Munții Igniș: Săpânța – valea Runcu – valea Nadoșa – Mănăstirea Peri

Traseu: cariera de andezite de la confluența văii Runcu cu Săpâncioara –  valea Nadoșa – Cascada Șipot

Obiectiv: drumeție la Apa Roșie, cascadele Custurii de pe valea Runcu şi Şipot de pe valea Nadoșa, în final la Mănăstirea Săpânţa Peri

Localizare: Maramureș, Munții Igniș de N-NV, Săpânța

Itinerar: Baia Mare – Pasul Gutâi – Sighetu Marmației – Săpânța – Apa Roșie – cariera de andezite de la confluența văii Runcu – Săpâncioara – Nadoșa – circa 95 km din care 10 auto-forestier; de adăugat vreo 4 km până la Cascada Șipot de pe valea Nadoșa

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție turistică

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului

Lungime și durată: 5-6 ore, incluzând vizitarea Mănăstirii Peri

Diferență de nivel: circa 250-300 m

Recomandări: de admirat cascadele Custurii și Șipot în orice anotimp; după topirea zăpezii și ploi severe traversarea prin vad a văii Runcu la Cascada Custurii spre peretele Custurii poate fi imposibil sau periculos; la circa 10 km în amonte de Cascada Custurii, pe firul incipient al văii Runcu e cascada omonimă

Avertismente: iarna deplasarea din Săpânța pe la Păstrăvărie – Apa Roșie – carieră și apoi în amontele văii Nadoșa poate fi dificilă și cu autoturisme 4 x 4 echipate adecvat datorită hârtoapelor, gheții, pantelor accentuate; habitate de urși și vipere

Căi de acces: din centrul Săpânței spre S, în amontele văii Săpânța circa 9-10 km

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Sighet – Săpânța; autoturism personal

Sugestii de cazare: pensiuni din Săpânța – Sighetu Marmaței, campare în cort pe valea Săpânței (nu uitați de urși!)

Descriere traseu:
Plecăm spre Săpânţa peste Gutâi, cu retur prin Negreşti Oaş. Admirabil e răsăritul surprins coborând pe valea Râuşor spre satul Mara.

Ieșim din Sighetu Marmaţiei și vedem creştetul andezitic sur-argintiu al Pietrei Iepii. Câmpulung la Tisa, spre V, apare Piatra Săpânţei şi-n dreapta sa şi destul de aproape de hotarul cu Ucraina (delimitat de râul Tisa) turla ascuţită a bisericii Mănăstirii Săpânţa Peri.

Imediat ce ajungem în Săpânța cotim la stânga, trecem prin faţa bisericii din Cimitirul Vesel, ne îndreptăm în amontele văii Săpânţa spre camping şi pensiunea cu o mică păstrăvărie, în continuare prin faţa vechii şi părăginitei păstrăvării a R.N.P.Romsilva – O.S. Sighetu Marmaţiei. Depăşim cabanele forestiere lăsate pradă ruinei, apoi Apa Roşie şi chiar lângă ea izvorul cu apă potabilă captat, curgând prin trei şipote cristaline.

Lăsăm în urmă şi la dreapta confluenţa văii Săpânţa cu valea Nadoşa (care afluieşte dinspre V-SV) și ne apropiem de cariera de andezite bazaltoide puţin anterior de confluenţa văii Runcu cu valea Săpâncioara. De aici, ne luăm rucsacii uşori şi beţele de trekking și pornim în amontele malului geografic drept al văii Runcu.

Valea Runcu prezintă numeroase repezişuri, praguri, bulboane, fuioare înspumate, pe alocuri malul geografic stâng al său este format din pereţi stâncoşi nu mai înalţi de 3-4 m, cu muşchi şi licheni. Viiturile de după 1990 și neefectuarea minimelor lucrări de întreţinere au făcut ca excelentul odinioară carosabil auto-forestier care ieşea prin valea Brazilor în Poiana lui Dumitru şi-n final în Blidar – Firiza – Baia Mare, să fie în multe locuri spălat şi îngustat până la lăţimea unei poteci.

Există lungi porţiuni în care carosabilul pietruit e-n stare bună deşi înierbat, în unele locuri se văd bordurile şi parapeţii zidiţi din piatră spartă. Pe arbori apare un marcaj atipic, roşiatic-roz alternând cu verde-fistic (forestier poate, evetual concursuri mountainbike).

O poiana cu fâneaţă se ivește la stânga, mai apoi traversăm prin vad foarte modesta vale Covătari (care afluieşte-n malul geografic drept al văii Runcu). Treptat drumul suie lăsând valea în dreapta, din ce în ce mai jos, iar pe malul său stâng, din codrul matur de foioase intercalat cu molizi rari, apar stâncării ca nişte turnuri medievale. Custuri andezito-bazaltoidice apar succesiv din stânga drumului, impresionează nu doar abrupturile lor împuşcate la amenajarea căii rutiere forestiere, coloanele groase de lave ciudat răcite, ci şi mestecenii fixați pe ele. Nu lipsesc scoruşii sălbatici cu rubinii circhini de fructe consumate de păsări dar şi nelipsiţii în zonă urşi bruni.

De la confluenţa văii Săpâncioara cu valea Runcu până la Cascada Runcu Custuri (anterior numită Runcu – Covătari, ea neavând însă nimic comun cu valea Covătari) nu sunt mai mult de vreo 4-5 km fiindcă în doar într-o oră şi 10 minute ajungem deasupra cascadei care-şi trădează de departe prezenţa prin vuietul apei reverberat de ecou. Coborâm poteca abruptă, bolovănoasă, în zig-zag, până la firul apei după care ne apropiem de şuvoiul înspumat al cascadei care probabil are vreo 15-18 m înălţime, cade de pe un prag vulcanic, în prima porţiune printr-un treptat lărgit jgheab dăltuit multimilenar în stâncă.

De pe malul drept al văii Runcu nu se poate vedea mai mult de 40-45 % din întreaga cascadă, motiv pentru merită de traversat prin vad ieşind pe malul opus, la baza unui impresionant perete cu creştet piramidal-triunghiular format din andezite bazaltoide (peretele Custurii are 80-100 m înălţime, versantul său NV fiind oblic, împădurit).

Din baza peretelui avem imaginea integrală cu impresionanta Cascadă Runcu (care pare a fi a doua, ca foto-spectacol, după Cascada Cailor din Parcul Național Munții Rodnei, deşi Cascada Strungii şi Ciuroiului din zona Iapa sunt mai înalte dar au tot anul debitul extrem de redus, exceptând perioada scurtă din finele iernii).

Urcăm poteca și ieșim în drum după care suim pe movila stâncoasă de deasupra cascadei, la un loc de popas amenajat odiunioară de către silvici. De acolo nu putem decât auzi vuietul Cascadei Runcu, în schimb putem admira în întregime extraordinara stâncărie a custurii ce pare un imens fagure pietrificat.

După popas o luăm la vale pe unde am venit şi ajunşi la carieră ne îmbarcăm și plecăm pe alt drum forestier către Cascada Şipot, în amontele văii Nadoşa 4 km, trecem pe lângă o MHC (microhidrocentrală) amenajată în 2010, depăşim două rampe uzuale de încărcare a buştenilor, lăsămpre stânga două drumuri forestiere secundare, unul ce merge în amontele văii Săpâncioara spre Colibi.

Ajungem la Cascada Şipot, care se prăvăleşte de pe un prag de piroclastite polistratificate înalt de vreo 5-6 m, o admirăm iniţial de deasupra apoi coborâm foarte puțin în aval de ea. Coborâm apoi pe valea Nadoșa – sălbatică, extrem de pitorească datorită pragurilor, repezișurilor, minicascadelor, iar acolo unde apare asfaltul un indicator rutier îndrumă în dreapta către Complexul de Vâltori.

Ne îndreptăm prin fața Cimitirului Vesel către Mănăstirea Săpânţa Peri, zămislită pe arealul fostei arii naturale protejate de stejari de şes, buștenii acesteia folosindu-se la realizarea impunătoarelor și numeroaselor construcții din lemn.