În Munții Lăpușului, la Făgădău Pintii și turbăria Tăul Negru
Traseul turistic 38 din 3 august 2014 cu D. Pascu, R. Todea & eu
16 grade C temperatură dimineața la 6,45, ora plecării spre Baia Sprie-Cavnic (se vor face 30 grade C la finalul turei). Cer spectaculos/noros în Șișești, cu un nor-trabuc rapid purtat de înalții și rapizii curenți de aer peste Fisculaș, spre Culmea Preluca. 7,50 h – parchez pe DJ 184 mai sus de La Icoană, puțin sub Pasul Neteda - La Cruce. Admirăm spre V Gutâiul, de la Trei Apostoli și vârful Gutâi spre Gutâiul Doamnei și Secătura, la stânga acesteia, cu relee de comunicații pe creștet, vârful Mogoșa. Și aici temperatura e de 16 grade C dar cerul spre Maramureșu Istoric și de-a lungul culmii V-E a Munților Lăpușului e alarmant de noros și asta în condițiile în care prognoza Meteoblue anunța posibile averse și fenomene electrice plus accelerări ale rafalelor de vând de-abia începând de luni dupa-amiaza și marți. Mă simt vinovat că nu am pus în rucsacul de tură pelerinele de ploaie, doar hanoracele subțiri de relon.
O luăm pe marcajul turistic bandă roșie amplasat pe molizii tinerii din dreapta șleaului afund de căruță și constatăm că seara și nocturn pe-aici a plouat temeinic. Curând se ivesc gălbiorii, oițele dar mai ales viguroși și tentanți (pentru necunoscători, teribil de otrăvitori) bureți țigănești – Boletus satanas. Alături de cuci comestibilii – Amanita rubescens; căldura și umiditatea au făcut să răsară ca ciupercile după ploaie numeroase exemplare toxice de Amanita pantherina și cea mai otrăvitoare-mortală de pe la noi Amanita phaloides alături de fotogenica-roșie cu pistrui albi – Amanita muscaria. La trecerea pe sub linia electrică de înaltă tensiune venind din Cavnic, coborând spre Budești de-alungul văii Oanța, apare afinișul și delicioasele sale fructe. Rar e zmeurișul iar murele nici vorbă să se coacă, deocamdată, pe aici. În pajiște apare cimbrișorul, sunătoarea și rari, minusculi, clopoței.
La prima ramificare ținem șleaul afund din stânga – marcajul bandă roșie e pe un fag din stânga. Curând, pe culme, H-ul roșu silvic acompaniază marcajul turistic iar în dreapta se ivește vechiul hrănitor pentru cervide, distrus de intemperii și bătrânețe, nimeni din bravii pușcași cinegetici n-are grija lui deși pe varii canale media aceștia se grozăvesc cu vitejeștile lor fapte (aport de fân, știuleți de porumb, sfeclă furajeră, drobi de sare… și întreținerea hrănitorilor). Molizii și fagii maturi sunt rari.
Apar și variante ale drumului de culme apoi una ce coboară alert spre SV-V către capătul superior al pârtiei de schi de La Icoană. E și mai noros și la un moment dat cad câțiva stropi răzleți de ploaie. În cazul unei averse ploaia ne-ar mura urgent aici, șansele de refugii fiind practic nule. O geană de speranță și lumină se ivește peste bazinul Oanței, dincolo de Budești, spre Vadu Izei și Sighetu Marmației. Atmosfera e însă cald-umedă. Pe un trunchi putregăios de fag au apărut niște ghebe ocru-gălbui necomestibile, în rest peste tot se văd cam aceleași specii de bureți și ciuperci.
După ce depășim Bs I/154 plasată pe un fag începem coborârea către poiana largă situată la circa 250-300 m V de vârful Făgădău Pintii. Aici, pe liziera cu muri și lăstăriș de fag, dam peste primul exemplar impresionant de hrib de fag - Boletus edulis. Viermii i-au invadat calota, nu și trunchiul viguros, alb-cărnos, dens. Traversăm poiana după ce depășim gardul lung – din bolovani andezitici – de pe latura SV. Admirăm aici întârziate violete, trei frați pătați, dominante graminee și câteva setalar-roz-liliachii flori de iarba viperei – Scorzonera rubra. Câțiva bolovani adunați circular vor să puncteze traseul turistic însă marcajul bandă roșie e șters-ilizibil. Ieșim în drumul de car orientat aproximativ N-S și urmărindu-l ascendent spre stânga (N) după vreo 200 m dăm în drumul pietrios și larg de TAF, orientat NV-SE. Aici ne întâlnim cu un ciupercar din Cavnic și mai găsim niște hribi tineri, cărnoși.
Urmărim drumul ascendent dreapta, decupat în huciul de fag și intercalații molizi plantați, după 2 ore de la start ajungem la N de vârful Făgădău Pintii și la circa 300 m V de vestigiile fundației Făgădăului Pintii.
Un cort iglu profesionist ne atrage atenția. Curând din el apare un tânăr către 30 de ani, în curs de echipare, care ne abordează în italiană. Aflăm că e ghid montan polonez și noaptea trecută a fost cea de-a 7-a din circuitul alpin românesc pe care și la propus. Parcursese Gutâiul, voia să treacă peste vârful Pleșca (Neteda) – Văratec, de acolo s-o ia prin Băiuț către Groșii Țibleșului – vârful Arcer – Țibleș – Bran, urmând să descindă pe plaiurile năsăudene urmând de pe vârful Bran marcajul turistic triunghi roșu. Era nemulțumit de starea/inconsecvența marcajelor turistice, lipsa panourilor/săgeților indicatoare, neprecizarea direcției, distanței, timpilor medii spre obiective, scara prea mare a hărților (1:70000 în cazul Defileul Lăpușului – la ei hărțile turistice nu depșesc scara 1:50.000 iar marcajele sunt standardizate, verificate, reînnoite), imposibilitatea găsirii facile a hărților turistice pentru Munții Maramureșului etc. – repet, polonezul fiind ghid profesionist, experimentat, excelent dotat și echipat. După ce îi ofer unele indicații bazate pe cunoașterea locurilor/traseelor ne despărțim, spunându-i că mergem la turbăria Tăul Negru, aflată în apropriere - a vrut să-l vadă pe hartă dar… nu e! Pe harta Defileul Lăpușului e marcată însă zona umedă din Prisaca – la N de culme.
Ciugulim afine și merișoare, panoramăm spre Gutâi, Măgura Budeștiului, Mogoșa, Igniș, admirăm apoi pitoreasca salbă a satelor întinse pe Valea Marei, Culmea Pietrei, platoul vast al Iezerului Mare, vatra Breb-ului, Budeștiul, Ocna Șugatag, Giuleștiul, trecem pe la bolovanii devastatei fundații a Făgădăului Pintii, abandonăm culmea – drumul și marcajul bandă roșie coboară pe lângă un monumental fag secular spre S. În dreapta se vede parțial defrișatul vârful Făgădău Pintii iar în față, la circa 400-500 m, Măgura Ciorilor.
Personal am fost de multe ori la turbăria Tăul Negru, pe variante diferite de abordare, nu se punea problema orientării-găsirii turbăriei ci voiam să dau de vreun culoar accesibil/ potecă desprinsă descendent S-SE din drumul pietros de TAF care trece prin turbăria Tăul Negru (zona V-SV). Deși niște ONG-uri au realizat (și)aici mărețe proiecte pro natura/pro arii naturale protejate, incasând babane fonduri UE sau/și de mediu & silvice, nu s-a amenajat/ conturat nicio potecuță prin lăstărișul dens de fag ivit după exploatarea codrului matur, nici nu s-a marcat traseul, s-a amplast însă un panou info în zona S a turbăriei, la poalele unor fagi bătrâni-enumerându-se valoroasele specii periclitate și, astfel probabil, salvate de bravii ONG-iști altruiști, 100% pro mediu/natura/eco/bio etc. (bănuiesc că cei doi boci de fag cu două scânduri bătute-n cuie =banca de pe latura N a tăului nu au plasat-o, inutil/ neinspirat, ONG-iști dar mai știi?!).
O vreme coborâm pe culoarul vechi/abrupt de TAF apoi, îl abandonăm și o luăm descendent pe versantul cu huci obraznic, ajungând la unul din pâraiele grohotoase nordice care afluiesc în turbărie și în final la drumul de TAF de pe latura N a acesteia. Pentru a evita inelul de ape smolii-datorită taninului și algelor microscopice, ocolim spre V-SV turbăria Tăul Negru, tipică, ca un blid cu fundu-n sus, în centrul acestuia sclipind în soarele chior micul tău. Mușchi de turbă – Sphagnum sp., insectivore, tentaculat-carnal-lipicioase, minuscule dar numeroase exemplare de roua cerului-Drosera rotundifolia, merișoare și afine adaptate turbăriei umede alături de răchițele, neastâmpărate libelule, splendid scăldate-n undele negricioase coroane ale fagilor din preajmă, arare bulbuciri ale gazelor de fermentație ajunse la suprafață.
Facem un scurt popas în care încercăm să descoperim micile și numeroasele nimicuri fascinante ale acestui sit. La final ocolim în continuare turbăria Tăul Negru pe la S-SE-E-NE, traversăm incipientul talveg andezitic-grohotos al pârâului Chelementului, admirăm o a doua, mult mai restrânsă, turbărie, fără ochi de tău și masiv acaparată de afiniș, în dreapta (E) o mare poiană aproximativ dreptunghiulară. Ajungem pe drumul N de TAF al turbăriei, dăm peste a doua hribă uriașă, traversăm firul unui pârâu și, sperăm să scăpăm de desetul agresiv al lăstărișului de fag. Descoperim spre V o potecă/drum de TAF și o luăm într-acolo, inițial lejer, prin făgetul matur și rar. Nu dăm la nici un drum și, după penetrarea mistrețesc-ursească a lăstărișului, spre final asezonat cu muri și zmeuriș, urmărim vreo sută de metri (spre N) o potecă de jivine care ne scoate destul de aproape de fagul monumental din preajma S a Făgădăului Pintii. Nebulozitatea dispare treptat iar soarele arde nemilos. Nu ne putem refuza deliciile merișoarelor și afinilor în timp ce parcurgem în sens invers drumul spre vârful Făgădău Pintii N și-n continuare culoarul de TAF spre apropiata, mare, poiană cu gard din bolovani. Câteva oițe verzi-albăstrii, gălbiori, mai rar hribe ne umplut treptat tolba fără să fi avut vreo prealabilă intenție în acest scop.
Din poiană, pentru a nu dubla traseul de cresată cu H silvic și bandă roșie turistică, mergem o vreme costiș pe un drum de TAF orientat căre V, pe deasupra obârșiei văii Oanța, depășim astfel vreo 3 zone cu izvoare, mocirloase, mai apoi suim lejer către stânga, ieșim în poteca marcată aproape de zona prospectată geologic odinioară. Ajunși La Cruce, admirăm superbele exemplare roz-liliachii de zburătoare și ne propunem să deviem de pe Roata la dreapta *(într-o scurtă plimbare) pentru a vedea ruinele vechii Logolda – zona în care se procesase și-n final topise aurul minelor din Cavnic. Este însă teribil de cald și ne este lene… o lăsăm (din nou) pentru altădată. *(trebuie remarcat de către cei care în Cavnic dinspre Șurdești, printre alte panouri ilustrate, mari, plasate pe lângă șosea, unul dedicat Logoldei – panoul e la dracu, raportat obiectivului iar în Roata, acolo unde ar trebui să existe o săgeată la stânga spre ruinele topitoriei nu există niciun reper – încercăm să luăm ceva relații de la tineri localnici din zonă dar nu avem nicio șansă, aceștia necunoscând nimic despre multiseculara activitate de extracție și prelucrare a neferoaselor în Cavnic).
