până la Gura Râielor (de unde spre dreapta, pe valea Sâva, se pot aborda traseele din amontele valea Jereapănului și a valea Prindelui către Piatra Totoșului ori creasta principală a Munților Lăpușului iar la stânga, către caldeira vulcanică Gruiul Lupului – Corha).
Drumul îngust-parțial asfaltat, suie în scurte serpentine, lasă în dreapta un grup de sălașe de vărat și peste Râul Mare o veche haldă a IPEG Maramureș apoi continuă pe sub o carieră de andezite abandonată. La stânga și sus pe versant se vede Piatra Pintiuț.
Versanții se apropie, molidișul predominând făgetului la apropierea de Roșia unde s-a înălțat mănăstirea ortodoxă omonimă după 1990. De aici începe drumeția propriu-zisă.
Mergem în amontele văii Roșia (cu ape feruginoase ) și după circa 1 km, la dreapta, se ivește halda de steril bej-ocru-vineție a minei de prospectare geologică IPEG Maramureș (închisă acum). Puțin mai sus de aceasta, pe vale, fusese Sectorul IPEG Maramureș – Roșia. Vizavi de haldă, la stânga, remarcăm două culoare abrupte, unul mai conturat-circulat cu aspect de șleau afund, de car/TAF, tăiate prin molidiș.
Suim (pantă foarte mare, sol argilos-clisos-foarte alunecos primăvara devreme și după averse) pe oricare din ele și ajungem după circa 250-300 m în culmea cu făget și molid parcursă de drumul de car/TAF spre S-SE – ce conduce prin poieni mici spre spre zona V a Sermetieșului.
După atingerea acestei culmi, pe doi arbori și la distanță de vreo 100 m, apare subit marcajul turistic bandă roșie dublat de H-ul silvic. Acesta nu are continuare în nicio direcție în schimb H-ul silvic ține riguros culmea spre poienița de la poalele V ale Sermetieșului – la fagul cu scară – standul de observare și vânătoare a cervidelor, mistreților etc. Până aici facem circa 1 oră și 15 minute – 1 oră și 30 de minute și pe parcurs, prin breșele silvice pe direcția E-NE se deschid panorame spre Păltiniș, Piatra Tulburi, Pietrele Onciului, obârșia văii Izvorul Negru iar la SV spre Dosul Prislopului și apoi vârful Prislopului. Din poienița cu stand cinegetic un drum înierbat de TAF ne orientăm spre E-NE pe sub hățișul dens al plantației de molid, ieșim spre șaua Sermetieș N – Păltiniș (cu alt H silvic) iar altul lutos o ia la dreapta, spre S, către Șaua Sermetieș – Văratic. Continuăm maxim 20-30 m pe al doilea drum după care suim direct versantul prin pădurea de fag, molid, scoruși sălbatici și frecvente, vechi, doborâturi de vânt, având mereu la stânga și aproape limita plantației.
Ajungem astfel la poalele V-NV ale Sermetieșului de unde versantul e din ce în ce mai accidentat dar drapat gros cu mușchi, afiniș și merișori înalți de 30-50 cm. După 1 oră și 45 de minute – 2 ore de la debut, înainte-sus-dreapta se ivește stâncăria SV a Sermetieșului spre care suim dând de primele două bârloguri de ursi și vizuini de lupi –grote naturale, cu diferite mărimi, din aglomeratele vulcanice. Se poate sui pe custura SV a Sermetieșului la un mic turn – există prize solide dar prudență maximă mai ales la coborâre (creasta stâncoasă a Sermetieșului nu se poate parcurge integral, de la SV la NE, pe parcursul ei există o zonă de fractură insurmontabilă dacă roca e umedă sau înghețată.
Varful Sermetieș N – sotii Kelemen, Lucian Petru Goja si Jancsi Moldovan
Revenim în baza peretelui după care ne deplasăm pe versantul foarte accidentat, spre NE-N, trecem pe lângă alte bârloguri de urs și vâlcele seci cu sălbatice săritori, dedesubt și la stânga aflându-se imense blocuri de aglomerate vulcanice prăvălite și haotic blocate, cu bârloguri de jivine dedesubt.
Treptat, peretele devine discontinuu permițând urcarea la dreapta pe culme până într-o șa. De acolo se poate merge pe custura stâncoasă spre SV, până la fractura anterior menționată, traversând în prealabil o strâmtoare nu mai largă de 45 cm și lungă de circa 3 m, ieșind la o platformă cu belvedere spre vârful Pleșca, zona Runcu -Tătaru, Igniș, platoul Vulcanic Gutai iar spre S vârful Văratec cu relee (1357 m).
După întoarcerea în șa continuăm pe custura cu stâncării a vârfului Sermetieș spre N iar când nu e posibil, prin partea SE-E a acestora și în final ajungem pe stâncăria N finală a acestuia. De aici panorama se deschide de la vârful Arcer – Țibleș spre Munții Rodnei, Maramureșul Istoric – Valea Izei – depresiunea Botiza – Poienile Izei – Glod, fiind vizibil bazinul văii Sasului și apoi, afluind acesteia, valea Băilor pe care suie drumul minier din Botiza pentru a ajunge la Mina Văratic și-n cele din urmă în Băiuț. Panorama N-NV lasă vederii Munții Maramureșului – departe apoi aproape, Scărișoara, vârful Păltinișului și trei fotogenice mamelonări stâncoase impresionante – Piatra Vulturi și Pietrele Onciului, vârful Văraticul – 1172 m și mai departe vârful Pietrei – 1106 m, Chicera iar la stânga acesteia Corha și Gruiul Lupului apoi jos, pe Valea Cosăului, satul Budești. La 20-30 m SV de această ultimă stâncărie cu belvedere a Sermetieșului o mică înșeuare acaparată de molidiș permite coborârea atentă spre NV-N, trecând prin baza peretelui vulcanic însă panta e foarte mare (probabil 35-45 grade) dar solul umed-fertil acoperit cu mușchi, rare doborâturi de furtuni și afiniș luxuriant asigură prize bune pentru picioare iar acolo unde apar scurgerile restrânse și abrupte de grohote precar fixate pe care le evităm prin stânga.
După 20-30 minute de coborâre de pe vârful Sermetieș, ne deplasăm spre N, și ajungem la o potecă largă iar din stânga ei vine un drum de TAF. Ambele ies în Șaua Sermetieș – Păltiniș – la H-ul sivic. (3-3 ore și 30 de minute de la start).
O luăm la dreapta-n jos, pe sub Păltiniș – Scărișoara, dăm în Valea Sasului, ieșind la final în Botiza, la Borcut, cu Mănăstirea Botiza la stânga. Continuăm însă inainte-stânga prin culoarul făgetului cu molidiș, trecem peste vârful Păltiniș marcat de acoperișul prăbușit al unei foste căsoaie al vreunei stâne tradiționale apoi pe culmea Păltinișului (cu pajiște și molidiș rar) spre NV, panoramăm din nou spre Pleșca – Igniș – Gutâi, la dreapta, aproape, după o stână cu izvor captat în fântânița betonată, spre vârful Văraticului, la stânga lui vârful Pietrei. De aici abandonăm culmea și o luăm prin târlitura cu urzici a stânei spre SV, către Piatra Tulburi – probabil un neck vulcanic intruziv, sur-negricios andezitic, aflat pe la obârșia văii Izvorul Negru.
Facem popasul la N de Piatra Tulburi după care coborâm prin zona NV a Pietrei Tulburi ce traversăm gâlgâietoarea subteran, printre grohote, obârșie a văii Izvorul Negru după care ne deplasăm costiș ieșind pe deasupra Pietrelor Onciului – reper o cruce metalică amplasată pe creștetul acestui neck vulcanic, de asemenea sur-negricios andezitic. De aici, după panoramarea spre vârful Sermetieș, Păltiniș și zona superioară cu o superbă poiană neregulată mărginită de făgetul intercalat cu molizi, coboarâm scurtă vreme, foarte prudent (spre SE) pe versantul stâncos, apoi înierbat și împădurit spre poiana din dreapta văii Izvorul Negru și întâlnim o potecă pastorală.
Continuăm deplasarea lejer, în avalul văii Izvorul Negru, trecem pe lângă o captare de apă în scop tehnologic, traversăm înguste zone cu poieni cu fânețe și clăi de fân, ieșim la un grajd și staul la Roșia după 6-7 ore de la debutul circuitului turistic.
